72,946 matches
-
tanti, ce vrei să te faci când ești mare? - Alexandru Athanasiu, aud ca prin comă răspunsul. Privesc la jucăriile aruncate prin toată casa într-o dezordine deplină și-mi spun că are toate șansele. Morala: îl sun la telefon pe prietenul Haralampy să-mi dea un bilet de internare la Cernica până îmi rezolvă el problema cu un dogar din Apuseni...
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
observații oarecum neutrale. El constată, spre exemplu, că „burghezia românească nu vrea să moară la comandă. Asaltul democrației roșii e din ce în ce mai stăruitor. Alteori, condamnă crimele naziste din lagărele Germaniei, „cuptoarele, zalhanalele de oameni, băile în care te scăldai pentru vecie.” Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și nu-și poate reține o anumită nemulțumire: „Israel își aduce aminte de mine atunci când e trist și bolnav. Sunt un fel de infirmier
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
18 martie 1947-1952, astfel încât nu știm ce părere va fi avut, printre altele, despre abdicarea forțată a Regelui, pe care-l admira, și despre atacul ignobil din 1948 al lui Sorin Toma împotriva poeziei lui Tudor Arghezi. La marele său prieten se referă în anii 1945-1946, când, pe de o parte, revista „Bilete de papagal” era aproape interzisă și când, pe de alta, poetul a primit Premiul Național de Poezie, acordat de o comisie din care făcuse parte și Gala Galaction
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără să ezite, când patriarhul Justinian îi povestește despre vizitele lui la Moscova și izbânzile avute acolo, „opoziția victorioasă pe care a făcut-o tentativei foștilor pravoslavnici
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
poezie, filozofi, mitologie și în cheie polemică, ca replici la lumea noastră. Dar ar fi păcat să nu fie citit în cheie pur poetică, adică în voia armoniei lor triste, ca în acest nou (și mereu vechi) Levant: Să părăsim, prieteni, Levantul, arcă moartă, Purtată de famelici slujbași, îngăitănați. Levantul: regi și dame, optari, nouari, bărbați... Mereu, oricît schimbi cartea, aceeași chintă spartă. Cioran în dezbatere rimul număr al revistei Seine et Danube este unul tematic, dedicat lui Cioran. Deocamdată modelul
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
de a da de urma prizonierului politic. O, tempora! l Un cunoscut poet și lider ecologist de pe la începutul anilor ’90 a fost surprins umblînd cu niscai chimicale prin livada pe care o deținea în proprietate undeva lîngă Capitală. La mirarea prietenului care-l vizita, poetul ecologist a răspuns printr-o mirare și mai mare: pur și simplu nu înțelegea, el, protectorul naturii, în ce fel greșise. Întîmplarea ne-a revenit în minte deunăzi citind Academia Cațavencu din 16-22 septembrie. Aflăm că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
un timp, când aproape că și uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare și mi-o arată: nici nu-i așa de scumpă: patru mii de lei mai puțin de 100... Din tot Talmudul, știu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forță, înțelepciunea sub forma ei de poruncă: FIE CA ÎNVĂȚĂTURA TA SĂ NU ÎNTREACĂ FAPTELE TALE!... Este, pe scurt, constatarea, morală, că, în om, primează comportamentul său practic înaintea legii și a Creatorului ce ne-
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
un roman polițist - cartea autorului francez... Deși ea este pătrunsă de o raționalitate străină de complexitatea textului comentat, cu grijă, cititorul să aibă un instrument logic de cunoaștere a iudaismului... Știu însă de la un mare cărturar evreu ce-mi este prieten că Talmudul include și iraționalul, în aparență; că el cuprinde o mult mai largă experiență de viață și mai profundă decât ideologiile moderne trecătoare... Că totul, în acest COD, e mai întortocheat, mai frapant, mai original, dacă se poate spune
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
anunțate versuri ale triburilor Aranda, Kinya sau Loritja... Hugo Ball era mereu la baterie, iar Maya Chrusecz dansa purtînd măștile lui Iancu, pe texte de Tristan. Mișcarea se lansase. «În fiecare seară - constată Iancu - grupului nostru i se alătură noi prieteni.3) Denumirea «Dada» a fost găsită din întîmplare, răsfoind un dicționar. Și certurile ridicole ce vor izbucni mai tîrziu pentru paternitatea acestei găselnițe nu au nici o importanță. Cabaretul Voltaire putea să tragă obloanele: Dada își vede de drum, iar Tzara
