1,727 matches
-
zi întreagă de explicații"191. În primul său Discurs, Rousseau nu recomanda studiul științelor, întrucît acestea, împreună cu artele, au contribuit la coruperea moravurilor. "Popoare, înțelegeți că natura a vrut să vă ferească de știință, așa cum o mamă smulge o armă primejdioasă din mîinile copilului, că secretele pe care vi le ascunde sînt tot atîtea rele de care vă apără și că piedicile pe care vi le pune în calea cunoașterii nu sînt cele mai neînsemnate binefaceri ale ei [...] O veche legendă
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile epopei ale popoarelor vechi (Odiseea lui Homer, Eneida lui Vergiliu, Sakuntala lui Kalidasa, dar și la Divina Comedie a lui Dante), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
feciorii boierului Manole Păr Negru primesc rolurile unor Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan, ba chiar anumite trăsături ale eroilor lui Dumas, precum chibzuința, gustul bunului trai ori nesăbuința tinereții. Toți patru îi slujesc domnului și îndeplinesc pentru el misiuni primejdioase. Faptele istorice se împletesc cu elemente legendare. Jderii recuperează armăsarul pe care dușmanii voievodului puseseră să i se fure, în credința că îl vor face astfel să își piardă invincibilitatea; cel mai tânăr dintre frați, Onuț, pătrunde ca iscoadă până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
care nu-i bine să se verse pe jos. Măcinici în ziua de Măcinici, toate gunoaiele se ard, ca să vie primăvara mai curînd. Măgar Dracu’ nu poate să facă nici un rău cuiva dacă, deși s-ar afla într-un loc primejdios, [omul] are însă un măgar lîngă dînsul. Mălură Cînd vînturi orzul, ovăzul etc., să nu stai nici la vîn turat, nici la primitit* sub lopată cu capul gol, că face pînea mălură*. Mămăligă Cînd iese omul cu sacul cu mălai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Washington. Articolul se intitulează „Suntem prea familiarizați cu dictatorii” („All Too Familiar With Dictators”) și afirmă: „Rațiunea pentru abordarea noastră nu este nevoia de a servi pe cineva, ci mai degrabă experiența trecutului nostru recent. Știm prea bine cât de primejdioasă și devastatoare poate fi dominația totalitară, nu numai pentru cei subjugați de către ea, dar și pentru vecinii acestora și pentru Întreaga umanitate. Suntem aproape Înclinați să spunem că un asemenea sistem este el Însuși cea mai sinistră armă de distrugere
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
trup, aflat în stare de inactivitate, alte realități: visul, extazul, transa. „asemenea fenomene conduc la afirmarea existenței sufletului, fapt care-l determină să creadă în existența spiritelor morților, pe care foarte curând le consideră ca pe niște ființe benefice sau primejdioase”; b) Există un dublu al omului; c) Există sufletele morților; d) religia evoluează pe linia clasică animism-politeism-monoteism; e) Sufletul poate fi manipulat de magicieni și preoți. Călătorește și se întoarce în corp; f) Sufletul trece din corpurile animalelor în cele
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Victor Kernbach, Miturile esențiale, p. 6. 151 Roger Caillois, op. cit., p. 9. 152 Ibid., p. 16. Acestea ar fi slăbiciuni ale viziunii utilitariste asupra mitului, emanații ale raționalismului, mai precis ale pozitivismului. Miturile, însă, nu sunt "stavile plasate la cotituri primejdioase, menite să prelungească existența individului sau a speciei", existând chiar mituri care exprimă exigențe tocmai în sens contrar (dând ca exemplu orgile autodistructive, la care făcea referire și Nietzsche). Pe plan intern, mitul și conflictul pe care îl poartă este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Peter Karvas, Diplomații, București, 1959, Jumbo, elefantul alb, București, 1959, Liturghia de la miezul nopții, București, 1960, Antigona și ceilalți, București, 1962, Peruca cea mare, București, 1965, De ochii noștri frumoși, București, 1968; L. Askenazy, Oaspetele, București, 1961; B. Březovski, Vârsta primejdioasă, București, 1961; B. Blazer, Prea mult pentru o seară, București, 1962; Ladislav Mnacko, Moartea se numește Engelchen, București, 1962; Pavel Kohout, A treia soră, București, 1963; Václav Havel, Garden Party, București, 1965, Ispita, București, 1991, Viața în adevăr, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
