852 matches
-
e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să fie privită. De mulțime sau de solitari. De indiferenți sau de blazați. Bifată de snobi sau contemplată, cu devoțiune, de fanatici. Este expertizată, fotografiată, pusă în albume și
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
preocupat doar de învățătură, se îndrăgostește de un fruct oprit: Teibele. O femeie, la rîndul ei aparent conservatoare, de al carui soț nu se mai știe nimic de o bună bucată de timp. Pînă la proba dispariției soțului, Teibele rămîne prizoniera legămîntului căsătoriei. Ros de pasiune, bănuind că în spațiul realului nu ar avea nici o șansă, Alchonon își trece iubirea în fantastic și-și ia o nouă înfățișare nocturnă: cea de demon, un demon al dragostei. I se abandonează pînă la
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
Marina Constantinescu Atunci cînd am puțin timp să privesc pe o fereastră, mă războiesc cu mine însămi. Cu inerțiile care mă cuprind tot mai mult cînd nu sînt vigilentă, care mă țin prizonieră și mă conving că în rutină și în amorțeală nu e chiar cel mai rău. Amîn, mereu, decizii importante, întîlniri importante, amîn să îmbrac anumite lucruri ca și cum veșnicia e a mea. Amîn să merg în locuri la care visez în
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
în viața mea cînd într-adevăr credeam că voi înnebuni" mărturisește Midori-san. Poate a și înnebunit puțin, pînă atunci cînd cuplul a devenit o minunată familie glacială. Zeci de ani a trăit într-o fortăreață, într-un iglou, ca o prizonieră. Confruntarea tîrzie dintre cele două femei, rostirea adevărului determină moartea amantei. Oricum, minciuna a avut lațul mare. Rodica Negrea marchează trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă, joacă parantezele, schimbă registrele și tonurile, felul adresării, al privirii, al mimicii. Clipa
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
umane în prezența sau în absența personajelor, “pe buza neantului”, cum spune Ionesco, un spectacol ce aducea atmosfera Apocalipsei pe scenă și printre spectatori. Scaune care apăreau de peste tot, din pereți, zdrobindu-i, din tavan, Magda Stief-Bătrîna, legată la ochi, prizonieră a zecilor de fire care o trag și o mînuiesc în toate direcțiile, neputința personajului căpătînd reverberații tulburătoare pentru orice spectator, pentru orice om, și nici peștele pe uscat, din final, prizonier și el într-un acvariu, al singurătății, al
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
mai scris nimic semnificativ în această perioadă, iar prietenii din "înalta societate" n-au mișcat un deget pentru ea. Marea perfomanță "culturală" a ultimilor ani e c-a reușit să-i vândă lui Johnny Halliday un text pentru un cântec. Prizonieră în avenue Foch, în casa lui Ingrid Mechoulam, și-a așteptat sfârșitul cu o resemnare pe care existența anterioară, nutrită de cantități gigantice de adrenalină, n-o anunța în niciun fel. Astăzi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
rămase la picioare. Drumul urmărește etapele inițierii sufi (sufletul, prin asceză, trebuie să treacă prin cele șapte trepte/stadii interioare, pentru a ajunge la stadiul inimii, înainte de a încerca uniunea cu divinitatea). Cu viziunea (antică) asupra sufletului ca substanță separată, prizonieră în corp, tânjind după întoarcere în lumea divină, Avicenna indică treptele spre sferele celeste și palatul marelui Rege: a opta oprire, unde cunoașterea nu se obține prin eforturi omenești, ci doar prin grație divină. Un final ironic face referire, probabil
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
ideea de a strânge laolaltă convorbirile pe care Mihail Sebastian le-a purtat în „Rampa” cu mai multe personalități ale momentului (Istrate Micescu, Tudor Arghezi, Radu D. Rosetti, Constantin Argetoianu, Constantin Stere, Liviu Rebreanu, actrița Leny Caler), convorbiri altfel rămase prizoniere într-o publicație greu accesibilă. Apărută în 2002, cartea de care vorbesc fusese precedată de aprinsele controverse pe care le iscase Jurnalul lui Sebastian și de aceea, cred, nu a prea fost luată în seamă. Jurnalul acaparase atenția tuturor și
Convorbiri actuale din 1935 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3264_a_4589]
-