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
în rusește «da, da» înseamnă, ca și în românește, o aprobare). În prefața la scrierile lui Huelsenbeck, Hans Kleinschmidt spune că Arp, Ball și Huelsenbeck nu l-au întîlnit niciodată pe Lenin, dar că Tzara le-a povestit mai tîrziu prietenilor lui parizieni că «a avut un schimb de idei» cu el. Hugo Ball vine cu o precizare suplimentară în Jurnalul său, publicat în 1927: «S-au petrecut lucruri ciudate pe cînd aveam cabaretul nostru la Zürich, pe Spiegelstrasse, la numărul
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
lungime potrivită pentru poemul dumneavoastră. Decupați-l. Tăiați apoi cu grjă fiecare cuvînt din articol și puneți-le pe toate într-o pungă. Scuturați-o ușor. Scoateți apoi tăieturile din ziar una cîte una. Copiați conștiincios, în ordine...» Ce succes! Prietenii l-au purtat pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care apare în sumarul lui Dada 1, mărturisește: «Mai mult decît o ființă în carne și oase, Tristan
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de doctorat amintită mai sus, urmată de evocările unor foști studenți, ajunși și ei universitari și colegi de catedră cu profesorul evocat. Și Ion Mărgineanu solicită evocările unor foști studenți ai profesorului, trăitori pe meleagurile Albei, dar și ale unor prieteni și colaboratori apropiați ca Dumitru Salade (el însuși un fiu al județului Alba), Maria Protase, Mircea Popa etc. O mențiune deosebită merită paginile documentare: referatele de la susținerea doctoratului, semnate de Sextil Pușcariu și D. Popovici, cu aprecieri superlative și cu
Recuperare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13526_a_14851]
-
Nu am vorbit niciodată despre război. Este prea putred. Prea atroce. Nu poți vorbi despre război, poți vorbi doar despre lucrurile colaterale. Știți, eram locotenent și căpitanul mă însoțea și în postura de ideolog al revoluției. Am rămas foarte buni prieteni, dar nu am vorbit niciodată despre război. Numai cînd era pe moarte, răpus de un cancer, a început să povestească. Dar cînd soția sa se apropia de noi, el nu mai putea vorbi. Era ceva mult prea intim. Ceea ce mă
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
despre cum se ucide în război. Dacă mi-era rușine că am ucis. Cum este cînd cineva moare. În acea noapte, am avut niște coșmaruri cumplite. Dar a fost singura dată cînd s-a întîmplat așa ceva. E foarte ciudat. Cu prietenul meu muribund vorbeam despre război.(...). După o clipă de tăcere, el mi-a spus „Știi, uneori voiam să mor”. Sînt lucruri despre care nu se poate vorbi. Dar cred că fiecare sentiment poartă în el contrariul său. Nu există sentimente
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
Mircea Mihăieș Prin anii ’80, câțiva prieteni care aveau să facă serioase cariere literare, se specializaseră în parodierea cruntă - muzică și text - a „creațiilor” ideologice ale vremii. Una din melodiile mobilizatoare începea, în varianta Buduca-Groșan-Morar-Țeposu, în felul următor: „Eu sunt bolnav de schizofreniiieeee/ Țară frumoasă, dragă-mi
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
Izvoare, publicație a Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, numărul 33-34-35, 2003, dnei Mariana Juster îi este preluat din “Caietul cultural” dedicat memoriei lui Z. Ornea un emoționant Kadish lui Zigu. Dna Juster, vară primară cu neuitatul nostru colaborator și prieten, își amintește de copilăria lor comună de la Frumușica, satul moldovean pitit între dealuri, imașuri și gîrlă, pe cînd Zigu, bălai și pirpiriu, ducea vajnic vitele la păscut. În iulie 1941, au fost izgoniți din sat toți evreii. Așa a ajuns
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
se Întâmplă să nu fie prea bună. Anul acesta, am plecat spre Chicago sâmbătă, 28 noiembrie la ora 4.00 dimineața și am ajuns la Glen Ellyn (o suburbie situată În NW-ul marelui oraș din statul Illinois unde locuiește prietenul meu Calin Calușer, medic radiolog), la ora 19.00. Cum nu am fost singur (am avut copilot pe inginerul Dan Vulpe, bun și experimentat șofer) drumul la dus a fost ușor. Nu la fel de ușor a fost drumul la Întors acasă