față de naționalitățile din Ungaria, a atras atenția asupra conștiinței naționale maghiare, mai profunde la maghiarii din Transilvania. Lucrările lui Jókai Mór - nu neapărat Sărmanii bogați (Szegény gazdagok), cât mai degrabă nuvelele inspirate din lupta pentru libertate înfățișau cititorilor o regiune primejdioasă, locuită de o populație însetată uneori de sânge. Rákosi Viktor a fost însă autorul care, la începutul secolului XX, a gravat icoana Transilvaniei în conștiința publicului cititor maghiar. Romanul său intitulat Clopote amuțite (Elnémult harangok) a devenit metafora populației maghiare
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
desemnând orașul Sopron drept noua reședință pentru funcționarii firmei de turism. Acest lucru se întâmpla atunci când la doar câțiva kilometri sud de Cluj, la Turda, bubuiau tunurile, iar posibilitatea mutării dispăruse. Șeful reprezentanței, în goana retragerii spre locuri mai puțin primejdioase, lăsa, cu limbă de moarte, ultima sa dispoziție omului de serviciu de la agenție: să păstreze intact mobilierul biroului și al hotelului, când, totodată, ca, "în mod obligatoriu", acel slujbaș în etate să poarte uniforma instituției, introdusă de conducerea OMIH, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fost anulate de drept în Republica Vandana de Nord. Și, desigur, că și în Republica soră Vandana de Sud, unde nordicii au fost găsiți pe baza unor documente aflate deasupra oricăror susceptibilități! drept urmașii "vandinilor gri", adică ai celei mai primejdioase secte eretice excomunicate și măcelărite în secolul al XIII-lea. Cartea parohului Bisericii Sântul Bruno din Orașul Nou, Vasili Kornikov, adevăratul ideolog atât de respectat în toată țara, a produs anularea retroactivă a căsătoriilor dintre vandani și vündüni. (Ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
autorului documentului este în consecință cât se poate de clară: Soluția propusă în anteproiectul prezentat de comitetul din făceau parte delegații Germaniei, Austro-Ungariei și Italiei aduce atingere drepturilor de suveranitate ale Statelor de la Dunărea de Jos și, mai mult, este primejdioasă deoarece compromite rezultatele uneia din operele cele mai importante și cele mai fericite ale diplomației europene"173. Între timp, răspunsurile venite de la diplomații români acreditați în marile capitale europene erau departe de a fi încurajatoare. Pe 20 ianuarie 1882, însărcinatul
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
oficială în acest sens consulului austriac la București, Merkelius. într-o primă etapă, Summerers a suportat din propriul buzunar cheltuielile necesare pentru trimiterea corespondenței și pentru obținerea informațiilor pe care le includea în rapoartele sale. El a făcut lungi și primejdioase călătorii pentru a se întâlni personal cu sursele informațiilor sale și a le câștiga simpatia și sprijinul. Se poate acredita ideea că datorită activității lui Summerers, pe baza informațiilor sale, Anglia a putut să anuleze depunerea domnitorilor Al. Moruzi și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
într‑o vedenie înfricoșătoare. În acest fel, profeții sirieni își revendică indirect privilegiul de a fi asistat la însăși taina întrupării. O atare poziție, pregnostică, prin care este anulată istoricitatea și corporalitatea întrupării, ar fi dus la o „privatizare” extrem de primejdioasă a mesajului creștin. Episcopii, a căror autoritate începe să se facă simțită în epocă din ce în ce mai mult, au denunțat cu siguranță caracterul neconform cu doctrina creștină al acestei teologii. Cristologia docetistă face obiectul capitolelor 6-11 ale Urcării la cer... Grupul se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inedit, unic chiar, într‑o vreme în care grupurile eretice nu își descopereau conținutul doctrinei lor decât unui cerc restrâns de inițiați. În cartea a II‑a, autorul „demontează” piesă cu piesă mecanismul sistemelor respective, denunțându‑le drept simple, dar primejdioase inovații necreștine. Cărțile a III‑a și a IV‑a reiau punctele condamnate anterior pentru a le opune adevăratei învățături transmise de Apostoli. Principala problemă asupra căreia se concentrează Irineu este unitatea Revelației, care implică identitatea necondiționată a Dumnezeului Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el însuși pe față”. Acestea fiind spuse, vom încerca să răspundem la întrebarea fundamentală: care sunt motivele ce îl determină pe Chiril să propună această învățătură - foarte periculoasă, de altfel, la nivel dogmatic - a cvasiidentității diavolului cu Anticrist? O învățătură primejdioasă, întrucât diavolul ar deveni, în acest caz, protagonistul unei întrupări, concurând astfel cu Cristos. Credința într‑o