2,781 matches
-
fantasmă siderală. El nu proslăvește talentul ca procreare umană, ci ca pe un dar divin al unicității sale și nu poate avea în grijă alt destin, pentru că acesta îi este indiferent. Poetul își spune că singurătatea îl deosebește de lumea profană, care îi ia în derâdere talentul deusian de profund versificator: Semeni au răscolit Cerul, / destrămând, în științificele lor concluzii, / constelații ... În lumea pe care și-o dorește sunt puțini dintre cei ce știu să-i ureze bun venit sau drum
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
terorizat și mai terorizează lumea criticilor de literatură versificată. Poetul-om este încă din pântece plămădit făuritor etern de ideal, de erudiție profundă dar și de vaiete și neîmpliniri sentimentale. El este unic prin gândire, prin mod și detașare de profani. Omul-poet se naște ca oricare, adună sentimente și le așterne în unde, le vântură dar mișcările lor rămân nesesizate de cei din lumea luminată. Cutreieră și cer, li se dă și trăiesc pe măsura dorinței de îndestulare. Poezia lor nu
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
al revistei internaționale STARPRESS) Ilustrator: Luminița Șerbănescu (Ottawa, Canada), pictor și arhitect. Unele picturi/desene au fost realizate în mod special pentru povestirile din carte, alte povestiri au fost realizate plecând de la picturi deja cunoscute. Motto: Mircea Eliade, Sacrul și Profanul Iată ce declară autoarea: „În povestiri am încercat să dezvolt ideea concretului zilnic care nu poate trăi fără abstract, și, mai departe, fără bucuria simplă. (La un alt nivel, o hierofanie reprezintă manifestarea sacrului în profan. Evident, Mircea Eliade și
LANSARE DE CARTE LA CONSULATUL ROMAN DIN SYDNEY de GEORGE ROCA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358862_a_360191]
-
noastră ca fapte regretate însă conștientul ne duce spre rostogolirea în haos, dând mereu vina pe subconștient. Literatul a cercetat și a transpus în scrierile sale viața cu toată micimea dar și cu mărirea ei avertizându-ne că în realitate, profanul este umbra propriei umbre. El declanșează ura neputinței de a se dovedi principiu și rămâne scursură ejectivă a glandului escretor. Umbra este contrariul existențial al spiritului, cumulul energetic al vieții pe timpul nopții, obsesia creativă a fiindului și, totodată, lumina căutărilor
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
îmi strigă ascuțit din întuneric, / că dracul nicăiri nu râde mai acasă / ca-n pieptul meu?, („Pax magna”). Este, într-adevăr, o axă a adevărului, pe care numai cel inițiat o poate străbate și tainic dăruiește adevărul vieții și morții profanului însă acesta cade răpus de vicii pentru că din tot ceea ce literatul supune minții nimic nu rămâne în abis. Știutul se înalță și coboară spre mințile luminate, ei pricep lumina nevăzută, care le atinge vibrația, le pune în mișcare perpetuă banda
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
poziție bipedă, pășind lipsiți de cuget spre neant. Bipedul continuu articulează cuvintele și le vrea înțelese, literatul levitează și șoptește cu adieri calde: Pân-atunci te salut cu o privire plină de-nțeles, ca să nu mă dai uitării, [4] cere profanului poetul, care simte că jocul lui de a fi este lipsit de lumină în fața viciului profanului. Spiritul este magna spiritualității, a întregului magnific al lumilor detașate de interes, nu a acelora care protestează la tribune accelerând la umbra acestuia dezastrul
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
literatul levitează și șoptește cu adieri calde: Pân-atunci te salut cu o privire plină de-nțeles, ca să nu mă dai uitării, [4] cere profanului poetul, care simte că jocul lui de a fi este lipsit de lumină în fața viciului profanului. Spiritul este magna spiritualității, a întregului magnific al lumilor detașate de interes, nu a acelora care protestează la tribune accelerând la umbra acestuia dezastrul prin întuneric. Spiritul dă iz creației, divinul succedă ideilor și lumea se înalță levitând, rupându-se
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
cine să-i îngroape. Numeroase poeme au drept cadru idilic satul și ele sunt aproape pasteluri de o frumusețe negrăită în care, elementul cosmic se îmbină armonios cu cel terestru, iar sacrul se prelinge precum stropii de ploaie, în realitatea profană. Ex.: “Să ningi în sat, cu mine, des ... ”; “Semințele luminii”; “Schimbarea la față”; “Rugăciune atee”; “Crucea de fiecare zi”; - care ne învață cum trebuie să dăruim; “Psalm pentru sufletul iubitei”; Citește și dă mai departe”; “Quo vadis, Homine?” - aceasta din
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
a judeca (în sensul gândirii) - judecată (în sensul unei hotărâri juridice), primii autori creștini dau judecății un sens apăsat eshatologic. Legalismul veterotestamentar este în linii mari păstrat, de unde și îndemnul repetat al Mântuitorului și al Apostolilor de a respecta legea profană, însă acesteia din urmă îi este mereu contrapusă judecata lui Dumnezeu, la finele istoriei, în lumina căreia sunt proiectate faptele juste sau injuste din viața de aici. În alți termeni, până la Judecata de Apoi, umanitatea trăiește oricum într-o stare