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
drept, ne-am mai oprit să facem cumpărături de Sfântul Nicolae, să mâncăm etc., dar tot o « veșnicie » ni s-a părut drumul. Cu patru ani În urmă, când am fost la Chicago (plecarea tot din Montréal) cu marele meu prieten, prof. Dr. Pompiliu Manea, nu a fost mult diferit, numai că drumul de Întoarcere l-am făcut prin Niagara, tot pe o ploaie, Însă torențială... Dar ce «destin» ne-a Împins la un drum așa de lung? Cea de-a
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
în ambianța sonoră produsă de acești iresponsabili din cartier (am reținut dintr-un apel telefonic din cadrul unei emisiuni în direct a TvRM că fapte similare se petrec și în preajma restaurantului Haiducilor din același sector 4), la scena-paliativ povestită de un prieten, grafician de real talent emigrat în America, pățit și el: „Fiindcă vecinii mei puseseră muzică de petrecere la maximum aseară, am scos pe balcon boxele, mi-am îndesat vată în urechi și am pus, dată de asemenea la maximum, Simfonia
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
din preajma unor mese, crescînd ca un cataclism neprognozabil, urletele asiatico-balcanice ale unuia dintre maneliștii în vogă îți cutremură urechile... Alergi undeva, în afara orașului, într-un miraculos conservat rest al Codrului Vlăsiei. În plină caniculă, umbra te îmbrățișează ca un vechi prieten („codrul - frate cu românul”). De aceea, și foșnetul frunzișului de sub pași îți răsună familiar. Dacă rămîi nemișcat două-trei minute, zeci de gîze iau, copilăroase, act de prezența ta. Curtezani înaripați își revarsă nevăzuți trilurile. Închizînd ochii, obții un crîmpei dintr-
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
de editura Tritonic s-a născut tocmai din activitatea lor didactică: Istorie la firul ierbii e o culegere de mărturii orale realizate de studenții anului II de Jurnalism, de cele mai multe ori printre membrii propriei familii - bunici, străbunici, apoi vecini și prieteni de familie. Subiecții au între 70 și ceva și peste 100 de ani, sînt majoritar femei (poate pentru că media de vîrstă e mai ridicată în rîndul lor, poate pentru că intervievatorii sînt ei înșiși predominant tinere femei), provin fie din mediul
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
totalmente lipsite de sare și piper! Vigilența lui Cornel Nistorescu acționează, asemenea iederei, nu doar pe orizontala prezentului, ci și pe verticala viitorului. „Apropiata intrare” a lui Horia-Roman Patapievici în rândul directorilor de gazetă excită și ea glanda etică a prietenului meu. Aici, Cornel a scrântit-o rău de tot: autorul Omului recent va conduce o revistă de idei, de analiză a unor simple cărți, și nu o gazetă ce i-ar putea îmbogăți pe redactori folosind know-how-ul pescuit în dosarele
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
această carte ce aduce noi amănunte la biografia și geneza operei caragialene, la receptarea ei în epocă. Cele mai importante prin număr (36) și conținut - ni se spune și demonstrează convingător - sînt scrisorile adresate lui nenea Iancu de bunul lui prieten Petre Missir. În două etape: între 1883-1889 și, după o perioadă de răcire a relațiilor (din pricină că Missir rămăsese junimist convins, în timp ce Caragiale rupsese cu Junimea), între 1906-1911. Ieronim Tătaru pune mereu în legătură epistolele lui Missir cu scrisorile adresate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
Junimea), între 1906-1911. Ieronim Tătaru pune mereu în legătură epistolele lui Missir cu scrisorile adresate de destinatar acestuia, publicate în vol. VII al ediției Cioculescu, relevînd devotamentul total al juristului și profesorului universitar ieșean care îi mărturisea cu admirabilă umilitudine prietenului său cu un temperament atît de dificil: „Sînt atît de legat de tine, încît prietenia ta îmi pare că face parte din viața mea și mă mulțumesc cu cît mi-o acorzi... Mă cred a fi dintre acei ce pun
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]