701 matches
-
Dumitru HÎNCU Acum aproape douăzeci de ani, cu încântătorul, cuceritorul ei har, Profira Sadoveanu a destăinuit momente semnificative din frumoasa, trainica amiciție care i-a unit pe Conu Mihai și pe George Topârceanu, evocând - între altele - desele vizite ale acestuia din urmă "la Sadoveanu", mai întâi la Fălticeni, apoi în casa de la Copou
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
păcate, cu toată grija marelui prieten și a eforturilor depuse de medicii vienezi, revenirea în țară a lui George Topârceanu s-a petrecut în circumstanțe și într-o atmosferă ce prevestea iremediabilul său sfârșit. Și, apelând din nou la mărturia Profirei Sadoveanu (,Destăinuiri", ed. Eminescu, 1989), citez: "...nu puteam crede și nici admite ceea ce-mi adusese la cunoștință tata, după ce plecase Otilia Cazimir (care-l însoțise pe bolnav la zadarnicul tratament - n.n.), atunci, în 1937, la întoarcerea de la Viena, că
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
Emil Brumaru Incomparabilei Profira O, servitoare, dulce servitoare Din îngereasca mea copilărie, Îți miroseam cu lăcomie fusta Plină de purici din bucătărie Și-ți căutam chiloții sub saltele Ca să le sorb cerescul lor parfum, Cu nara dilatată, cu ochi umezi, Cu inima făcînd trans-bara-bum
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
acolo Cărțile care ne-au făcut oameni și vorbind la Universitate despre femeile din viața și opera scriitorului român tocmai în orașul Veronicăi Micle - la un pas de Chirița, Cezara și Adela, de Olguța, Monica, Irinuca, ori de Lilly Teodoreanu, Profira Sadoveanu și Tescanii Marukăi -, asta mi s-a părut ceva nespus de dulce sufletului. Cum firitisirea celei de-a 15-a librării Humanitas a fost amânată din rațiuni șantieriste, am rămas nu doar cu nostalgia „zilei femeii“, ci și cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ - Veturia Goga, Fanny Rebreanu, Elena Preda - și un alai de soții mântuitoare: Gerda Barbilian, Tinca Arghezi, Profira Sadoveanu, Lilly Teodoreanu, Aurora Cornu, Maria (Grant) Rosetti, Cornelia Brediceanu, Sașa Prejbeanu (Odobescu), Neli Pillat, Vera Călinescu, Olimpia (I.D.) Sîrbu. Doar două muze sulfuroase (Natalia Negru, Marieta Sadova) și o suită de oferte sărbătorești, de la Zulnia lui Conachi (Smaranda Negri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mariana Ștefănescu 3.10.1952 - s-a nascut Gabriela Hurezean 3.10.1954 - s-a nascut Ioan Groșan 3.10.1954 - s-a nascut Lucian Scurtu 3.10.1969 - s-a nascut Radu Pavel Gheo 3.10.2003 - a murit Profira Sadoveanu (n. 1906) 4.10 1933 - s-a nascut George Astaloș 4.10.1933 - s-a nascut Florea Firan 4.10 1937 - s-a nascut Ioanid Romanescu (m.1996) 4.10.1938 - s-a nascut Andreas Rados 4.10.1944
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4300_a_5625]
-
Moișanu, parohul comunității din Heci. Se mai disting chipul învățătorului Ioan Luchian din Heci și câteva figuri de orășeni, probabil politicieni veniți să participe la eveniment. În medalionul din pridvorul bisericii apar ca ctitori: D. Curuț, D. Cucinschi, Gavril Spataru, Profira și Vasile Pralea. Consiliul parohial era format din: Neculai Camer (epitrop), N. Moisii, Petru Ciolac, Ioan Iordache Mărculeț, Vasile Veneș, Neculai Alexa, Ioan Gheorghe Mărculeț, Vasile Suliță (epitrop), Elena Boroiană, Toader Lăcătuș, Andrei Onofrei. Alți sprijinitori și apropiați ai bisericii
