772 matches
-
dorit să rămână la bord, dar Leej însăși refuză. - Încă o secundă de bruiaj și suntem pierduți. Ai putea să afirmi că nu va fi? Gosseyn nu putea. Într-o anumită măsură, era capabil să utilizeze noua sa facultate de prezicere a Viitorului, în privința bruiajelor. - Dar dacă va fi bruiaj când voi fi la sol? întrebă. Ajungi până acolo? - Dar asta nu-i treaba dumitale, sublinie Leej. Cum ți-am mai spus: există niște limite. În orice caz, abilitatea ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
organismele navei. În acest sector, Gosseyn se arătă foarte util. Făcu în fața unui grup considerabil de viitori ofițeri un expozeu despre toate lucrurile aflate în privința manevrării distrugătorului. După aceea, făcu mai multe încercări pentru a utiliza noua sa capacitate de prezicere a evenimentelor, dar imaginile jucau prea tare. Starea de relaxare la care ajunsese era poate încă incompletă. Și avea prea mult de lucru pentru a putea discuta mai profund despre această problemă cu doctorul Kair. - Cred că ești pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
demult, când Hideyoshi încă avea un rang mult inferior generalilor lui Nobunaga, Ekei îi scrisese lui Kikkawa Motoharu: „Domnia lui Nobunaga va mai dura un timp. După căderea lui, Kinoshita Tokichiro va fi următorul om căruia să-i recunoaștem puterea.“ Prezicerile lui Ekei fuseseră uluitor de exacte: cu douăzeci de ani în urmă, percepuse capacitatea lui Hideyoshi; cu zece ani în urmă, prevăzuse căderea lui Nobunaga. În noaptea aceasta, însă, nu avea cum să știe câtă dreptate urma să aibă. Ekei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
totul era scris în vechile istorii și că era de-ajuns să le citești cu atenție, fiindcă veacurile trec, dar inima oamenilor rămâne mereu aceeași. Bătrânul Zaleucos îl privi și se gândi că acea clarviziune se afla la originea atâtor preziceri faimoase. Îi veni în minte o veche maximă și o cită: „Un istoric care citește trecutul primește uneori de la zei privilegiul de a-i vedea umbrele în viitor“. Însă nu găsise în cărțile lui observația că, uneori, acest privilegiu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sus, răspunsese ridicând mirată din umeri: "La noi nu se pomenește așa ceva, prea cuvioase". Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori, dimpotrivă, doamne-ferește, viscole și zăpezi cumplite sau revărsări de ape, în primăvară... Știi că s-ar putea să aibă dreptate moșul?... zise într-o zi Mariana, neliniștită de prezicerile bătrânului lor proprietar. Dacă ne trezim cu vreun viscol mare și nu mai putem să facem botezul?... Prostii! Badea Panciu îi dă și el cu doamne-ajută..., o contrazise Virgil, dând din mână. Totuși, chiar a doua zi, zorit și bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putem să facem botezul?... Prostii! Badea Panciu îi dă și el cu doamne-ajută..., o contrazise Virgil, dând din mână. Totuși, chiar a doua zi, zorit și bătut la cap de nevastă, care se temea tot mai mult ca nu cumva prezicerile lui moș Panciu să se adeverească și astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
salva. Îl apăsa ceva pe creștet. O bucată de plumb. De unde plumb? Nici măcar nu știa de ce făcuse baba asta vânt valizei. La ce i-ar folosi acum când i se prezise cu atâta precizie viitorul? Competența persoanei În materie de preziceri părea indiscutabilă. Simțea nevoia să fie singur, să vadă ce are de făcut, să-și calculeze următorul pas. Înainte de orice Însă trebuia să consulte harta Căilor Ferate Române pentru ca apoi, de comun acord cu nevasta, să-și aleagă o gară pe măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cheamă îngerii când mănâncă“, se zicea în tradiția lui de zartosht și de-aceea, acasă, bărbiile aplecate peste aburii de abgusht nu-i păreau decât semne de bun augur. „Oamenii bântuiți de neliniște nu cinează împreună cu ceilalți“ era o altă prezicere a credințelor lui, astfel că zăngănitul furculițelor și al lingurilor era tot ce i se părea mai plăcut între îndeletnicirile unei vieți. Judecat după toate astea, n-ar fi fost decât un mâncău, dar Veterinara nu așa îl văzuse, ci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sărutam cu dragoste pe ceafă. „Piază rea ce ești, i-am zis Sarei mai mult cu enervare decât cu răutate! Nu vezi că nenorocirile de zi cu zi ne-au năpădit deja? Oare trebuie să mai vii și tu cu prezicerile tale despre o soartă încă și mai tristă?