1,071 matches
-
-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și) prin supletivismul formelor la nivelul celui de al doilea component: domnia sa (lui, ei)/domniile lor. Pronumele din limbajul familiar au numai forme de singular: mata, (matale), dumneata; pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințează singure, realizând funcția sintactică de subiect: „Și însumi binevăcuvânt/ Căci e nevoie pe pământ/ Să vă-nmulțiți.” (T. Arghezi, I, p. 41) Cum această întrebuințare în limba română contemporană este foarte rară, se vorbește cel mai adesea de adjectiv pronominal. Înscrierea sa între adjective este greu argumentabilă, întrucât specificul său semantic nu rezultă din caracterizarea unui „obiect”, ci din identificarea acestuia cu sine însuși 4. Prin posibilitatea întrebuințării lor autonome, fie și puțin frecventă, când au statut de substitute, acești
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al pronumelui reflexiv care realizează funcții sintactice. Ipostaza de subiect-obiect este conținutul semantic-morfologic al pronumelui reflexiv care se constituie în morfem al categoriei gramaticale a diatezei. Trăsătura semantică ‘reflexivitate’ se poate pierde. Pronumele devine atunci morfem lexical, constituent al verbelor pronominale, condiție a existenței acestora ca unități lexicale: a se căciuli, a se sfii etc. sau a identității lor semantice: a se uita (‘a privi’) vs a uita (‘a pierde din memorie’). Absența ‘reflexivității’ înseamnă anularea identității subiect-obiect și, în consecință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sine.” (M.Eminescu, Proză literară, p. 74) Este specifică pronumelui reflexiv de acuzativ mai ales și de dativ, forma neaccentuată, rămânerea în afara relațiilor sintactice și, în consecință, în afara funcțiilor sintactice 8. Funcționează atunci ca element constitutiv al unor verbe pronominale: a-și închipui, a se ajunge (cu sensul ‘a parveni’), a se întâmpla etc. sau ca morfem al categoriei gramaticale a diatezei, în alcătuirea planului expresiei mai multor termeni corelativi: • diateza reflexivă: „Când mă privesc într-o fântână/mă văd
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
demonstrativ are aceeași structură ca și pronumele corespunzător: omul acela/acela, fata aceea/aceea, fata aceasta/aceasta ș.a.m.d. Flexiunea adjectivului demonstrativ se înscrie în sfera de acțiune a principiului acordului, asemeni flexiunii adjectivului calificativ și a altor adjective pronominale (determinative); își schimbă forma în funcție de genul, numărul și cazul substantivului determinat. Mijloacele de exprimare a acestor categorii sunt aceleași ca în flexiunea pronumelui, dar, uneori, cu poziții diferite în funcție de topica adjectivului. Când adjectivul precede substantivul, opozițiile categoriale se exprimă în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă în mare măsură dezinențial. Când adjectivul urmează substantivul, dezinențele se înscriu în desfășurarea flexiunii interne, ca mijloc de marcare a opozițiilor categoriale sau secundează flexiunea internă (la adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte adjective pronominale, adjectivul demonstrativ își schimbă forma în funcție de două genuri: masculin și feminin; când determină substantive neutre, adjectivul ia, la singular, formă de masculin, iar la plural formă de feminin: acest lac/aceste lacuri. La singular, opoziția masculin-feminin se realizează: • dezinențial: -Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fonetice (st/șt, l/i): (-i/-e, -i/-le): ceștilalți/cestelalte, ceilalți/celelalte. Numărultc "Num\rul" Adjectivele demonstrative simple realizează opoziția singular-plural prin dezinențe: Masculin: -Ø/-i: acest/acești, acel/acei În desfășurarea opoziției, intervin aceleași alternanțe fonetice din flexiunea pronominală: st/șt (acest/acești), l/i (acel/acei). Adjectivele compuse realizează opoziția concomitent și prin flexiune internă, la nivelul primului constituent: -ă/-i: cestălalt/ceștilalți, celălalt/ceilalți. Adjectivul de identitate realizează opoziția prin flexiune internă: același/aceiași. Feminin: -ă/-e
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i: acestor, acelor, acelorași, celorlalți Feminin N.Ac.:-e, -le; -e...-e; -le...-e:aceste, cestelalte, acele, aceleași, celelalte G.D.: -or(-lor); -or(-lor)...e: acestor, acelor, acelorași, cestorlalte, celorlalte În desfășurarea opozițiilor cazuale, intervin aceleași alternanțe fonetice din flexiunea pronominală: st/șt (acești/acestor etc.), i/l (acei/acelor). SINTAXA ADJECTIVELOR DEMONSTRATIVETC " SINTAXA ADJECTIVELOR DEMONSTRATIVE" Adjectivul demonstrativ intră numai în relații de dependență nominală, ocupând aici poziția de determinant și realizând funcția de atribut: „Această apă să te frângă,/această
