1,050 matches
-
se cuvine că noțiunea de etic] evreiasc] s] fie la fel de problematic] precum cea de etic] religioas]. Luând seama la o expresie a idiomului idiș care spune c] nimeni nu a murit vreodat] pentru c] nu a reușit s] rezolve o problem] filosofic], vom trece la a doua parte a discuției noastre și vom prezenta ceea ce a trecut drept etic] evreiasc] de-a lungul timpului. Dup] Isaiah Tishby și Joseph Dan, literatura pe teme de etic] evreiasc] se împarte în patru mari
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acesta nu este permis, cu excepția cazurilor de porneia, termen tradus, de obicei, prin adulter. S-a discutat mult pe baza acestui text. În afara faptului c] este puțin probabil ca Iisus s] fi oferit detalii de comportament doar pentru o singur] problem], este clar c] Matei îl înf]țișeaz] în ipostaza de judec]tor al celor dou] școli rabinice, Hillel și Shammai, rivale cu privire la motivele care justific] divorțul, ținând cont de legea mozaic] a Deuteronomului (24,1). Ce-a de-a patra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credea el, noi toți c]ut]m eudaimonia, aceasta o presupune pe a noastr], nu pe a altcuiva. Și pentru el, în consecinț], faptul c] anumite tipuri de comportament p]reau s] prefere interesele altora în defavoarea celor personale, constituia o problem], nu o soluție; iar orice caz de reușit] pentru justiție trebuia s] demonstreze c] totul era f]cut în interesul agentului. În acest sens trebuie s] înțelegem faimoasele paradoxuri socratice: „Arete este înțelepciune” și „nimeni nu face r]u în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
proporție mai mic] pe cea a Renașterii, o constituie faptul c] este ancorat] într-un vocabular teoretic nefamiliar. Aceast lucru este determinat și de leg]tură cu scolastica - tradiția filosofic] dominant] - care a avut o natur] strict tehnic]. O alt] problem] pentru înțelegerea și susținerea argumentului și a concluziilor prezentate de autorii acestor perioade provine din foarte diferitele ipoteze în leg]tur] cu natura universului și situația condiției umane din cadrul acestuia pe care ei și noi suntem capabili s] o cre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o greutate trage trupul înspre p]mânt; dar, bineînțeles, cum Dumnezeu se afl] „deasupra” tuturor lucrurilor, direcția de tragere este orientat] în sus, iar, în acest fel, mișcarea efectuat] de grație devine un zbor al sufletului din aceast] lume. O alt] problem] ridicat] de aceast] teorie a cunoașterii morale const] în natură a ceea ce conștiința reveleaz]. S-a spus mai devreme c] aceast] conștiinț] dezv]luie legea moral], dar noțiunea din urm] este deschis] la cel putin dou] interpret]ri, amândou] fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu sigurant], potențiale implicații generatoare de controverse. Dac] virtutea const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un Dumnezeu care s] emit] porunci. Cu sigurant], dac] o persoan] nu cunoaște aceste lucruri, ea nu poate fi p]c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implicație, el ofer] o versiune neconving]toare a sugestiei discutate anterior, c] aceia care tr]iesc în afara spectrului revelației creștine pot totuși s] fie virtuoși, atâta vreme cât își conformeaz] intențiile la conținutul legii morale, așa cum este ea revelat] gândirii. A doua problem] cu care se confrunt] perspectiva promovat] de Anselm/Abélard provine din localizarea caracterului moral din intențiile agentului, decât din tipul de acțiune înf]ptuit] de c]tre acesta. Dac] cineva consider] c] se poate determina public felul acțiunii realizate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fiecare, atunci, în cazul în care intenția este centrul calit]ții morale, acel cineva nu este în m]sur] s] spun] dac] acei oameni au acționat virtuos, chiar dac] știe cumva c] o persoan] a f]cut-o. Pentru Abélard, aceast] problem] este dep]sit] prin afirmația c] Dumnezeu poate vedea în inimile oamenilor, deși acestea sunt inobservabile pentru restul. Aceast] posibilitate totuși nu va avea mare important] pentru acei muritori care au responsabilitatea de a evalua caracterul moral pe care il
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lui Aristotel, contribuind și la tradiție prin încercarea de a o adapta circumstanțelor modificate. Dominicanul, Francisco de Vitoria (1480-1546), de exemplu, consideră legitim] utilizarea violenței pentru ap]rărea societ]ții și, în consecinț], a avansat doctrina „r]zboiului drept”. Aceeași problem] a f]cut parte din etică normativ] propus] de iezuitul Francisco Suárez. El a fost poate cel mai distins dintre toți ibericii tomiști, deși, în timp ce era un mare comentator al Sfanțului Toma din Aquino, ambițiile sale treceau dincolo de a relua
