11,078 matches
-
fugă, cu o serie de bulgari, începuse a le învăța limba, fiind cu deosebire simțitor la cântecele populare. împrejurarea în care s-a aflat G. Topîrceanu în țara vecină a fost, din păcate, una nefericită, și anume, cum spuneam, în calitate de prizonier de război în 1916-1918, experiență ce avea să fie evocată în amintirile din captivitate sub titlul cu evidente rezonanțe onomastice bulgărești Pirin-Planina, volum apărut în 1936. Cartea, lipsită de orice șovinism, povestește episoadele "tragice și comice", cum le numește autorul
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară o pisică. Bulgarii cred că vor să se distreze, întrucât "așa au ei obicei să omoare mâțe, pentru trecere de vreme". Dar surpriza e când francezii o pun în gamelă s-o fiarbă. Ajuns în
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
prind și omoară o pisică. Bulgarii cred că vor să se distreze, întrucât "așa au ei obicei să omoare mâțe, pentru trecere de vreme". Dar surpriza e când francezii o pun în gamelă s-o fiarbă. Ajuns în Macedonia, unde prizonierul avea să-și petreacă cele mai aspre zile, el nu se căinează, nu se vaită, ci închină un fals imn celebrului ținut, pedalând pe jocul contrastelor: "}inut binecuvântat de Dumnezeu, numai spini și piatră seacă..." Sau: "Macedonie, pământ cu trecut
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
în clipa asta unii pe alții din întunericul unei vizuini hidoase, gata să sară la cel dintâi semn, să se ucidă între ei, ca fiarele". Traseul parcurs de G. Topîrceanu, așa cum reiese din carte, este următorul: de la Turtucaia, unde căzuse prizonier în august 1916, e adus la Balbunar, apoi la Razgrad și prin Sofia, la Radomir. De aici, ajunge în masivul Pirin-Planina, pe valea Strumei, la poalele munților Belasița, în apropiere de Melnik și oarecum de Nevrokop(ol), orașe menționate de
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Giurgiu. Dar să ne întoarcem la realitatea cărții și să ne lăsăm conduși de ea în spațiul geografic și mai ales în acela uman, care-și spune cuvântul hotărâtor. Traversând Bulgaria de la Dunăre la Munții Pirinului, în tristele convoaie de prizonieri, poetul-soldat (era, de fapt, sergent) și-a dat seama că uneori suferința nu alegea între învingători și învinși. Nu o dată au răbdat de foame sau au fost copleșiți de durere și de milă, români și bulgari laolaltă. Iată o pagină
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
aceștia îl cheamă pe profesorul lor de franceză, care se arată un om de cultură aleasă, lipsit de orice resentiment și care, când să se despartă, vine să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
ste turi rîțite u gebuve?" care înseamnă nici mai mult nici mai puțin: "Ce tot stai d-ta așa, cu mâinile-n buzunare?" Manifestările de prietenie din partea bulgarilor încep să devină numeroase. Ajutorul de nacialnic de la Melnik, auzind că printre prizonieri este și un pisateli, îl îmbrățișează cu voioșie și ciocnește cu el un pahar de vin pentru viitoarea împăcare dintre România și Bulgaria. Oameni de inimă și de viață se arată cantonierul Stan Ion Boldișcu și Dimităr, cu acesta aflându
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
cantonierul Stan Ion Boldișcu și Dimităr, cu acesta aflându-se într-o adevărată aventură, prădând cașul și rachiul unui țăran macedonean și apoi aducând la chef două tinere grecoaice. Dimităr e așa de bine dispus, încât uită că escortează un prizonier. Cei doi ajung să fraternizeze: "Am coborât apoi pe lângă ultimele pante ale Pirinului, sprinteni și plini de voie bună, parcă toată lumea era a noastră. Dimităr mă luase de după mijloc și mergea cu pușca târâș, pe coastă-n jos, cântând cât
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
tânără fată care, locuind într-o clădire vecină, compunea cuvinte cu litere tăiate din carton, pe care însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o seară, ea apăru goală în cadrul ferestrei, la lumina de o secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a făcut-o și fotografa americană Diane Arbus - nu neapărat realul, ci derizoriul, urâtul, grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte mici excepții, Lucian Freud este interesat de un univers închis, minimal, cel al unui cerc de rude și prieteni plasați într-un același cadru, cel al atelierului său nord londonez. Artistul și-a descris nu o dată
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
le pot permite. Deși elimin din bibliotecă, periodic, sute de volume, drumul meu spre masa de lucru e tot mai îngreunat de teancurile de care nici nu mă hotărăsc să mă despart, dar nici nu ajung să le citesc. Sunt prizonierul propriei mele lăcomii de a aduna cărți, dar și al neputinței de a le parcurge. Lăsând de-o parte prețul, constat că nici după aproape cincizeci de ani de când citesc nu sunt sigur de criteriile după care-mi cumpăr sau
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
ar fi putut reabilita; ar fi fost una din soluții în situația dificilă în care l-a dus colaboraționismul. Malraux a vrut să-l salveze pe Drieu. L-a căutat pretutindeni, vrând să intervină pentru eliberarea lui în caz că era făcut prizonier undeva. A aflat însă că, după o încercare nereușită de sinucidere, și-a pus în aplicarea voința de a sfârși cu viața. L-a făcut pe Malraux executor testamentar și acesta s-a achitat exemplar de misiune. Motivul sinuciderii reapare
