1,376 matches
-
această ordine de idei pe bună dreptate că romanticii au adoptat o citire mitologica a civilizației (Blake, Shelley, Keats, Byron, Hölderlin, Novalis sînt exemple evidente), abordînd problemă inconștientului (Devoratorul) în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața căruia civilizația (Prolificul) trebuie să se afirme 127. Conștientul "civilizatoriu" (Prolificul) trebuie să asimileze el însuși inconștientul (Devoratorul), proces numit de Jung "individuație". În teremeni blakeeni, este vorba de o luptă psihică, un război intelectual declanșat între Devoratori și Prolifici. Blake definește în Vala războiul fizic însuși ca fiind "energie Înrobita"128, asadar un ansamblu infinit-finit, libertate-limitare, haos-ordine. Războiul fizic (că înrobire a energiei: aluzie probabil și la transformarea revoluției eliberatoare în tiranie înrobitoare) poate fi învins prin război spiritual
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și se creează spațiul necesar pentru evoluția spre războiul intelectual, superior. În acest proces, însă, războiul fizic, declanșat uneori de revoluția eliberatoare, nu trebuie să conducă la războiul tiranic înrobitor, cum a fost cazul Revoluției Franceze ("înrobirea energiei", i.e. a Prolificului, de către Devorator). Este interesant de urmărit această funcție dizolvanta a războiului la Blake, în eposul sau războiul și poezia contopindu-se în imaginea compozita a versului războinic, cu funcție intelectuală: "închizînd" în textul poetic desfășurările energice ale războiului, si pentru că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dramatice precum războiul însuși. De aceea pentru Blake cuvîntul constituie blocul de construcție fundamental al revoluției spirituale, ce nu poate avea loc decît printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fundamental al revoluției spirituale, ce nu poate avea loc decît printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune instalarea temporară a haosului) a ideii de ordine. Războiul, așadar, este agentul unei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a învinge vidul-devoratorul, adică pentru a se mîntui. Pe de altă parte, la Blake teoria inconștientului (Devoratorul) apare limpede în imaginea omului care s-a închis pe sine în "caverna". De aici, el învăța să deschidă "ferestre" spre conștiința transcendență (Prolificul): "man has closed himself up, till he sees all things thro' narrow chinks of hîș cavern."134 Este relevanță în această privință definiția lui Blake din Toate Religiile sînt Una: "formele tuturor lucrurilor provin din Geniul lor, care era numit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chinks of hîș cavern."134 Este relevanță în această privință definiția lui Blake din Toate Religiile sînt Una: "formele tuturor lucrurilor provin din Geniul lor, care era numit de cei Vechi Înger și Spirit și Demon."135 Geniul este evident Prolificul. Blake este astfel în mod mărturisit platonician: "Cunoașterea Frumuseții Ideale Nu este Dobîndită. Ea se Naște o dată cu noi. Ideile Înnăscute se află în Orice Om, născute o dată cu el; ele sînt într-adevăr El însuși. Omul care spune că nu avem
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
adevăr El însuși. Omul care spune că nu avem Nici o Idee Înnăscuta cu siguranță este un Neghiob și un Ticălos, si Nu Are Conștiința sau Știință Înnăscuta"136. Ideea Înnăscuta și Știința Înnăscuta (în calitate de "Conștiința"-Spirit) sînt evident de rangul Prolificului, în vreme ce materia și rațiunea abstractizatoare sînt de rangul Devoratorului. În A Vision of the Last Judgment (1810), Blake își expune limpede concepția să de factură neîndoielnic platonica, arheomorfică: Această lume a Imaginației este Lumea Veșniciei; este sînul divin în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
s-a arătat că Venind la Judecata printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră doar."138
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră doar."138 Ideea-matrice este Prolificul, copia este Devoratorul. În A Vision of the Last Judgment Blake mai spune că "Omul Trece, dar Stările rămîn Apururi; el trece prin ele că un călător care poate foarte bine să presupună că locurile prin care a trecut nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă el mai ales din Vala, și cel al lui Jakob Böhme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe de altă parte, Enion, ca Prakriti, simte abisurile ce se deschid în ea cînd o părăsesc potențialitățile ei transformate în acte prin Purusha (spiritul). Abisurile din ea devin aviditate devoranta 274 (Spectre-Devoratori), morți veșnice, în care și zeii luminoși (Prolificii) pot fi înghițiți. Enion este Vîrstă de aur a Creației: Lovinescu: Vîrstă de aur este o lume în care toate elementele sînt resorbite într-un trăsnet devenit piatră, un trăsnet care e un cristal poros din cauza Aerului (Urizen) și translucid
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
minge de joacă v. alla [literele ṇ și ḍ sînt litere cerebrale] Luban (Poartă Luban-ului): sexul lubh vb. a dori foarte mult, a ispiti, a ademeni; lobha subst. pofta, dorința de posesiune; lobhana subst. ispitire Tharmas-samrahT, Zoa-Putere Părinte, Prolificul arhetipal; Trupul perceput de cele 5 simțuri; Circumferință (finitului și infinitului) samraj subst. rege al regilor, rege peste regi, rege suprem, suveran (germ. Oberkönig); formă de nominativ este [ samrat ], în care litera j se transformă în ț , i.e. un ț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
