1,730 matches
-
pentru indicativ, să fi pentru conjunctiv, aș, ai, ar fi etc., pentru potențial-optativ: voi fi cântat/să fi cântat/aș fi cântat etc., voi, vei fi cântat etc., pentru prezumtiv. Auxiliarele se înscriu în morfeme discontinue: Viitorul anterior Conjunctiv, optativ, prezumtiv perfect voi, vei fi etc.... (a)t(s) să fi.... (a)t(s) aș fi, ai fi etc.... (a)t(s) voi fi, vei fi etc.... (a)t(s) voi fi cânt-at să fi cânt-at aș fi cânt-at va fi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structuri la plural: Nu) cântați! dar structuri diferite la singular: Cânt-ă! (R + dezinența -ă) Nu cânt-a! (R + sufix de infinitiv -a) De natură prozodică și sintactică este și opoziția din planul expresiei dintre viitorul II al indicativului și perfectul prezumtiv: voi fi cântat/voi fi cântat?/ (voi fi cântat...). Prezumtivul perfect este însoțit de o anumită intonație, în timp ce viitorul indicativ rămâne o formă neutră, sub acest aspect. Din punct de vedere sintactic, viitorul II este un timp de relație, în timp ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cânt-ă! (R + dezinența -ă) Nu cânt-a! (R + sufix de infinitiv -a) De natură prozodică și sintactică este și opoziția din planul expresiei dintre viitorul II al indicativului și perfectul prezumtiv: voi fi cântat/voi fi cântat?/ (voi fi cântat...). Prezumtivul perfect este însoțit de o anumită intonație, în timp ce viitorul indicativ rămâne o formă neutră, sub acest aspect. Din punct de vedere sintactic, viitorul II este un timp de relație, în timp ce prezumtivul perfect este un timp absolut. Timpurile indicativuluitc "Timpurile indicativului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi fi cântat/voi fi cântat?/ (voi fi cântat...). Prezumtivul perfect este însoțit de o anumită intonație, în timp ce viitorul indicativ rămâne o formă neutră, sub acest aspect. Din punct de vedere sintactic, viitorul II este un timp de relație, în timp ce prezumtivul perfect este un timp absolut. Timpurile indicativuluitc "Timpurile indicativului" Sensurile temporale ale indicativului se întâlnesc, în realizarea lor, cu componente semantice ale aspectului verbal. La prezent și viitor, „opoziția” de aspect nu este marcată în mod concret. Ea „există” numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propriu-zis: „La primăvară te așterni pe lucru... Ai să-ți faci o grădină. Dau ordin grădinarului...” (Cezar Petrescu) „Ai să te duci la farmacie cu rețeta asta... N-ai voie nici să ridici un pai de jos. Înțelegi?” (M. Preda) • prezumtiv: „Măi băieți... da oleacă da fân nu s-a găsi pe la voi?” (C. Hogaș) Întrebuințat cu sens de prezent, viitorul atenuează duritatea exprimării unui reproș, a unei invitații izvorâtă dintr-o nemulțumire. Dezvoltă această valoare mai ales verbe ca a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub semnul incertitudinii; este posibilă realizarea ei, dar este nesigură. Se opune, prin aceasta, în primul rând, indicativului, mod al realității, al certitudinii-realitate: „El vine mereu aici”!/„Să vină el aici?” Opoziția cu celelalte moduri, mai ales cu modurile incertudinii (prezumtivul, de exemplu), este, din punct de vedere semantic (la perfect, și formal) mai puțin netă, putând intra, uneori, chiar în relație de sinonimie gramaticală cu aceste moduri: „Să vină el aici?” = „Va fi venind el aici?” Din perspective sintactice, conjunctivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al planului semantic), unui indicativ, mai cu seamă la un timp trecut, conjunctivul exprimă acțiuni reale și sigure: „Fiindcă am avut norocul să vă întâlnesc pe D-stră, coane Griguță, vă rog să mă ascultați...” (L. Rebreanu) Subordonat, în schimb, unui prezumtiv, prezintă acțiunea ca ipotetică: „...Nici nu prea știa ce ar fi având să vorbească cu Pintea” (I. Slavici) Conjunctivul își afirmă caracterul subiectiv modal, de expresie a atitudinii vorbitorului față de acțiunea verbului, în două situații: • când construcția sintactică, în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cu conjunctivul perfect. Opoziția se stabilește tot la nivelul morfemului modal: aș, ai, ar etc., față de voi, vei etc. (morfemul de timp pentru indicativ) și să: (eu) aș fi cântat/să fi cântat/voi fi cântat etc. Opoziția potențial-optativ/prezumtiv, insuficient realizabilă la nivel morfologic prin aceleași morfeme (aș, ar etc., pentru potențial; voi, vei etc., pe de o parte, să, pe de alta, pentru prezumtiv), se întregește la nivel fonetic și sintactic. Timpurile potențial-optativuluitc "Timpurile poten]ial‑optativului" Potențial-optativul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să: (eu) aș fi cântat/să fi cântat/voi fi cântat etc. Opoziția potențial-optativ/prezumtiv, insuficient realizabilă la nivel morfologic prin aceleași morfeme (aș, ar etc., pentru potențial; voi, vei etc., pe de o parte, să, pe de alta, pentru prezumtiv), se întregește la nivel fonetic și sintactic. Timpurile potențial-optativuluitc "Timpurile poten]ial‑optativului" Potențial-optativul se realizează ca mod verbal prin intermediul a două variante temporale, prezentul și perfectul, timpuri pe care le modalizează. Ca și în cazul conjunctivului, cele două forme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin adverbul și: „Zice lumea că l-ar fi și bătut...”