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tre un suveran capabil s] asigure pacea pentru supușii care își urm]resc scopurile particulare. Legile naturii sau ale moralei reprezint], în ultim] instant], indicatori ai etapelor esențiale ale cre]rii unei societ]ți civilizate. Dorințele noastre nelimitate creeaz] o problem] care poate fi soluționat] numai prin acceptarea unei conduceri aflate deasupra oric]rui control legal; ins] propriile noastre dorințe sunt cele care ne îndeamn] înspre rezolvarea acestei probleme. Teoria contractului social recunoaște omul și nu pe Dumnezeu că f]uritor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
medical, etică afacerilor, drepturile animalelor, situația femeilor și a copiilor ocup] o parte important] a literaturii și a activit]ții academice din domeniul filosofiei morale sau al eticii. 2) S-a observat o revenire la viziunea aristotelian] asupra moralei că problem] de virtute mai degrab] decât de principii abstracte. Alasdair MacIntyre și Bernard Williams, printre alții, au încercat s] dezvolte o viziune comunitarian] asupra personalit]ții morale și a fundamentelor moralei (vezi capitolul 21, „Teoria virtuții”). 3) În cele din urm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel de indicații precise. Mulți moraliști romano-catolici, de exemplu, susțin c] mijloacele de contracepție, homosexualitatea sau masturbarea (pentru a numi doar trei teme populare analizate din acest punct de vedere) sunt imorale tocmai pentru c] sunt „nenaturale”. Voi analiza aceast] problem] în cele ce urmeaz], dar mai întâi trebuie expuse elementele esențiale ale teoriei dreptului natural; cea mai eficient] abordare ar fi în acest caz cea istoric]. Dreptul natural: scurt] istorie Aristotel este considerat autorul bazelor eticii dreptului natural, deși acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptul natural nu era înțeles că un set de reguli fixe și imuabile care guvernau pur și simplu comportamentul uman sau societatea neținând cont de circumstanțe. Flexibilitatea astfel câștigat] nu reprezint] totuși în întregime un avantaj pentru c] evit] o problem] exagerând o alta. O problem] comun] a teoriilor dreptului natural este de a traduce întreb]ri abstracte cu privire la existența unor soluții naturale și raționale pentru reglementarea comportamentului uman în reguli sau maxime specifice și practice. Sporirea flexibilit]ții teoriei dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
că un set de reguli fixe și imuabile care guvernau pur și simplu comportamentul uman sau societatea neținând cont de circumstanțe. Flexibilitatea astfel câștigat] nu reprezint] totuși în întregime un avantaj pentru c] evit] o problem] exagerând o alta. O problem] comun] a teoriilor dreptului natural este de a traduce întreb]ri abstracte cu privire la existența unor soluții naturale și raționale pentru reglementarea comportamentului uman în reguli sau maxime specifice și practice. Sporirea flexibilit]ții teoriei dreptului natural exacerbeaz] aceast] problem] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
O problem] comun] a teoriilor dreptului natural este de a traduce întreb]ri abstracte cu privire la existența unor soluții naturale și raționale pentru reglementarea comportamentului uman în reguli sau maxime specifice și practice. Sporirea flexibilit]ții teoriei dreptului natural exacerbeaz] aceast] problem] și sl]bește leg]tură dintre principiile generale și maximele practice reale. Se împiedic] astfel formularea unui r]spuns direct la întrebarea: ce implic] dreptul natural în practic]? Problema nu este atat de grav], dac] nu uit]m de punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ghid c]tre utilitate. Eliminarea sau fragmentarea fundamentului natural nu ar l]să astfel decât utilit]ți diverse precum și problema practic] a reglement]rii și armoniz]rii lor. Desigur, așa cum deja am ar]țâț, un posibil r]spuns la aceast] problem] este reprezentat de teoriile drepturilor precum cea a lui Nozick. Aceste teorii nu sunt ins] prea atr]g]toare din punct de vedere al utilit]ții totale; ele se îndep]rteaz] astfel de spiritul dreptului natural mai mult decat utilitariștii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei anumite alternative de acțiune, cum de altfel este dificil] și stabilirea tuturor consecințelor care decurg din ansamblul acțiunilor cuiva. Adepții consecințialismului consider] c] aceasta nu este o obiecție serioas], iar pe de alt] parte, deontologii arăt] c] și aceast] problem] de natur] practic] poate fi evitat]. Acțiunile sunt greșite tocmai prin natura sau felul lor, motiv pentru care nu este nevoie de speculații legate de consecințele lor viitoare și nici de o încercare de calculare a valorii lor. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