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mult pentru că erau multe de făcut. După ce s-a mai încălzit, ne-am mutat cu zugrăvăria în sala mare din clădirea uzinei teatrului, încăpere special făcută pentru a se lucra decoruri. Lângă această sală, în câteva odăițe, locuia familia actorului Profir, destul de numeroasă, cinci, șase persoane. Și domnul și doamna actori, amândoi oameni durdulii, domnul chiar gras, oameni foarte buni gospodari, parcă nici nu ar fi fost artiști, gândeam eu atunci. Nu după mult timp, meșterul meu, văzând că mă pricep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tot felul de interioare, de castele, de tavane, de închisori. Tot felul de copaci și frunzărie, de ceruri mai așa și mai altfel, când cu nori, când cu lună. Toate le făceam cu plăcere și seriozitate, având deseori spectatori familia Profir care-mi aprecia hărnicia și priceperea, dar ceea ce mă încălzea la lucru și-mi îndulcea orele de oboseală peste puterile mele era prezența unei copilițe cam de vârsta mea, Agata Profir, școlăriță, care era certată câteodată de părinți sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
făceam cu plăcere și seriozitate, având deseori spectatori familia Profir care-mi aprecia hărnicia și priceperea, dar ceea ce mă încălzea la lucru și-mi îndulcea orele de oboseală peste puterile mele era prezența unei copilițe cam de vârsta mea, Agata Profir, școlăriță, care era certată câteodată de părinți sau de bunicii ei că stă prea mult în preajma mea și că neglijează lecțiile. Dar copila venea întotdeauna după ce-și termina de scris și învățat temele. Mângâierile mele acolo au fost glastrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
câteodată de părinți sau de bunicii ei că stă prea mult în preajma mea și că neglijează lecțiile. Dar copila venea întotdeauna după ce-și termina de scris și învățat temele. Mângâierile mele acolo au fost glastrele cu mușcate ale doamnei Profir și Agata cu ochi și părul negru. Am lucrat mult și greu aproape toată vara. În oraș bântuia tifosul. Într-o dimineață, am plecat de acasă ceva mai obosit și ziua a fost grea, meșterul a observat că am ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
că trebuie să facem o vizită lui M. Sadoveanu. Trimite un om să anunțe, primim răspuns că suntem așteptați și într-o seară de august pe la ora șase suntem primiți de familia Sadoveanu. Scriitorul, doamna și copiii, Lia, Miti și Profira, care erau mai mărișori. Scriitorul, om voluminos și cu înfățișare impunătoare aproape rece, cu privirea severă. Cucoana Catincuța, bunătatea personificată, copii demni, Lia cam de vârsta mea, 16-17 ani, cu ochii frumoși, albaștri. Vizita noastră a durat două sau trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îmi închipuiam ce fericit aș fi dacă i s-ar întîmpla o primejdie, dacă ar fura-o, de pildă, cineva și eu s-o scap. A doua oară am fost amorezat de o fată tot din școala primară - o chema Profira - care a murit, pe când o "iubeam". Am fost foarte trist și mai ales melancolic. Țin minte că atunci au căpătat pentru mine un înțeles adânc cuvintele unui cântec care circula pe atunci: Obosit de munca zilei Priveam luna și plângeam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sub nr. 47336/1999, vă comunicăm că aspectele reclamate de dvs. nu s-au confirmat. Șeful Inspectoratului de Poliție Indescifrabil Copila trecută prin gură de lup «Știi mata cât de greu se crește o copilă, domnu ziarist? mă întreabă tușa Profira lui Purice din Jirlău. Că nu-i ca purcelu’ sau ca mânzu’, cum iese, cum pleacă. Uite, copila mea are de-acu 60 de ani. Cât am tras cu ea... Murea și învia. Am trecut-o și prin gură de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zi, eram fericit o săptămînă. Acum o văd uneori cînd trece spre lan, cu furca de scos sfeclă în spate. Nu-mi vine să cred, dar, uitîndu-mă la ea, înțeleg că nici eu nu-s mai breaz. "Ce mai faci, Profiră?" am întrebat-o zilele trecute. "Bine, domnu' Toader, cu bătrînețea..." mi-a răspuns. După ce-am plecat la oraș, a mai așteptat doi ani, abia apoi s-a măritat. Tace un timp, cercetîndu-și ceasul de la mînă: Iaca a trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
copleși? Mă îndoiesc. Mai degrabă e amestecătura asta de amintiri, mai ales a celor din copilărie și adolescență, ce nu-mi dau pace, nici răgaz, nici mântuire! Mă văd, ba copil, la Belcești, minunându-mă de farmecele devoalate inocent de Profira, sau urmărind cu sufletul la gură, cum se tot îmbracă și dezbracă mama, probând voluptoasă (avea 30 de ani!Ă rochițe spumoase aduse cu vagonul de „ajutorul american“. Ba adolescent jignit profund că trebuie să fac, la orele practice de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
