792 matches
-
bine zis, limba) ce-i de el! Răspunsul lui Mircea Badea nu s-a lăsat așteptat. Omul de televiziune a scris la rândul său că Sabin Orcan este un ”putzopalmist anonim dornic de propășire”. Că orice putzopalmist anonim dornic de propășire, Sabin Orcan de la basau (nu-l cunoașteți, probabil) are fantasme comune cu Sienghen Turcescu, cum că l-aș fi amenitat cu bătaia. Bolnav mintal. Daaaaar, îmi aduce la cuostinta că a făcut câțiva ani de arte marțiale :)))) și că e
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
sau ale trimiterii lor la școli străine. Într-o țară, a sfîrșit-începutului de secol (XVIII-XIX), pe care am crede-o destul de barbară - n-aveam o literatură, n-aveam presă, teatru, și alte desfătări ale spiritului, Iorga le face, gîndurilor de propășire, mult înainte de revoluție, o nesperată dreptate: "E mult mai mare de cum am putea crede numărul acelor fii de boieri, de boierinași, de negustori chiar, cari, în ultimii ani ai veacului al XVIII-lea sau în cele dintâi decenii ale celui
Pornind de la ou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8523_a_9848]
-
Să fiu mai clar: relația dintre stadiul în care se află evoluția unei comunități - indiferent dacă ea decade sau sporește - și starea în care se află bisericile și cimitirele aceleiași comunități nu ne poate spune prea mult despre decăderea sau propășirea ei. Lucrul pare paradoxal, întrucît religia este un indubitabil factor de coeziune înlăuntrul unei seminții. Iar lucrul acesta e de două ori mai valabil în cazul unei minorități etnice, și asta deoarece conștiința handicapului numeric pe care membrii minorității îl
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
octombrie 1943. Aflat la fila 1 a dosarului, mandatul de arestare 2652 din 16 februarie 1948 conține adevărul cumplit al modului, cunoscut deja, în care un om de o mare prestanță intelectuală și morală, absorbit de puritatea actului său de propășire a culturii propriei țări, putea fi transformat, printr-o decizie monstruoasă, într-un criminal trimis în temniță, într-un dușman periculos al țării: „În numele legii și al Prezidiumului Republicii Populare Române Noi [...] președintele Curții de Apel București secția a IX
Scriitori in arhiva CNSAS - Deținutul condamnat 82/1949: Alexandru Marcu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5840_a_7165]
-
patrimoniului literaturii române, a inaugurat seria unor astfel de ediții critice cu Alăuta Românească din 1837-1838, suplimentul literar al Albinei Românești a lui Gheorghe Asachi. A urmat, în 1972, Dacia literară a lui Mihail Kogălniceanu, din 1840. În 1980, revista Propășirea din 1844 a fost reprodusă într-o monumentală ediție facsimilată și transliterată. În acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilele condiții actuale, prin strădania și desăvârșita competență a istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
ei pedagogic e revoluționar tocmai pentru că - prin varietatea interpretărilor - tinde să modifice codul moral și permite revoluții de mentalitate. Căci, pentru Ioan Pânzaru, aliaj straniu de deconstructivist pragmatic și de umanist în sensul vechi al cuvântului (spirit încrezător în visul propășirii prin cultură), interpretarea e cea care provoacă revoluția în societate: „Numeroasele revoluții ale epocii contemporane au fost de fapt eliberări ale sensului de interpretările tradiționale care constituiau o unitate de practici caracterizând culturi mai mult sau mai puțin „monolitice”, lipsite
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
XIX-lea, în faza de constituire modernă a li-teraturii române, scriitorii noștri au simțit nevoia de a se reuni într-o grupare cu specific adecvat preocupărilor lor creatoare, cu scopul esențial de a contribui la desăvârșirea limbii române și la propășirea literaturii naționale. însuflețiți de acest ideal, Dinicu Golescu, autorul primului memorial de călătorie din literatura română, apărut în 1826, și Ion Heliade Rădulescu înființează, la București, în 1827, Societatea Literară, cu obiective multiple, cel mai important fiind de ordin lingvistic
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