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice a termenului pronominal, de fonemele-dezinențe din structura substantivului: casă - una/case - două. Pronumele de cuantificare colectivă sunt pluralia tantum; sensului de plural îi corespund în planul expresiei dezinențele: -i (masculin), -ă (variantă contextuală a lui -e), -le (feminin): amândoi/amândouă; tustrei/tustrele; -ii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsăturile ‘uman’ și ‘cunoscut’, distincția acuzativ-nominativ rămâne implicită în planul semantic al relației sintactice: Doi au venit. vs Doi ți-am trimis. Când pronumele de cuantificare distributivă realizează funcția de complement predicativ, distincția se fixează sintactic, prin intermediul complementului direct-regent nominal (pronominal): I-am așezat câte doi. față de S-au așezat câte doi. Pronumele de cuantificare colectivă și pronumele de cuantificare nedefinită se caracterizează prin flexiune sintetică. Opoziția cazuală se realizează prin dezinențe, specifice substantivului sau specific pronominale, libere (ca la substantive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul complementului direct-regent nominal (pronominal): I-am așezat câte doi. față de S-au așezat câte doi. Pronumele de cuantificare colectivă și pronumele de cuantificare nedefinită se caracterizează prin flexiune sintetică. Opoziția cazuală se realizează prin dezinențe, specifice substantivului sau specific pronominale, libere (ca la substantive) sau în flexiune internă, ca la celelalte pronume: N.Ac.: -i, -(e)le: ambii, ambele G.D.: -(i)lor, -(e)lor: ambilor, ambelor N.Ac.: -i, -e: mulți, multe, câțiva, câteva, atâția, atâtea G.D.: -or(a): multora
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se întrebuințează deopotrivă autonom: „Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe” (M. Eminescu, I, p. 194) și anaforic: „Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece/ Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm.” (Ibidem, p. 144) ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivul pronominal de cuantificare determină substantivul care denumește „obiectul” supus cuantificării. Întrebuințarea adjectivală a pronumelui de cuantificare este mai frecventă decât întrebuințarea pronominală. Numai pronumele de cuantificare distributivă domină prin frecvență întrebuințarea adjectivală. Unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe” (M. Eminescu, I, p. 194) și anaforic: „Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece/ Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm.” (Ibidem, p. 144) ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivul pronominal de cuantificare determină substantivul care denumește „obiectul” supus cuantificării. Întrebuințarea adjectivală a pronumelui de cuantificare este mai frecventă decât întrebuințarea pronominală. Numai pronumele de cuantificare distributivă domină prin frecvență întrebuințarea adjectivală. Unele pronume se caracterizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În auz ne sună multe” (M. Eminescu, I, p. 194) și anaforic: „Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece/ Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm.” (Ibidem, p. 144) ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivul pronominal de cuantificare determină substantivul care denumește „obiectul” supus cuantificării. Întrebuințarea adjectivală a pronumelui de cuantificare este mai frecventă decât întrebuințarea pronominală. Numai pronumele de cuantificare distributivă domină prin frecvență întrebuințarea adjectivală. Unele pronume se caracterizează prin forme întrebuințate exclusiv (sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm.” (Ibidem, p. 144) ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "ADJECTIVUL PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivul pronominal de cuantificare determină substantivul care denumește „obiectul” supus cuantificării. Întrebuințarea adjectivală a pronumelui de cuantificare este mai frecventă decât întrebuințarea pronominală. Numai pronumele de cuantificare distributivă domină prin frecvență întrebuințarea adjectivală. Unele pronume se caracterizează prin forme întrebuințate exclusiv (sau numai în mod curent) adjectival: singularul pronumelui câțiva: Voi lipsi câtva timp/câtăva vreme., singularul feminin al pronumelui toți: A venit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințarea adjectivală. Unele pronume se caracterizează prin forme întrebuințate exclusiv (sau numai în mod curent) adjectival: singularul pronumelui câțiva: Voi lipsi câtva timp/câtăva vreme., singularul feminin al pronumelui toți: A venit toată lumea., singularul pronumelui atâția: atâta timp. Observații: Adjectivul pronominal toată este omonim cu adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul calificativ toată, adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Între varianta adjectivală și pronumele de cuantificare intervin, în cursul flexiunii, unele deosebiri de structură. Pronumele care au un -a deictic în structura formelor de genitiv-dativ pierd ca adjectiv această particulă: „Ideile multora dintre studenți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv defectiv de plural, care dezvoltă sensul de ‘ântreagă’: A străbătut pe jos toată țara. Pronumele de cuantificare colectivă ambii se întrebuințează în mod curent numai adjectival: Ambii copii au ajuns la vreme. MORFOLOGIA ADJECTIVULUITC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Între varianta adjectivală și pronumele de cuantificare intervin, în cursul flexiunii, unele deosebiri de structură. Pronumele care au un -a deictic în structura formelor de genitiv-dativ pierd ca adjectiv această particulă: „Ideile multora dintre studenți sunt foarte îndrăznețe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin aceleași mijloace ca și în flexiunea pronumelui, cu deosebirea că, la adjectivele corespunzătoare pronumelor cu -a deictic în structură, dezinențele nu se mai înscriu în flexiune internă ci rămân dezinențe libere: multora -Ø multor studenți. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivele de cuantificare realizează, ca și alte adjective pronominale, funcția de atribut: „În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,/Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună.” (M. Eminescu, I, p. 160), „Cezara
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca și în flexiunea pronumelui, cu deosebirea că, la adjectivele corespunzătoare pronumelor cu -a deictic în structură, dezinențele nu se mai înscriu în flexiune internă ci rămân dezinențe libere: multora -Ø multor studenți. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivele de cuantificare realizează, ca și alte adjective pronominale, funcția de atribut: „În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,/Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună.” (M. Eminescu, I, p. 160), „Cezara (...) se ținu cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelor cu -a deictic în structură, dezinențele nu se mai înscriu în flexiune internă ci rămân dezinențe libere: multora -Ø multor studenți. SINTAXA ADJECTIVULUITC " SINTAXA ADJECTIVULUI" PRONOMINAL DE CUANTIFICARETC "PRONOMINAL DE CUANTIFICARE" Adjectivele de cuantificare realizează, ca și alte adjective pronominale, funcția de atribut: „În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,/Tânguirea ta de moarte în cadențele-i adună.” (M. Eminescu, I, p. 160), „Cezara (...) se ținu cu amândouă mânile de spata băncei.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 94
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
191) Adjectivele de cuantificare totalizatoare (cu excepția termenului ambii) se construiesc cu substantive determinate prin articol definit: amândoi copiii (copiii amândoi), toți copiii (copiii toți), celelalte adjective, cu substantive nedeterminate: mulți copii, trei copii, câte trei copii ș.a.m.d. Adjectivele pronominale de cuantificare numerică superioare lui nouăsprezece (o sută nouăsprezece, două sute nouăsprezece ș.a.m.d.) intră în relație sintagmatică cu substantivul determinat prin intermediul prepoziției de: Douăzeci de copii au plecat cu tramvaiul. PRONUMELE ORDINALTC "PRONUMELE ORDINAL" Sub aspect semantic, pronumele ordinal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuantificare numerică de singular: unu - întâiul și sinonimul neologic primul, precum și pronumele neologic secundul, sinonim al pronumelui al doilea, și pronumele ultimul. Pronumele ordinal prezintă, sub aspectul structurii, trei tipuri: • simplu: întâiul, primul, secundul, ultimul • compus: al doilea etc. • locuțiuni pronominale: al nu știu câtelea, cine știe al câtelea, cel din urmă FLEXIUNEA PRONUMELUI ORDINALTC "FLEXIUNEA PRONUMELUI ORDINAL" În flexiune pronumele ordinal acualizează opozițiile categoriilor determinării, genului, numărului și cazului. Categoria determinării se realizează prin opoziția între doi termeni: determinare definită-nedeterminare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul morfemului determinării: Masculin: al...le (a): al doilea cel de-al...le(a): cel de al doilea Feminin: a...(a): a doua cea de a...(a): cea de a doua Pronumele ordinale simple realizează opoziția de gen prin morfemul pronominal precedat de dezinența înscrisă în flexiune internă: Singular: -Ø + l(M.): primul, întâiul, secundul, ultimul -ă + a(F.): prima, întâia, secunda, ultima Observații: La formele de feminin se produce amalgamarea morfemului determinării cu morfemul de gen; în planul expresiei ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]