anumite aspecte ale unei acțiuni sunt în favoarea acesteia, în timp ce altele, împotriva ei. Dup] ce am stabilit care aspecte conteaz] și cum anume, vom încerca s] ne d]m seama în ce parte înclin] balanța. Această reprezint], f]r] îndoial], o problem] pentru judecată noastr], conform lui Ross, iar teoria nu este cu nimic folositoare. Ea ne-ar putea fi de ajutor numai dac] am organiza datoriile prima facie în ordinea importanței, astfel încât s] știm dinainte c], de exemplu, întotdeauna este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
paralel ca fiind o teorie a corectitudinii. Nu este o perspectiv] asupra valorii st]rilor, ci asupra a ceea ce ar trebui s] fac] agenții individuali și morali, r]spunzând st]rilor de valoare. În funcție de punctul de vedere exprimat în aceast] problem], teoriile morale se împart de obicei în teorii consecințialiste și teorii non-consecințialiste sau, folosind o terminologie mai veche, teorii teleologice și neteleologice: cele neteleologice se identific] uneori cu cele deontologice, iar câteodat] se subordoneaz] acestora. Acest eseu trateaz] teoriile consecințialiste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
situația în care scopurile urm]rite sunt necinstite. vi. Exclusivismul (continuare) Revenind la discuția despre exclusivism, ne întreb]m dac] o doctrin] bazat] eminamente pe conceptul de caracter poate oferi toate r]spunsurile la problemele eticii. S] abord]m aceast] problem] întrebându-ne dac] un ofițer al Confederației americane ar fi putut fi curajos în timpul R]zboiului Civil. La o analiz] a curajului din perspectiv] idealist-neutr], acest lucru este posibil. Astfel, curajul înseamn] înfruntarea anumitor riscuri în scopul realiz]rii unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci când este vorba despre teoria virtuții, desi las] acesteia un larg domeniu de influent]. vii. Esențialismul O chestiune similar] este aceea dac] toate virtuțile sunt excepționale datorit] conexiunii lor cu un țel (telos) unic și dominant al naturii umane. Aceast] problem] provine din încerc]rile de a readuce în actualitate teoriile neoaristotelice asupra virtuții, care susțin c] scopul adev]rât este acela al unei vieți perfect cinstite. Pentru a r]spunde la aceast] chestiune, trebuie s] ne întreb]m mai înainte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] Huck s-a l]sat condus de afecțiunea să pentru Jim, ignorând principiile morale (gest absolut corect), în timp ce generalii lui Himmler ar fi trebuit s] ia mai mult în seam] sentimentele proprii. O doctrin] moral] care doar explic] aceast] problem] ca fiind o eroare cognitiv] (Huck ar fi trebuit s] dep]șeasc] gândirea vremii și s] observe c] sclavia constituia un r]u pentru omenire), nu se adreseaz] subiectului tratat de c]tre Bennett. Bennett comenteaz] și teoria teologului american
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest principiu invalideaz] voința de a se vinde că sclav, dac] ele invalideaz] decizia rațional] a unui bolnav de a cere eutanasierea, atunci avem de a face cu o chestiune mult mai problematic]. 5) Exist] drepturi absolute? Cea mai dificil] problem] pentru oricine dorește s] susțin] faptul c] anumite drepturi sunt absolute este aceea c] unele dintre acestea s-ar putea afla în conflict. Acest lucru înseamn] c] ar fi imposibil s] respecți un drept f]r] a inc]lca un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Mân (London: Methuen, 1987). Wellman, C.: A Theory of Rights: Persons under Laws, Institutions and Morals (Totowa, NJ: Rowman and Allanheld, 1985). White, A.R.: Rights (Oxford: Oxford University Press, 1984). Partea a patra Aplicații 23. S]r]cia, o problem] global] NIGEL DOWER i. Provocarea S] lu]m în considerare urm]toarele dou] aspecte: primul ar fi c] un miliard de oameni - o cincime din populația total] a planetei - tr]ieste în s]r]cie absolut]: foamete, malnutriție, maladii contagioase
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ecologic de etică uman] și nici chiar de cea a drepturilor animalelor. În schimb, ea poate fi contestat] de etică vieții cu argumentul c] vor fi ucise viet]ți, si anume, copacii. Totuși, acest argument pare a nu fi singura problem] moral] în propunerea companiei miniere. Nu este îndoielnic din punct de vedere moral c] se substituie naturalul cu artificialul? S] ne închipuim un caz asem]n]tor în care doar suprafaț] stâncoas] este înl]turat] și înlocuit] mai apoi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]