întrupare integrală a diavolului nu numai că relativizează întruparea lui Dumnezeu, ci o și devalorizează, făcând din adversarul acestuia un principiu divin autonom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Trebuie să se împlinească mai întâi aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru și capul Bisericii, primul dintre ucenici, cel care are cheile Împărăției (Mt. 16,19), ne‑a învățat aceasta: „Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru că demersul său exegetic, ce poate fi calificat drept „istorico‑critic” avant la lettre, marchează o etapă intermediară între demersul tradițional și cel al unui Augustin sau al unui Theodoret al Cyrului. Odată cu Ieronim, milenarismul este categoric respins ca opinie primejdioasă, lipsită de fundament scripturistic (Com. Dan. 7, 17), iar mărturiile Scripturii referitoare la „vremurile din urmă” sunt cernute de critica textuală. Înainte de a aborda cele două opere menționate, se impune să amintim principiile exegezei lui Ieronim, precum și atitudinea sa față de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într‑o perioadă dominată de predica lui Ilie și o alta dominată de Anticrist. Apolinarie al Laodiceii (probabil în Apologia împotriva lui Porfiriu, astăzi pierdută), „detașându‑se complet de problema timpului trecut, se orientează spre viitor și avansează o idee primejdioasă” (ibidem). În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui Claudius, „atunci când armatele romane s‑au întors împotriva iudeilor”. Timp de patruzeci și nouă de ani, Dumnezeu i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capacitate de a fi atenți au dispărut fără să aibă timp să se reproducă. Prin urmare, strămoșii noștri aveau această dispoziție de a fi atrași vizual de situațiile și obiectele amenințătoare. În acest mod, ei au putut evita numeroase situații primejdioase, de pildă, luând-o la fugă. Ei ne-au transmis această capacitate. Bineînțeles, pe atunci nu existau mașini, altele erau pericolele, mai ales animalele. Era așadar vital să poți detecta rapid toate semnele unor situații potențial periculoase, ca foșnetul frunzelor
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte și nu pe semenii săi. În acest sens, el investește în ceilalți candoarea unei iubiri deschise
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în ceilalți candoarea unei iubiri deschise, se proiectează luminos și benefic în paradigma lor așezându-le spectrul morții și-al suferinței în depărtări insesizabile. Totodată, își apropie constant imaginea propriei morți ca factor ce estompează controlând ecourile orgoliului și ascensiunea primejdioasă a imaginii false de sine. Astfel, el trăiește pentru și nu împotriva celorlalți. Suferința celui încercat de răutatea semenului determină într-adevăr o maturizare sfredelitoare, un salt ce ridică întru suferință adâncul sufletului lovit în planul unei lucidități vigilente. Această
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie și primejdioasă balansare raportul său cu lumea ar fi doar o amintire sau un vis în nostalgia căruia s-ar pierde deprimat. Zăbovirea în preajma amănuntului determină, în esență, surprinderea unei multitudini vaste de aspecte ale acestuia, aspecte ce se concentrează armonios în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
învăluind-o. Așadar, predispoziția acesteia spre fragmentare, promiterea unei spargeri de sine dăruitoare care încă întârzie sunt reverberațiile în materie ale zeului ce-și cheamă perseverent și neostenit muritorii, ce-și oferă lor paradigma prezenței sale împărțind-o, iubitor și primejdios, în ofrandele izbăvirii spiritului uman. Desigur că statuia poate fi elaborată și ca structură închistată, ne-desprinsă de un final grosier de un fundal grosier ce îi asigură propria materie, propriul conținut care erupe sub imperativele formelor aplicate. Este cazul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dacă nu al ateismului, măcar al unui indiferentism religios. Mai dificilă va fi ruptura de N. Iorga, al cărui sămănătorism a corespuns inițial imperativului epocii (realizarea idealului de unitate națională), dar a cărui perpetuare după război ar fi putut fi primejdioasă, necesară fiind acum „încreștinarea” culturii. Și întrucât, ca să existe, o cultură trebuie să fie originală, cu un caracter specific național, condiția suficientă e menținerea într-un sănătos tradiționalism. O serie de eseuri (A doua neatârnare, Sensul tradiției, Spiritualitate etc.) clarifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]