2,532 matches
-
distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară./ Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară”. Înapoiat la origini, lăsându-se absorbit în tiparele eterne ale existenței petrecute lângă pământ, poetul coboară, vorbind în limbaj goethean, la „mume”. Regăsindu-și „bunii”, el își regăsește totodată eul esențial, sufletul de copil. Munții din preajmă, „albaștri
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
-se apoi la București, unde frecventează ocazional cenaclul Sburătorul. O. era apreciat ca fermecător partener de conversație și cultiva cu talent „comerțul” epistolar, dar existența lui s-a plasat sub semnul discreției. A debutat în 1929, cu volumul de poezii Pridvoare. Colaborează mai ales cu versuri la „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Cugetul românesc”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Basarabia literară”, „Cetatea Moldovei”, „Curentul magazin”, „Floarea soarelui” ș.a., semnând și I. Citta. După 1947 continuă să scrie, dar nu mai publică nimic. La
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
Panopticul pisicii mele. Varietatea prozodică și tematică a operei acestui poet sumbru și luminos, tensionat și calm, nocturn și solar, contemplativ și „activ” e cumpănită de omniprezența unificatoare a unei stări de nostalgie domolită, fără accente acute, preponderent melancolică. SCRIERI: Pridvoare, București, 1929; Amiezi târzii, București, 1940; Stema din vâltoare, București, 1943; Amurguri vechi, București, 1947. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 301-303, IX, 100-102, X, 213-215; Ion Șiugariu, „Stema din vâltoare”, RFR, 1943, 8; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 182; Dicț. scriit. rom
OJOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
în redacția periodicelor „Basarabia” și „Basarabia literară”. Sporadic îi mai găzduiesc versuri „Curentul magazin”, „Universul literar” și „Gândirea”. Între timp îi apare volumul de poezii Furtuni pe Nistru (1943), având pregătite pentru tipar alte patru cărți - Pământ de graniță (reportaje), Pridvorul cu duzi (versuri), Degetele moarte (nuvele) și Țara lui Dragobete (roman). Rămas în București după ocuparea Basarabiei de Armata Sovietică, va lucra într-o întreprindere de transporturi auto. În 1951 este arestat și condamnat la patru ani de detenție, confiscarea
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
intrarea în satul Trifești Trecem cu viteză pe lângă toate acestea și intrăm în inima comunei, satul Trifești, care la prima vedere ne oferă imaginea unei localități rurale specifice zonei Moldovei, cu case zugrăvite în culori vii și tari, case cu pridvor, cu un singur nivel, construite în mijlocul proprietății și vizibile din stradă, cu curți largi mărginite la drumul principal de garduri vopsite aprins în verde. În spatele acestora, se află oamenii locului. Pe aceștia îi vom cunoaște în paginile ce urmează, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
vină o au și autoritățile locale care nu au dus o campanie activă, vizibilă de avertizare a populației. Casele țărănești din zonă mai păstrează elemente din arhitectura locuințelor vechi apărând sub forma caselor cu 2 camere, tindă la mijloc și pridvor sau case cu trei, patru camere și cerdac. Foarte puține case mai au acoperișul din paie sau stuf (vezi foto 2), majoritatea (40%) fiind acoperite cu azbest, țiglă în aproximativ 35% din cazuri, și restul cu tablă. Majoritatea caselor au
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
îngrijire a caselor și gardurilor ce delimitează curțile. Casele și gardurile sunt văruite/vopsite în culori tari (albastru, mov, verde, grena) cu diferite ornamentații în văruială atrăgând atenția într-un mod plăcut (vezi foto 3). Foto 2. Casă tradițională cu pridvor, Trifești Pe lângă locuințele individuale, există și patru blocuri construite înainte de revoluție. Este vorba despre blocul IAS Popricani cu ferma Trifești care are douăsprezece apartamente distribuite pe două niveluri (etaj și parter), locuite de familii care au cumpărat locuințele, unii fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Secțiunea intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt invitați să-și asume pedagogia servituții. Adesea, poporul lui Dumnezeu n-are reprezentanți nici în consiliul parohial, nici la nivelul eparhiei. În schimb, cultul personalității se descentralizează ad nauseam. O avalanșă de ploconeli, pupături sau „vorbiri în șoaptă” traversează pridvoarele Bisericii strămoșești. Avem o pleiadă de ierarhi care n-au cunoscut nici rigorile vieții monahale, nici ostenitoarele responsabilități ale căminului familial. Nu e de mirare că - în epoca transparenței mediatice - o țară întreagă le comentează becisnicul caracter. Fără să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trebuie neapărat să răspundă la întrebările de bază (cine?, ce?, unde?): Când am ajuns la Mănăstirea Agafton, toamna mirosea a nuci și frunze uscate. Totul părea acolo frumos și vechi: foșnetul stins al pădurii, satul de maici, cu căsuțe și pridvor țărănesc, liniștea de dinainte, vecerniei și stratul de tufănele din dreptul chiliilor, un mic rai floral, ca o pregustare a împăcării cu cele cerești. Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e zugrăvit el la biserică, în pridvor. - Măi române ! se miră iar, închizând gura, moșul. - Cum vă spun. Avea coadă de vacă, coarne în frunte, nu mari - cât un țâmburuc -, și Păiuș arătă degetul gros strecurat printre celelalte. Chelea roșă și puțea... Phea ! - Măi !! - Când l-am