. Disocierea prin adverbul modal tot se poate produce în oricare din cele două puncte de joncțiune: „Ar fi tot cântat”, „Ar tot fi cântat...” 4. MODUL PREZUMTIVtc "4. MODUL PREZUMTIV" Se cuprinde, alături de modul conjunctiv, în grupa modurilor incertitudinii. Prin această apartenență, se opune indicativului și imperativului, pe de o parte, moduri ale certitudinii, potențial-optativului, pe de alta, mod al aspirației și al potențialității. Conjunctivul i se opune, în plan
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe de alta, mod al aspirației și al potențialității. Conjunctivul i se opune, în plan semantic, prin accentul semnificativ pus pe atitudinea ipotetică, de presupunere, în timp ce caracteristica definitorie a celui dintâi este nesiguranța asupra acțiunii, privită ca proiect sau posibilitate. Prezumtivul este modul presupunerii, al bănuielii, al ipotezelor privind desfășurarea sau nedesfășurarea unei acțiuni verbale, existența sau inexistența unor caracteristici ale verbului propoziției. În planul expresiei, opoziția față de celelalte moduri verbale este categorică numai la prezent, unde se manifestă morfologic, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este categorică numai la prezent, unde se manifestă morfologic, în primul rând, din perspectiva temei verbale. Se opune direct indicativului (viitorul anterior), potențialului și conjunctivului (perfect), forme cu care are în comun auxiliarul modal (temporal-modal), prin tema verbului liber: la prezumtiv, verbul se prezintă sub forma temei de gerunziu, la celelalte moduri, sub forma temei de participiu: (el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sub forma temei de participiu: (el) va fi cântând/va fi cântat; să fi cântând/să fi cântat; ar fi cântând/ar fi cântat. La perfect, formele sunt omonime. Opoziția se stabilește, înlăturând omonimia, la nivel fonetic și sintactic. Formele prezumtivului prezintă o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat. La nivel sintactic, pe de altă parte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o intonație specifică, interogativă, dubitativă etc., celelalte forme rămân, sub acest aspect, neutre: (el) va fi cântat?/va fi cântat; să fi cântat?/să fi cântat; ar fi cântat?/ar fi cântat. La nivel sintactic, pe de altă parte, în timp ce prezumtivul este un timp absolut: „Va fi citit el acest roman? Mă îndoiesc.”, celelalte moduri (la perfect) sunt de regulă, timpuri de relație: „Vom sta de vorbă numai după ce-l vei fi citit și tu.” Valori ale prezumtivului Mod cu o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altă parte, în timp ce prezumtivul este un timp absolut: „Va fi citit el acest roman? Mă îndoiesc.”, celelalte moduri (la perfect) sunt de regulă, timpuri de relație: „Vom sta de vorbă numai după ce-l vei fi citit și tu.” Valori ale prezumtivului Mod cu o accentuată valoare subiectivă, cu o frecvență mai ridicată în limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, și mai puțin frecvent în limba literară, prezumtivul acordă acțiunii verbale diverse nuanțe modale, toate în relație semantică strânsă cu valoarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sta de vorbă numai după ce-l vei fi citit și tu.” Valori ale prezumtivului Mod cu o accentuată valoare subiectivă, cu o frecvență mai ridicată în limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, și mai puțin frecvent în limba literară, prezumtivul acordă acțiunii verbale diverse nuanțe modale, toate în relație semantică strânsă cu valoarea fundamentală de mod al presupunerii: „Ce vagon, domnule plutonier, păcatele nostre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost...” (L. Rebreanu) - eventualitatea; mai cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indicativ viitor + tema verbului: voi fi cântând, cântat etc. 3. a fi, la potențial prezent + tema verbului: aș fi cântând, cântat etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic, auxiliarul cunoaște adesea, diferite variante fonetice, mai cu seamă când prezumtivul prezintă forma cu auxiliarul la indicativ viitor: „Acuma mă tot cugetam eu, ce-i fi căutând adică d-ta la Ponoare?” (Cezar Petrescu) „Ce e cu ăștia?...De ce n-or fi plecat?” (M. Preda) „Eu sunt sfânta Miercuri, de-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ăștia?...De ce n-or fi plecat?” (M. Preda) „Eu sunt sfânta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.” (I. Creangă) „...Spune fel de fel de taine și pâre, de unde le-o mai fi știind? (I.L. Caragiale) Timpurile prezumtivuluitc "Timpurile prezumtivului" Prezumtivul se realizează ca mod prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale: prezentul și perfectul, aflate în opoziție, din punctul de vedere al expresiei, la nivelul temei verbale: (el) va fi cântând/va fi cântat. Prezent Este un timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
De ce n-or fi plecat?” (M. Preda) „Eu sunt sfânta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.” (I. Creangă) „...Spune fel de fel de taine și pâre, de unde le-o mai fi știind? (I.L. Caragiale) Timpurile prezumtivuluitc "Timpurile prezumtivului" Prezumtivul se realizează ca mod prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale: prezentul și perfectul, aflate în opoziție, din punctul de vedere al expresiei, la nivelul temei verbale: (el) va fi cântând/va fi cântat. Prezent Este un timp absolut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
situează acțiunea verbală în raport de simultaneitate (parțială sau totală) cu momentul desfășurării procesului de comunicare: „Dar oare pe acesta cum mama dracului l-a fi mai chemând?” (I. Creangă) sau de posterioritate, când funcționează ca un timp viitor al prezumtivului; valoarea de viitor și-o dezvoltă mai ales prin relații sintactice cu circumstanțiale temporale de aceeași natură: Se va mai fi ducând cineva mâine la Roma? În subordonate - mai puțin frecvent - se prezintă, de obicei, ca timp de relație, raportând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să fi cântând etc. 3. Eu aș fi cântând, lucrând, coborând, dormind Tu ai fi cântând etc. El, ea ar fi cântând etc. Noi am fi cântând etc. Voi ați fi cântând etc. Ei, ele ar fi cântând etc. Structura prezumtivului prezent este aceeași pentru toate verbele; diferențele care apar, în legătură cu tipul de flexiune al verbului, se limitează la nivelul temei de gerunziu. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, adesea, tema de gerunziu lipsește din sintagma de prezumtiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezumtivului prezent este aceeași pentru toate verbele; diferențele care apar, în legătură cu tipul de flexiune al verbului, se limitează la nivelul temei de gerunziu. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, adesea, tema de gerunziu lipsește din sintagma de prezumtiv a verbului a fi: „Ascultă-mă, kir Ianulea; ce sunt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?...” (I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a fi...” (I. Creangă) „Din cauză că am înțeles asta nu i-am spus: „dar eu nu sunt o femeie iubită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a fi...” (I. Creangă) „Din cauză că am înțeles asta nu i-am spus: „dar eu nu sunt o femeie iubită de toată lumea” ci așa vag: „vor fi femei iubite de toată lumea?” (Cezar Petrescu) Sintagmele sinonime ale prezumtivului prezent sunt dislocabile prin adverbe regim, de obicei, între auxiliarul a fi și auxiliarul precedent: „Va mai fi mergând oare cineva?!”; „N-o mai fi cântând acolo...” Adverbul dislocă sintagma între auxiliarul modal și tema de gerunziu: „Pesemne că vor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul al doilea: „Oare să se mai fi ducând cineva?” Perfect Situează acțiunea verbală într-un moment anterior prezentului comunicării. Se poate afla în situația de timp absolut și de timp de relație. Este un timp absolut când verbul la prezumtiv funcționează sintactic, ca predicat al unei propoziții nondependente (sau independente): „Nu te vei fi așteptat, grăi dânsa zâmbind - să-ți vin așa deodată în casă...” (I. Slavici) „S-o fi făcut, maică - aprobă învățătorul” (M. Preda) Ipostaza de timp de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi așteptat, grăi dânsa zâmbind - să-ți vin așa deodată în casă...” (I. Slavici) „S-o fi făcut, maică - aprobă învățătorul” (M. Preda) Ipostaza de timp de relație (de ordin mai degrabă sintactic decât morfologic) se manifestă când verbul la prezumtiv este predicatul unei subordonate; în relație cu un verb la prezent indicativ, acțiunea este situată tot într-un moment anterior momentului vorbirii: „Ții minte câte bucăți de pâine ar fi avut tovarășul dumitale?” (I. Creangă) În relație cu un timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]