indescriptibil de amănunțit semaforul cu un braț verde și unul roșu, țeapene și ele... Înjurau fructifer un prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
odaie spațioasă, centrală, deși mai existau câteva camere goale, cu paturi largi, umplute cu perne...), îndemnând-o ca pe-o iapă devotată: „Hai, Liza, hai Lizanca mea, hai...“ și urma un lanț împodobit de nerușinări dulci și necunoscute mie încă... Profira, originală, avea un blestem de pomină, când o scoteam din sărite: „Căca-ți-ai plămânii tăi să-ți caci, vrăjmașule!“. Am fost șocat prima dată. Apoi, înduplecată, iarna, mi-a povestit că a avut un frate bolnav de tuberculoză, frate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-ai plămânii tăi să-ți caci, vrăjmașule!“. Am fost șocat prima dată. Apoi, înduplecată, iarna, mi-a povestit că a avut un frate bolnav de tuberculoză, frate mai mic, care o ura, murind încet, ciudat... Și-a căcat plămâni, zicea Profira, holbând ochii verzui, îngrozindu-mă... cu asemenea final... Culmea e că pe mama, învățătoare, cu bucle castanii, dureros de feminină, îndrăgostită de cineva de la oraș, ei, pe mama, am auzit-o tot o dată înjurând o cloșcă ce-o ciupea de câte ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
bună, bun apetit, praful se potolește, lătrăturile contenesc, sara coboară peste liniștea oamenilor. Crâșma lui Moș Precu, 1904 Cânele a apărut prima dată în Voința națională, nr. 5853 din 21 oct.-3 nov. 1904. În Notele sale publicate în 1954, Profira Sadoveanu mărturisește că târgul de provincie surprins aici este Fălticeniul, iar strada, Ștefan cel Mare. La apariție, schița a stârnit o nouă polemică între H. Sanielevici și G. Ibrăileanu. Primul a acuzat din nou schița de imoralitate. Între Sadoveanu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care revista împlinea 40 de ani de la apariție. Duiliu Zamfirescu își amintește că, la publicare, redacția i-a cerut lui Sadoveanu să schimbe titlul nuvelei în Iezerul. Prozatorul, care avea pe atunci 25 de ani, a refuzat. Din notele Profirei Sadoveanu aflăm că neica Marin ar fi existat cu adevărat. Păcat boieresc este și cea mai cunoscută și comentată nuvelă din acest volum. În prefața deja menționatei antologii de pomină Istorisiri vechi și nouă, această povestire ilustra „neomenia boierului exploatator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de bejenie, 1907 În pădurea Petrișorului a apărut prima dată în Semănătorul, nr. 17-18 din 20 aprilie 1907. În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obișnuia să meargă la vânătoare în Valea Râștei, însoțit de setter-ul său, Nero. Profira Sadoveanu spune că Pădurarul era, de fapt, un cunoscut pușcaș de la Dolhasca. „Câteva din cele mai frumoase pagini de natură din întreaga literatură a lui Sadoveanu sunt aici, o nuvelă fină, construită cu o mână de bijutier.“ (N. Manolescu) Folclorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul a copilărit. O istorie de demulttc "O istorie de demult" Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, aveao lumină lină de aur, și vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uitate. Peste singurătatea și peste melancolia aceea de început de toamnă luneca lin un vultur cu aripile neclintite. O istorie de demult, 1908 O istorie de demult a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 26 din 24 iunie 1907. Profira Sadoveanu crede că este o poveste ascultată chiar la Hanu Ancuței. „În primul Sadoveanu se ascundea - O istorie de demult constituie dovada - un romancier realist, atent la reacția sufletească, la limbaj, capabil să zugrăvească pregnant și lapidar. ș...ț Nuvela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]