GREACĂ gogultho sau gogoltha subst. craniu, căpățina, gulgoleth subst. căpățina golgotha subst. craniu, căpățina Leutha: actul sexual sub auspiciile oficiale ale legii; simțul vinovăției, al păcatului GAELICA Lutha nume geografic în poemele lui Ossian (Macpherson) Los: Timpul, Soarele, Imaginația romantică, Prolificul arhetipal, Profetul; LOS-SOL (cf. S. F. Damon) LATINĂ Sol subst. numele zeului Soarelui ETIMOLOGIE ALTERNATIVĂ: Los: He-[lios] GREACĂ Helios subst. numele zeului Soarelui Luvah: Prințul Iubirii; Luv-ah, [ru-ah]; Cf. Damon: Luvah ar fi derivat din "lover". EBRAICA ARAMAICA ENGLEZĂ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din 1813 (apud Sară Jenkins-Jones, editor, The Hutchinson Dictionary of Scientists, 1997, pp. 122-123). 83 Verhulst a studiat evoluția ansamblului format dintr-o "societate" de iepuri și una de vulpi, intercuplate periodic. 84 "Thus one portion of being is the Prolific, the other the Devouring: to the devourer it seems aș if the producer was în hîș chains; but it is not șo, he only takes portions of existence and fancies that the whole. / But the Prolific would cease to be
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
of being is the Prolific, the other the Devouring: to the devourer it seems aș if the producer was în hîș chains; but it is not șo, he only takes portions of existence and fancies that the whole. / But the Prolific would cease to be Prolific unless the Devourer, aș a șea, recieved the excess of hîș delights." (Cf. "The Marriage of Heaven and Hell", 15-17, BCW: 155). 85 Cf. Friedrich Cramer, Haos și ordine, 2001 [1988], p. 184. 86 Valoarea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the other the Devouring: to the devourer it seems aș if the producer was în hîș chains; but it is not șo, he only takes portions of existence and fancies that the whole. / But the Prolific would cease to be Prolific unless the Devourer, aș a șea, recieved the excess of hîș delights." (Cf. "The Marriage of Heaven and Hell", 15-17, BCW: 155). 85 Cf. Friedrich Cramer, Haos și ordine, 2001 [1988], p. 184. 86 Valoarea să este 4,669201660910... 87
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
astfel temelia în dramă adîncă a creatorului de geniu care face posibilă transformarea de la vechi la nou. Acest proces se înscrie într-adevăr în dialectica universală, afirmata de Blake în Căsătoria Cerului cu Iadul, stabilită între cele două tipuri ontice: Prolificii și Devoratorii. 197 (VII, 95) Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta: cele trei fiice ale lui Urizen. Damon identifica pe Eleth cu Capul, pe Uveth cu Inima și pe Ona (cea mai tînără) cu Pîntecele (corespund divizării
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
definitivă, rămîne un text plin de o energie neegalata în intensitate în literatura engleză (Bloom, ibid., p 311). Bloom subliniază deopotrivă faptul că geniul lui Blake era atît de puternic în perioada să matură mijlocie (că. 35-45 de ani), încît "Prolificul" din el s-a revărsat și amenință să îl înece pe "Devorator" într-un exces de încîntări. Harold Bloom vede astfel în imaginația inventiva debordant de fecunda a lui Blake din această perioadă (că. 1793-1803) o dovadă vie a faptului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
El s-a inspirat din povestirea imaginara, Histoire de Dom Carlo, fils de Philippe ÎI, scrisă de anticlericalul abate César Vichard de Saint-Réal (1639-92). Abatele și ulterior Schiller, l-au transformat pe neuroticul Carlo într-un Hamlet progresist, un intelectual prolific, a cărei energie era canalizata spre cauza eliberării Flandrei de sub tirania spaniolă, si care se opune tatălui său care, din rațiuni de stat, se căsătorise cu iubita lui, Elisabeta de Valois. Celelalte personaje sunt inventate, precum Marele Inchizitor, Prințesa Eboli
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cum a reglat raportul dintre misia universității și cerințele concrete ale epocii. La frontiera dintre secolele al XIX-lea și XX, acțiunile lui Spiru Haret În plan teoretic, dar mai ales faptic l-au consacrat drept unul dintre cei mai prolifici Întemeietori ai școlii românești. Asumpțiile ideologice care fundamentau politica sa școlară nu erau preluate din tratate de pedagogie, ci din fenomenologia și presiunea realităților sociale românești. De aici și punerea În practică a unor linii de formare universitară cu caracter
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
informare, noi practici spirituale (individuale sau comunitare). Timpul alocat sinelui este consacrat unor activități (auto)motivante, imaginate pe cont propriu, ce aduc bucurie și satisfacție. Timpul non-activ nu este unul mort, marginal, ci susține și propensează timpul cu adevărat creativ, prolific din punctul de vedere al realelor beneficii și reverberații. Timpul alocat sinelui nu este În nici un caz vid, golit, al nimicului. Timpul cu adevărat liber este cel dominat, utilizat și trăit prin decizii individuale și gândite responsabil, prin dorința personală
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
noastră avea relații diplomatice cu 138 de state, 137 fiind la nivel de ambasadă, iar legături economice cu 155 de țări. Dinamica continuă a evoluției relațiilor diplomatice ale României cu alte state confirmă că anii 1960-70 au fost cei mai prolifici ani ai diplomației românești. România a stabilit relații diplomatice, dar nu le-a rupt cu nici un stat. 2. ROMÂNIA ÎN LUMEA ARABĂ a) După al doilea război mondial, primele inițiative de stabilire de relații politice, diplomatice și economice cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
războiului” din Pictorul vieții moderne. Comentând lucrările lui Horace Vernet consacrate războiului Crimeii, Baudelaire nu se poate Împiedica să nu remarce aerul dandy al multor ofițeri, ținuta selectă a acestora. După cum paginile copleșite de admirație pentru Constantin Guys, modestul și prolificul desenator, urmăresc predilecția acestuia pentru subiectele „de gen”, inspirate de ceea ce el numește „pompa vieții”, fie ea galantă sau militară. Invariabil Însă elegantă. „Pronunțata Înclinație a d-lui G.” pentru portretizarea militarilor poate deriva și din fascinația uniformei. Baudelaire nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]