DESPRE CRIZA ECONOMICĂ DIN PERSPECTIVĂ CREŞTINĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358978_a_360307]
-
purtând semnătura poetei Ioana Voicilă Dobre, semnifică spațiul în care „domnește sufletul” - suflet care are parte de clipe nenumărate de fericire dar și de multe răscruci ce pândesc rătăcirea...Poeta Ioana Voicilă Dobre își duce existența oscilând între frumusețile lumii profane și frumusețile bănuite, neclare, misterioase ale unui spațiu imaginar. Fire curioasă „autodidact”, iubește slova, cartea, dreptatea și adevărul. Mereu surprinzătoare și plină de optimism afirmă că este în continuă grabă să prindă „clipa în poezie.” Vă recomand cu căldură volumul
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
și dat distrugerii. Putem oare să răspundem unei întrebări, pe care puțini, în drumul lor prin viață s-au întrebat? De ce ne numim oameni și de ce planeta pe care locuim se numește Pământ? În artă, omul talentat, cu sclipiri superioare profanului, a redat adevărul, care urma să vină și să arate lumii ceea ce de fapt se ascundea, considerat rușinos însă dramatic de periculos existenței noastre. Literatul de azi creează și redă principiile testamentare ale fiindului călăuzit de pilde, nu direct, doar
INTIMITATEA CA MANIFESTARE PERFECTĂ A EULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359301_a_360630]
-
vechii culturi antice este un proces lung și treptat. Aruncată piatra în apă de acești fanatici cu greu a mai putut fi reparat ceva. S-a trezit un gânditor ca Sf. Augustin, marele om al creștinismului antic, potrivit căruia autorii profani nu sunt de disprețuit, dacă în scrierile lor este și adevăr. Aurelius Augustinus (354-430) este cu siguranță unul dintre cei mai talentați autori, distingându-se prin vasta creație teologică, filosofică, didactică, istorică, epistolară, care include “Confesiunile”, “Solilocviile”, “Cetatea lui Dumnezeu
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
și hai să ne întoarcem. Ba nu! striga Thomas, de răsuna valea de sub noi; nu ne întoarcem și nu ne oprim. Dacă nu mai poți, te iau în spate. Ascultă, idiotule. Eu îți înțeleg setea de perfecțiune, algoritmul gîndirii, imaginația profană dintre rațional și absurd. Cunoști viziunea creaționistă a Sfîntului Augustin? Speculații: real, transcendent, homo sapiens, sacerdot, magie, plăcere, raționalism, sinergie, metaforă, misticism, credință, adevăr și moarte. Ce-ai înțeles? Că omul, deși este ființă gînditoare, se zbate între rațiune și
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
profan și viceversa, lumea profana (care operează cu semne arbitrare) camuflată în sacru. Structura axiomatică a întregii plăci a modernități, dar și a “postmodernismului” apărut la sfârșitul secolului trecut prin anii ’80, potrivit căreia “Sacrul e camuflat în profan și profanul e camuflat în sacru” (expresia îi aparține, cred, lui Mircea Eliade), este de altfel și esența Adevărului Creației, alternativă la toată “Istoria ideilor și a credințelor religioase”, dezvoltată de Mircea Eliade în 16 volume, pentru care ar fi trebuit să
CUVANTUL AUTORULUI DESPRE JURNALUL DE ATELIER de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360376_a_361705]
-
sânul lui Adam” și uită de Restul lumii. Toate cercetările asupra creierului uman arată că nu este vorba de europeni săraci mental, este vorba mai degrabă despre oameni care se întâmplă să fie în sărăcie, pentru că trăiesc într-un mediu profan, creat artificial. Toate cercetările medicale și sociologice ne spun că nu popoarele europene sunt sărace, ci chiar politicienii bogați aflați la guvernare, care sunt “adormiți” și deja “vaccinați” și hibridizați, aflați în comă tehnică și politică, la nivel social planetar
ESEU (3) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360381_a_361710]
-
planetar, datorită fenomenului de globalizare forțată a lucrurilor și de nouă tribalizare a persoanelor. Este posibil că ocultă mondială să conduce Europa după formulă magică dată de Mircea Eliade, dar aplicată greșit, potrivit căruia “sacrul este camuflat în profan și profanul în sacru”. Cred, însă, că nu există oameni inutili ci doar o societate bolnavă care nu este în stare să le descopere utilitatea iar ei suferă. De aceea, acest surogat de societate nu va fi bună nici pentru cei realizați
ESEU (3) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360381_a_361710]
-
mesianic, iar ceilalți oameni pe eonul Dracului. “Diavolul sunt“ceilalți”oameni”, spunea prin anii ’70 dramaturgul și filozoful existențialist francez J.P. Sarte. Cât de adevărat! Ca să boicotez sfârșitul lumii, am“transformat cuantic” prin Arta-transformării (PP-EFB*), inclusiv prin “coloane cuantice”, durata profană a jocurilor de“putere hard” ce aparțin unor dimensiuni diferite ale realității - reactualizând întoarcerea la Timpul originar, la mitul omului solar, contemporan periodic cu Zeii Cei Mari de la Dunăre - în jocurile minții ce desfășoară harta jocurilor pure ale”puterii soft