pe care varianta românească a făcut-o asupra noastră i-a răpit posibilitatea ca, în mintea noastră, numele ei să mai poată fi pus în legătură cu o altă tălmăcire. E cazul straniu în care succesul unei traduceri își transformă autoarea în prizoniera unei reușite. E situația neobișnuită în care meritul atrage izolarea, iar nimbul reputației își împinge purtătoarea în rîndul stigmatizaților. Căci la oricîte traduceri s-ar mai încumeta Grete Tartler și oricît de strălucitor ar fi chipul pe care li-l
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
Are 24 de ani, este mereu cu zâmbetul pe buze, este avidă după cunoaștere, mintea-i merge brici, dar corpul o ține prizonieră. Are câteva dorințe simple și normale pentru o tânără de vârsta ei - să fie sănătoasă și să urmeze cursurile unei facultăți - cea de Psihologie. Loredana Jianu are forța să meargă mai departe, chiar dacă propriul corp i-a pus bețe în
Povestea sfâșietoare a Loredanei, fata prizonieră în propriul corp () [Corola-journal/Journalistic/43662_a_44987]
-
apropie de moarte, deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei, definiția absurdului existenței - prizonieră a paradoxurilor, orgoliilor, imoralității, dezintegrării, putrefacției, nonsensului. Să rostești textul lui Eugène Ionesco este una din probele importante pentru un actor. Chiar și din Franța. Topica, filosofia ce circulă în voie prin spatele replicilor, tipul de imagini pe care acestea
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
pentru că ești obligat să sacrifici ceva. Nu știu dacă Monica Lovinescu a făcut alegerea cea mai bună renunțând la scris. Poate că destinul a fost mult mai generos cu noi, care o ascultam vorbind la microfonul Europei libere din România prizonieră, decât cu ea, care, liberă fiind, ar fi putut deveni un cunoscut "scriitor român de limbă franceză". Dar cred că această consolare e suficientă, și pentru noi, și pentru ea.
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
considerat stagiu de cotizare numai perioada petrecută în Bărăgan de persoanele deportate care au împlinit 14 ani. Art. 48 din Legea nr. 19/2000 se referă la persoanele private de libertate, deportate în străinătate după 23 august 1944 și/sau prizoniere de război (cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) din D. -L. nr. 118/1990) și cele deportate în străinătate ori
Agenda2005-12-05-cititorii intreaba () [Corola-journal/Journalistic/283500_a_284829]
-
aceluiași doliu (păstrarea cozilor chihlimbarii ale moartei pe pian, sub un geam de cristal). O corespondență stranie se stabilește între poezia hipersensibilă a marelui oraș melancolic și spaima de viciu, de păcat a locuitorilor săi, ale căror trăiri interioare sînt prizonierele unor constrîngeri religioase mai vechi și mai negre decît zidurile printre care se plimbă îndureratul, confuzul Viane. Jane Scott, femeia care seamănă halucinant cu moarta, e o creatură a acestui oraș aparent placid, liniștitor, însă de fapt tiranic pînă la
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
ar trebui să fie tocmai înlăturarea inechităților sociale, precum PSD? Iată că se poate! Și se mai poate ca o formațiune a cărei doctrină presupune deschiderea absolută și promovarea liberei inițiative pe toate planurile - e vorba de PNL - să devină prizoniera unui partid huliganic, al xenofobiei și refuzului de-a înțelege modernitatea, precum PRM. Unde a lovit Traian Băsescu atât de puternic, încât să adune în același ghem firele incoerente ale societății românești? Ce i-a speriat atât de tare, încât
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
o imensă cantitate de reflecții sesizante asupra condiției umane. E drept însă că în căutarea timpului pierdut ar fi cîștigat enorm dacă Proust ar fi avut curajul să mai taie din nenumăratele pasaje descriptive, ca să nu mai vorbesc de volumele Prizoniera și Albertine dispărută care sunt greoaie și prea puțin utile. Cititorii avertizați sar, de altfel, aceste pasaje și uneori chiar și aceste volume. Au perfectă dreptate. Ceea ce rămâne este plin de substanță. Dar la Joyce ce să tăiem? Probabil aproape
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
nu este musulmană decît după tată, mama fiind sîrboaică, dar asemenea detalii se dovedesc insignifiante, căci soldații au ordine (sau chef) să distrugă întreg satul, indiferent cine sînt unii dintre locuitori. În lagăr, S. ajunge să facă parte, alături de alte prizoniere, dintr-un fel de harem sinistru, cunoscut sub numele de "Încăperea femeilor". Cele care ajung aici nu mai au propriu-zis statut uman: rolul lor este de a servi drept obiect sexual soldaților. Spun obiect pentru că multe dintre ele sînt adeseori