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a apartamentelor fără curent electric părea să se prelingă pe străzi, iar norul de furtună al sărăciei care atârna deasupra cartierului direcționa atenția În jos, spre claritatea unor obiecte fără umbră, date uitării: cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hanul rândunicilor. Han vestit la drum de țară, han cu streașina afară, Vechi de când e lumea — spun Cărăușii cu chervanul cari pe vremi își lăsau banul Pe-o bardacă de vin bun. Stai de-acum cu mușchi pe sită, cu pridvorul prins de vită, Cu paianjeni în gârlici. Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucaușă, Miile de rândunici. Te-a uitat de-o viață drumul, nu mai suie seara fumul Hornului pe-ntins hotar, Carele n-o să le cearnă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lasă seara, copacii se subțiază, și, printre ramurile lor cerul e aproape alb. Doctorul Petroff a trecut pe la noi și a constatat pe Viky tot așa de rău, ceea ce se putea constata fără nici o știință specială. Ne-am așezat pe pridvorul casei, eu și Ioana, în voia melancoliei orei, și Hacik, venit să ia informații despre Viky, a acceptat invitația și s-a instalat lângă noi. Îl simțim așa de apropiat, că nu mă sfiesc să-i spun: - Tare suntem necăjiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
susține energia și că-mi voi pune în aplicare proiectele, cu toate că experiența ar trebui să-mi aducă aminte că nu e prima oară când sunt invadat de astfel de stări și că freamăt inutil. Discut cu Ioana despre trecut, pe pridvorul casei familiei Axente. Am luat temperatura la ora 6 - mare - a fost doctorul, tot așa de evaziv, și, cum știm că până mâine nu putem avea nici o noutate în ceea ce privește pe Viky, putem să ne ocupăm puțin și de noi. - Aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
primul de știre Când sosește dragu’ - mi drag, Cu cât dor, cu ce iubire! Cucule să nu mă uiți Și cu dor mereu să-mi cânți, Ca-n trecerea mea prin ani Să am sănătate, bani! Cântă-mi cucule-n pridvor Pentru dor, pentru fior, Cântă-mi și pe înserat Să-mi alungi un vechi oftat! Cucule cu glas egal Cânți pe luncă și pe deal, Mult mă rog cucule ție Să nu pleci în pribegie! Vântul n - are - o țar-aleasă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ar fi trebuit și acesta, ca și ugerele vacilor, descântat? Ce căuta acum la poarta ei? Evadase cumva din lumea umbrelor ce se animau pe micul ecran și coborâse În lumea celor vii, ascunzându-se când În cimitir, când În pridvorul bisericii, În beciuri sau fântâni!? Unde erau cărțile sale de joc pe care, mânuindu-le, le prefăcea În lapte? Babulea se aprinsese, Necuratul Îi tulburase mințile, că altfel nu s-ar fi Încumetat În vecii vecilor să ia numele Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înălțându-și barba albă, despicat În două, și privindu-i cu ochi severi. Știau că nu trebuie să greșească nici o notă, așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a lui țară și nu va fi nevoit să cerșească o bucată de pâine muiată în lacrimi și dor ce ușor pentru doctor visele mor! Colindul tăcerii Iarna mă invită la Masa Tăcerii, spre noapte când stelele ninse coboară-n pridvor, mătasa cea albă o leagănă timpul, spre lună coboară un șir de cocori. S-aprinde în beznă un dor prăfuit, ce s-așează la Masa Tăcerii, literele iau formă de vers, dor împletit în stele. S-acoperă Masa Tăcerii cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și să devin mai puternic decât întunericul ce intră înlăuntrul meu pe furiș clipă de clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-mi place-adeseori să mă trezesc pe zarea zdrențuită de ciulini că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc. Tudor Gheorghe CALOTESCU <biography> CV Născut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu ziua strigoilor e subiectul de povestire. Ca să nu îl neglijez însă complet, am să povestesc că oamenii cam de la începutul lui octombrie au purces să marcheze Halloween. Căsuțele pe lângă care treceam zilnic aveau câteva ingrediente inevitabile în curte și pridvor: dovlecii galbeni, făcuți „om”, ca la noi la țară, sperietori, unele lipite de ușă, altele sub forma unor vrăjitoare care își scoteau din pământ coada, pălăria țuguiată, mantia și ghearele, vampiri, beteală cu dovlecei și vampiri, becuri cu dovleci, baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Dikanka măturate de un crivăț necunoscut venit nu din geografie... Europa înspăimântată la marginile acestui ocean în extensie fotografiile lui Stalin... - „Nu, Ana, nu a venit timpul nostru... Acum începe ceasul scufundării în întuneric. Câmpia aceea vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stâlpii sculptați, priveliști sincopate, tu însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
desimea ceții, o stea în cearcăn negru. Cățeaua a dat glas asupra luminii de la casa de vânătoare. E acolo împrejmuirea de răzlogi peste care pășește, și stogul de fân din vara trecută. A ajuns. Grăbește pasul. Când se scutură în pridvor de umezeala zăpezii, i se aprind obrajii și-i bat flăcări în tâmple. Îndată ce a pus mâna pe clampă, nana Floarea i-a deschis. —Buna vremea, mamă. —Bună să-ți fie inima, băiete. Intră. — Ce s-a întâmplat? —Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]