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
A transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni distincți, primordiali: Existența, Forma și Beatitudinea. Imaginalul permite contemplarea “imaginilor-regine”, cunoașterea fără intermediar, “față către față”, și identifică lumea sacră camuflată în profan și lumea profană camuflată în sacru. Or, tocmai această lume mediană și mediatoare între Intelectul Activ și Intelectul angelic sau universal (al sufletului viu parte din Sufletul lui Dumnezeu), între lumea inteligibilă și cea sensibilă este ignorată de B. Obama și de Victoria
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
mesianism”, în 1952 - o exegeză a VT în șase pagini, în care Eliade demonstrează de ce „Israilul trebuie să trăiască în viitor”, în timp ce celelalte popoare trebuie să le fie confiscate viitorul. Apoi, în 1957, Eliade scrie celebra lui carte „Sacrul și profanul” (carte care i-a cam băgat în umbră pe preoții noștri ortodocși și pe toți înalții prelați). Atunci, probabil, s-a întâmplat un fenomen, căci „pactul” încheiat cu evreii cred că a existat. După afirmațiile exegeților operei lui Eliade, aceștia
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
Eminescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Nichita Stănescu, etc. Diversitatea stilistică a Tăcerii este soră cu nemărginirea, dacă avem în vedere Tăcerea-subiect, predicatul Tăcerii, atributele Tăcerii, „Tăcerea ca atribut”, tropii Tăcerii, muzica Tăcerii, pictura Tăcerii, netăcerea Tăcerii, Tăcerea între sacru și profan, pantomima Tăcerii, statuile Tăcerii, Tăcerea ca parolă sau codul de acces, etno-Tăcerea, solitudinea, Tăcerea absolută, ultima metaforă, etc. În acest areal se încadrează, cu certitudine, volumul despre care scriem. Tăcerea de după creație, devenită un stil de raportare la terestru sau
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
considerate lunare sunt de fapt solare. Există, așa cum spuneam, foarte mulți oameni fără destin, ființe de lumină cu sufletele însângerate, sfâșiate de hienele existențiale, și printre acești oameni există“bestii triumfătoare” care trăiesc ca“în sânul lui Adam”, în locuri profane. Există în același timp peste tot în lume oamenii de la zei, oameni creștini și popoare creștine și solare care trăiesc în locuri sacre de mii de ani, iar“puterea hard” guvernează prin crearea conflictului dintre sacru și profan, dintre“spațiu
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
în locuri profane. Există în același timp peste tot în lume oamenii de la zei, oameni creștini și popoare creștine și solare care trăiesc în locuri sacre de mii de ani, iar“puterea hard” guvernează prin crearea conflictului dintre sacru și profan, dintre“spațiu” și “loc”, pe un “loc fără de loc” într-un “toposul atopos”. Așa cum spuneam la începutul articolului, puterea soft este putere doar atunci când este bazată pe fenomenul hard. Astfel,“puterea hard” guvernează peste Restul lumii (185 de state) deoarece
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
Eliade (1907-1986) & I.P. Culianu (1950-1991). După părerea mea, M. Eliade a fost un Cârmuitor Eonic, un Atlant care, la un moment dat, după perioada amniotică (1925-1933) și apoi cădere (1933-1943), după ce a scris, în 1956, celebra sa carte „Sacrul și profanul”, a preluat el însuși cârma Lumii (1957-1986), un ciclu solar de 19 ani. Apoi, împreună cu unicul său discipol, I.P. Culianu, a condus Lumea până în 1986, când a predat „ștafeta” cu toate „cheile” și „codurile” de „intrare” și „ieșire” unicului său
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
A transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni disticți, primordiali: Existența, Forma și Beatitudinea. Imaginalul permite contemplarea “imaginilor-regine”, cunoașterea fără intermediar, “față către față”, și identifică lumea sacră camuflată în profan și lumea profană camuflată în sacru. Or, tocmai această lume mediană și mediatoare între lumea inteligibilă și cea sensibilă este ignorată în “Postmodernismul românesc”. Și cu asta intru direct în spiritul materiei fără să mai fac dovada importanței subiectului meu. O înțelepciune veche
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
tânăr, doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, orice mi-ai spune, timpul nu își ascunde ghiara, deși arcașii ceții spre mine își reped săgețile vestirii, sunt tânăr, bună seara!” Să vezi cum Capsula timpului tău încremenit într-o durată profană se sparge și se face țăndări de argint din “Fantasmagoria” ta lunară - dar numai țăndări...nu și scântei de “Stele arzătoare cu opt raze” aurite de Soarele uriaș... Să vezi atunci cum se naște în capul tău o altă Capsulă
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]