“ Dar evreica nu s-a lăsat dusă de la vorbele ei: „Rabbi Ishak este unul dintre apropiații regelui Ferdinand, cunoaște multe taine și, dacă adoptă limbajul profeților, e ca să ne facă să pricepem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se aștepte să dea uneori nas în nas cu moartea. Nu se află ea la capătul oricărei ursite? Salma a mai găsit puterea să răspundă, tremurând, implorând parcă: — La capăt, fără îndoială, numai că aici, ea apare la începutul prezicerii. În chip de răspuns, omul își înălță ochii spre cer și își întoarse palmele cu fața-n sus. Din gură nu i-a mai ieșit nici o vorbă, iar când mama a vrut să-i plătească, a refuzat cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am venit spre el, mi-am pus capul pe umărul lui și nu m-am mai mișcat de acolo. Dar, în timp ce el mă mângâia ușor pe ceafă, am început să mă gândesc, nu prea știu de ce, la librarul-astrolog și la prezicerea lui. Astfel, moartea trecuse pe la noi. Fără să mi-o mărturisesc, eram întrucâtva mai liniștit că victima nu era nici mama, nici tata. Salma avea să-mi spună mai târziu că se temea să nu fiu eu. Ceea ce nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o muncă mai bine plătită decât aceea de la maristan. Ca fiică a unui librar, mama m-a îndemnat să mă lansez în comerț, ceea ce nu-mi displăcea deloc, dat fiind gustul meu pentru călătorii. Și-a însoțit sfatul cu o prezicere care, pe moment, m-a făcut să zâmbesc: — Mulți oameni descoperă lumea largă încercând doar să adune avere. Cât despre tine, fiule, tu vei da peste o comoară încercând să cunoști lumea. ANUL NOROCULUI 915 de la hegira (21 aprilie 1509
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
altceva, Așa e, domnule primar, într-adevăr nu puteau face altceva, Spuneți-i secretarei mele să mă anunțe când e mașina la ușă, Da, domnule. Primarul se rezemă de spătarul scaunului, așteptând, cu ridurile de pe frunte adâncite din nou. Contrar prezicerilor celor rău prevestitori, nu se întâmplaseră în aceste zile nici mai multe furturi, nici mai multe violuri, nici mai multe asasinate decât înainte. Părea că, în cele din urmă, siguranța orașului nu se resimțea deloc din cauza lipsei poliției, că populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nins ce dispărea înghițit de umbre și peretele de lemn al vagonului, pe care pasageri plictisiți săpaseră cu briceagul tot soiul de inscripții ca să-și omoare timpul. Acolo, în gară, în picioare pe zăpadă, Gacel Sayah descoperise dintr-o dată că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în urmă, la poalele acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de departe cum nici nu se poate imagina de singurătatea deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lanuri unde se pornise seceratul. La capătul unuia din ele trebuia să găsească pe acel tăcut și vrednic slujitor Sofronie Leca, pentru care începea să aibă deodată dragoste și prietinie. Leca prevăzuse recolta aceasta. Mavrocosti se îndoise. Acum vedea că prezicerile administratorului sunt covârșite de realitate. Avea o părere de bine care-i râdea în toată alcătuirea fizică; era în el aceiași lumină care vibra în cuprinsuri, în pământ, în cer și în toată zidirea vie. Când plecase de-acasă, Kivi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
colegi sau cunoscuți, bîrfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, În fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu Înțelegea, spunea că are «probe În acest sens», fără să-mi fi expus una din acestea, adică numele unui martor sau prezicerea unei Împrejurări În care pretinsele fapte să se fi consumat. Nu părea Încîntat de Însărcinarea pe care o avea, căci deși era șeful instituției aceleia, părea, e impresia ce mi-o lăsase, că executa dispoziții ierarhice, sfîrșitul a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Bunule rege, s-a făcut voia lui Dumnezeu. Atunci, celebra catedrală din celebrul oraș, care nu de puține ori a preluat rolul de Capitală a Franței, a fost cuprinsă de o impresionantă revigorare patriotică, cu ample ecouri în conștiința francezilor. Prezicerile vocilor divine erau împlinite. Jeanne d’Arc era satisfăcută. Recunoscătoare, patria a supranumit-o „Fecioara din Orléans”. Nici recunoștința regelui proaspăt uns nu a întârziat prea mult față de serviciile aduse de tânăra țărancă prefăcută în soldat și în comandant de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
generată de spusele colonelului, pe care, sincer, îl aprecia. Se dovedise bun organizator. În mijlocul taberei de corturi reușise să organizeze o popotă pentru ofițeri, stătea de vorbă cu oamenii, făcând abstracție de grade, ridicându-le moralul. Se arătă bucuros că prezicerea lui despre iminența chemării la Curtea Marțială rămasese fără obiect. Se știa situația, nimeni nu putea fi învinovățit de condițiile retragerii. Într-o zi, pe la mijlocul lui iulie, la raport se aduse la cunoștință un ordin care indica următoarea zi de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că nu bagă de seamă... Mama Maranda, uitându-se la fecior, Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la Înălțimea la care te situezi acum și ei te urăsc. Atunci n-or să te mai urască, ci au să se teamă de tine, pentru că vei fi puternic, mai puternic decât toți politrucii și miniștrii. Eu râdeam de aceste preziceri, pentru că nu credeam o iotă și toată șleahta de mariane și luminițe din jur râdeau, dar femeia aceea era serioasă. Simt acum, după ce te-am cunoscut cum nici tu nu te cunoști, că ea spunea adevărul. Tu ai să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]