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
arinului negru și vei găsi o poartă deschisă". Asta făcu femeia aceea. După ce scăpase de gărzile de la poartă, își trădă fiii și poporul din pricina preacurviei. Avarii intrară, îi căsăpiră pe aproape toți longobarzii surprinzându-i în somn și ne luară prizonieri pe noi ce apăram palatul ducal. Am omorât și noi vreo șase, dar când pumnalele avarilor ajunseră la gâtul Gailei și al copilului Gumberto, ne-am aruncat spadele la pământ. În timp ce Cividale era prădat, văduvit de tezaur iar violența își
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
planetă și fiind ucis de unul din fanii săi: este evenimentul care deschide filmul lui Alfonso Cuarón. Cunoscut pentru Great Expectations (Marile speranțe,1998) și mai ales pentru relativ recentul Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și prizonierul din Azkaban, 2004), film care, din serie, riscă să devină serial, regizorul încearcă un alt portativ care-l depărtează radical atît de partitura întunecatului romance pencilensian, dar și de pandemia carnavalescă din Harry Potter, pentru un thriller-SF. În 2027 întreaga
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
deasupra, așa cum unul din personajele lui Dino Buzzati descoperea infernul sub chipul propriului său oraș. Căpitanul prinde un membru al rezistenței și-l torturează, mama fetei moare în urma unei nașteri premature, înlăturînd leacul magic al copilului, doctorul Ferreiro, la rugămintea prizonierului îl ucide pentru a-i cruța chinul și este executat cu sînge rece de Căpitan. Ceea ce prinde chip este "banalitatea răului", fiecare personaj se află în labirintul care conduce către destinul său, inclusiv Căpitanul. Iar dacă totul este spus de
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
aproape, de la cunoștință la prieten, ei află cu precizie ce șanse au de-a găsi de lucru. E o generație pe care n-o mai poți duce de nas. Partea proastă e că marea majoritate a românilor continuă să rămână prizonierii unui sistem al îndobitocirii și al minciunii. De ei profită o clasă politică rapace și imorală, pentru care binele public e-o vorbă de ocară și compasiunea o insultă. N-am reușit să găsesc, nici după ce am trecut în revistă
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
normal ca astfel de monștri să se bucure nu doar de interes, ci și de credibilitate? Adevărul e că societatea românească e incapabilă să se despartă de funestul ei trecut comunist. Legați cu fire nevăzute de istoria recentă, am rămas prizonierii unui sistem în care imbecilizarea sistematică s-a dovedit a fi triumfat - tare mi-e teamă - ireversibil. Faptul că șaptesprezece ani de tranziție n-au fost capabili să propună alte modele demne de interes, decât cele comuniste, e un semn
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
la fel, mi-a fost greu să asist la distrugerea acestui oraș frumos, admirabil situat pe fluviu, sau la luptele de stradă, care aduceau cu niște urmăriri de gangsteri de către polițiști. Rachetele brăzdau cerul ca un sclipitor foc de artificii. Prizonierii germani plini de sânge și mulțimea (aceea din filme) care are curajul să aplaude. Peste răni și ocări se lasă liniștea. Sfârtecat de tunurile grele, orașul se preschimbă într-un pustiu halucinant. Cucerirea Berlinului. Repetare a sinistrelor priveliști budapestane. Nimic
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
zile li s-au dat doar două supe. Cea mai mare îngrijorare i-a pricinuit-o lui Reiner trecerea Niprului pe un pod ce se clătina și în vagonul închis. încercase senzația unei căderi în gol, iar faptul că era prizonier într-o cușcă îi sporise neliniștea. Sfârșitul lui decembrie - Din august, regele tot încearcă să-l determine pe Groza să-și dea demisia. A intrat în grevă și refuză să semneze decretele. Vrea un guvern cu o bază mai largă
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
predat la poliție aproape un milion de dolari obținuți din trafic și contrabandă. Aparenta instalare în clișeu nu oferă și confortul lui, Richie Roberts (Russell Crowe) nu este chiar tipicul polițist cu probleme, divorț, amante, workoholism, violență, ci mai degrabă prizonierul ideii de corectitudine. Bizareria sare în ochi datorită contextului de degradare vertiginoasă a moravurilor polițienești, fapt pentru care i se încredințează o misiune serioasă în care are libertatea de a-și forma echipa. Jocul de-a șoarecele cu pisica începe
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
de ceva știut pe cont propriu, traversat de propriul corp, de suflet. Afară ploua teribil. Mărunt, intens. Umezeala punea stăpînire pe tot. Orașul era sufocat de aglomerație. Era isteric. Orice formă de dialog era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii lui în prizonierii visceralităților fel de fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre "Actorul" din același loc. Ieșeam de la Bibliotecă, locul care m-a făcut
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să ne răscumpărăm..." (Regele Marc și rîul Iza). Sublim "prizonier", "ostatic" de lux
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]