sacrificii, pentru a crea ceva durabil. De aceea, poate, scriitorii - mai cu seamă la noi - fac impresia unor oameni dezorbitați. Va trece multă vreme, probabil, până când organismul nostru social îi va recunoaște ca pe niște elemente utile și hotărâtoare pentru propășirea adevărată a unui neam. Până atunci însă, o, tovarăși cari suferim de aceleași răni înveterate, cum nu mai avem nimic de așteptat, nu credeți că ar fi timpul să uităm tot ce ne dezbină, toate nemulțumirile trecătoare și pornirile vrăjmașe
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
care vorbitorul a continuat: „Este greu să redai, în cîteva cuvinte, uriașa dimensiune a strălucitei personalități a marelui nostru conducător, a titanicei activități revoluționare pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu o desfășoară, în fruntea partidului și a țării, pentru înălțarea și propășirea României socialiste..." etc., etc. Aglomerînd noi sintagme hiperbolice („eminent conducător clarvizionar", „mîndria, demnitatea și făclia revoluționară a partidului și poporului", „Erou al păcii" ș.a.m.d.), speech-ul va mai fi întrerupt, de trei ori, prin „Aplauze și urale puternice
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
și teologii au descoperit o adaptare a Catehismului din 1726 al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin dorința sinceră de a contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu", aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" croniciarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
naționale în Moldova redactată de Kogălniceanu. Curînd, chiar în septembrie 1848, trupele de ocupație (turcești și rusești) pun capăt euforiei, instaurînd cea mai severă cenzură. Terminologia cenzurii pătrunde și se impune. Avem, încă dinainte, reviste suspendate (Dacia literară la 1840, Propășirea în 1844). Lupta cu cenzura e activă, chiar dacă în 1856 e suspendat ziarul unionist Steaua Dunării. Dar tot în 1856 Bolliac scria, în Românul lui C.A.Rosetti, că "libertatea presei este singura scăpare în contra misticismului guvernului". Asachi, cenzor în
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
casă nouă, și dizidenți autentici, și meseriași impecabili, și escroci, și politicieni ruinați de hepatita invidiei, și mari actori, și, mai ales, multă, multă nerușinare. Oamenii sosiseră pentru că urma să li se distribuie distincții menite să marcheze contribuția lor la "propășirea" instituției și, implicit, a societății. Adevărul e că, fiecare în felul său, reprezenta un fragment (de timp, de valoare, de compromisuri, de ticăloșie, de sublim) din marele tort oferit de-a lungul deceniilor românilor. Fiecare dintre premiați își avusese clipa
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
aibă întotdeauna ultimul cuvînt. Rector la 22 de ani, ministru la 30, precocitatea sa neobișnuită se afla astfel confirmată. Viziunea filozofică maioresciană s-a constituit devreme și doar pentru uz propriu. Criticul a aderat instinctiv la evoluționism, a crezut în propășirea științelor exacte, dar la un evoluționism temeinic, solid și organic, în linia lui Spencer și Buckle. Plecînd de la convingerea că, dincolo de epoci și de persoane, există un adevăr general valabil pentru toți oamenii, a fost, din punct de vedere etic
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
p. 52) și a vecinului - „un om cu minte și cu cap trebuie să caute să găsească mijlocul cel mai bun și mai repede de a se îmbogăți. Suntem oameni, nu suntem furnici" (p. 61) se lovesc de argumentele unei propășiri înțelese romantic. Moștenire a unui secol care ne-a lăsat conversația, în loc să ne lase speranța.
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
face figură aparte decât în măsura în care dă o decizie nonconformistă, fapt insuficient atâta vreme cât lipsește le-gea. Finalul este frumos, cuvintele atribuite lui Cuza sunt corect pilduitoare: " Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire". Dar sunt vorbe în vânt dacă el însuși nu le aplică întocmai. Spre propășire trebuie să mergem și cu respect pentru lege.
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
Finalul este frumos, cuvintele atribuite lui Cuza sunt corect pilduitoare: " Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire". Dar sunt vorbe în vânt dacă el însuși nu le aplică întocmai. Spre propășire trebuie să mergem și cu respect pentru lege.