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
moare după ce a fost mutilată de un grup de soldați între care se afla și un bun prieten al fratelui ei. Ori cea a lui E., o femeie trecută de 40 de ani, care fură tot ce găsește de la celelalte prizoniere ca să-i poată mitui pe soldați să nu se atingă de fiica ei. Cînd nu mai are ce fura, fetița e siluită și apoi ucisă, iar E. se sinucide lăsînd în prealabil un bilet prin care își cere iertare pentru
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
nominalizarea pentru regie a lui Dabija, a lui Bogdan Zsolt de la categoria "cel mai bun actor", a Liei Manțoc de la categoria "cea mai bună scenografie". Aici, poate, gafa a lăsat să se vadă mult prea limpede o judecată neprofesionistă, dezechilibrată, prizonieră a superficialității jignitoare pentru un creator de teatru. Peste tot în lume există două categorii distincte de premii: pentru decor și, separat, pentru costume. Ceva destul de logic. Pentru alții. Noi sîntem mai originali. Ca și în tenacitatea cu care căutăm
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
și aștept tot așa de puțin. Toate astea îmi sunt contra firii și a ceea ce îmi imaginasem o viață întreagă. Mi-e ciudă că nu văd variante!”. Tot efortul artistului este unul de închidere, de parcă și-ar lua toate personajele prizoniere într-o viziune plasată permanent cultural în ce timp îi dictează memoria. Astfel se repliază artistul pe granița subțire a unui postmodernism voit sau poate doar afișat și aceea a unui barochism în care nici nu-și imaginează că trăiește
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
Albă Plecat în regiunea Arhanghelsk, pe malul Mării Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, personajul principal descoperă ruinele marelui vis colectivist, dar și germenii prăbușirii imperiului. Personajul cel mai pregnant în acest ținut dincolo de timp este Vera, o Penelopă prizonieră a jurământului față de iubitul care nu s-a mai întors din al doilea război mondial. Între Vera, care abandonase o strălucită carieră universitară, și narator se leagă o relație pură și luminoasă, al cărei imbold este chiar așteptarea celuilalt. Andrei
Agenda2005-11-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283492_a_284821]
-
ea. Un spectacol ca o miniatură, delicată și rafinată, care, nu știu deloc din ce pricini, s-a jucat puțin, puțin de tot. Decorul lui Helmuth Sturmer a la japonaise plasa perspectiva jos, la nivelul scenei, acolo unde se află prizonieră, în carcasa ei, protagonista noastră. O amplasare ca în casele japoneze - în care stai pe șezut, cu picioarele sub tine, iar toate obiectele, ferestrele sînt dispuse în jurul tău la acest nivel - modifica și receptarea spectatorului, și felul în care spectatorul
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
dau mai multe straturi de culoare, să-mi fac fraza prețioasă în sine, ca acest mic fragment de zid galbenť". Cu toate că știam aproape pe de rost textul, n-am reușit să identific partea din tablou despre care vorbește Proust în "Prizoniera". N-am reușit nici mai târziu, când am încercat să-l detectez, cu lupa, în albumele Vermeer cumpărate de-a lungul vremii. Dar țin minte altceva: că, spre deosebire de Bergotte, mie tabloul mi s-a părut de-o indescriptibilă strălucire. Tehnicile
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
profesional și banii din punga săracului. Chiar și libertatea se poate șterpeli dacă ai sub fund un fotoliu de ministru. Sau de senator. Sau de deputat“. În căutarea unui fir al speranței, personajele trec prin stări dintre cele mai absurde, prizoniere ale propriilor orgolii, lașități, neputințe. Olimpian Ungherea: Prețul tăcerii. Editura Phobos, București, 2005. Preț: 99 000 lei.
Agenda2005-07-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283395_a_284724]
-
De cîte ori pleca de la geam, simțea răcoare, o înfiora și mirosea a zid"... Predestinată unei viețuiri vegetative, eroina de aici, ironic numit Sofia - apelativ cu unică ocurență în text - refuză fluiditatea imprevizibilă a condiției sale existențiale, astfel încît devine prizoniera imobilului moștenit ori, conform simbolisticii anunțate, este condamnată la stadiul intra-uterin, pre-oedipian. Locuirea prenatală, securizantă pare, doar, confortabilă - răcoarea resimțită -, căci în fapt este percepută inconștient ca un zid. Chemarea la viață și singura legătură cu lumea exterioară le
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]