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
că nici nu e nevoie de un asemenea asediu, în spiritul lui Taine, al problemei. Deoarece Bacovia e un nativ al inadaptării, "singur și pieziș", care nu doar că n-a aspirat a fi un herald al epocii sale de propășire indenegabilă, ci nu s-a putut exprima decît în contrasens cu aceasta. Pe linii paralele, trenul său a mers, față de cel al epocii, în direcția opusă. Nu e vorba nici de un "protest antiburghez", propriu-zis, așa cum pretindea sociologismul marxist, întrucît
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
inuarie 1958 a, intrăm printre ăpromovabiliiă noului regim. Nu știam cum putuse fi societatea precedentă; la fel, adeziunea mea la modelul proletcultist era entuziasta căci nu cunoșteam altul... La 23 de ani, licențiat în litere, am ales calea regală de propășire în comunism: am devenit redactor la ziarul ăScânteiaă. Surpriză, trei ani mai tarziu, la începutul lui 1965, părăsesc a în plină liberalizare a regimului a o publicație ce devenise ăfrecventabilă... Un lucru e de reținut din evoluția mea: sistematic invitat
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
revoluției. Ceva mai neîndestulătoare, orișicât, decât o crezuseră înaintașii lor. E de întrebat, poate, de ce fel de fabulă ar avea parte timpurile de după Caragiale, vremea noastră y compris. Aș înclina spre o altoire a celor două rele, a viciului de propășire intelectuală (așa-zisă) pe cel de înlesnire materială. Fabula lui Alexandrescu (fără morală!) lasă loc de speranță. Poate că nepotul, în definitiv, își va învăța lecția. Cea a lui Caragiale, stângace, dar având în spate o enciclopedie de astfel de
Fiecare cu parvenitul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6002_a_7327]
-
din titlu, a partidei de șah dintre Tzara („tăticul Dadaismului”) și Lenin („tăticul comunismului”), este ipostazierea ideală a diferenței dintre uman și postuman: „Acești doi tătici s-au înfruntat deasupra tablei de șah a istoriei, propunând două căi diferite pentru propășirea omenirii. Dadaismul miza pe haos, libidou, creativ și absurd. Comunismul și-a descătușat energiile în slujba rațiunii, ordinii, a unei taxonomii sociale pe înțelesul tuturor, a structurilor predictibile și a creării «omului nou.» Omul Dada era un actor și un
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
întru siguripsirea plutirii pe Siretiu. Măsuri pregătitoare ce trebuie a se lua de către Ocărmuire, pe cheltuiala ei (1850). Pe această lucrare, Nicolae Suțu operează modificări. Celălalt este titlul unei redactări directe în limba română: Propunere pentru osebitele mijloace țintitoare la propășirea industriei (1861). Reproduc aceste titluri, fără a avea în vedere un criteriu valoric anume, referitor la lucrările respective. Poate mai curând din convingerea că ar putea încânta cititorul înzestrat cu ureche muzicală pentru vocabularul lor, plin de farmec desuet azi
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
a celor cau au lucrat că procurori înainte de 1989 era cu dedicație. Monica Macovei prin legile concepute pe vremea când era ministra justiției este spaimă tuturor demnitarilor care vor să pună bani negri deoparte sau care mizează pe nepotism pentru propășirea familiei”.
Sabina Fati: Drama României a fost Ion Iliescu () [Corola-journal/Journalistic/23469_a_24794]
-
de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii într-o stană de piatră, reînviat de Zîna bună a harului poetic.
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
nu fac o literatură. Noi vom prigoni cît vom pute această mare ucigătoare a gustului original, însușirea cea mai prețioasă a unii literaturi". Memorabil program menit să creeze fundamentele unei literaturi originale moderne. Program reluat, în 1894, la inaugurarea revistei Propășirea: "Lepădînd din coloanele sale tot ce se înțălege subt strînsul cuvînt de politică, neocupîndu-se nicidecum cu discusiile și noutățile politice din afară și dinlăuntru, precum și cu întîmplările zilii, izgonind orice traduceri din scrieri străine, care neavînd nici un interes pozitiv pentru
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
cele din urmă, o operă de creație, trăgînd cu un ochi la cerințele stilului, și cu amîndoi la folosul spunerilor meșteșugite pentru mintea și inima cititorilor din Moldova, cei de ale căror simțăminte cultivate, ori lăsate la voia întîmplării, depinde propășirea ei. Destul de naiv în verdicte critice, lăudîndu-și alesul cu expresii nu foarte suple, Alexandru Iordan face, însă, o migăloasă analiză a influențelor, în epoca în care drumul abia început se despărțea greu de vastele alei occidentale ori orientale. În anul
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]