14,128 matches
-
e mult spus: s-a așezat, pur și simplu, țărănește, direct pe treptele casei, s-a lăsat fotografiată și a răspuns întrebărilor. A răspuns, probabil, într-un stil derutant, amestecând tăcerile cu zâmbetul ironic, integrând unui monolog fără sfârșit întâmplătoarele propoziții ale celor din jur. Copleșită de buchetele de flori, lăsa impresia unei ființe care participa la un spectacol ce n-o privea direct. Doar politețea și simțul datoriei au făcut-o să stea acolo, la dispoziția presei, tocmai ea, femeia
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
care este una dintre sursele mele de inspirație. Toții cronicarii și intervievatorii au remarcat, multi cu un zâmbet lacom, cruzimea tuturor cărților Dvs. Pe mine mă frapează negrul absolut, lipsa oricărei speranțe. În Chien des os mai adăugați o scurtă propoziție finală ca să omorâți și ultimul personaj. Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar, și soția mea - care mă cunoaște foarte bine, martorul meu cotidian, si care este întotdeauna veselă, ceea ce este meritoriu - poate să confirme, sunt un pesimist vesel
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cuvînt c-o să-ți treacă mai repede decît îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să riști atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca un apucat, îl aude pe Părințel înjurînd ca un birjar după fiecare propoziție. — Te pîndiserăm două săptămîni la rînd, recunoscu Tușica, pînă ți-am învățat pe de rost programul. Știam exact la ce oră plecai în fiecare zi, ce țigări îți cumpărai de la chioșcul din stația de autobuz, cît timp făceai pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
inițiere europeană, sunt tobă de carte. Am Învățat ce Înseamnă foamea, trebuie să Învăț ce Înseamnă și Europa de azi, cu locuitorii ei cu tot. Suntem pregătiți pentru bunăstare? Ne amăgim? Am adus pâine și parizer. Am adus și câteva propoziții memorabile. Ți le spun când Îți faci siesta. Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te Îndepărtezi de ea. Antoniu, recunoaște că nu ai fost adus pe lume pentru jumătăți de măsură. Ai hotărât Într-o clipă să te Îngropi În promiscuitatea cerșitului. Ai oprit ceasul din rotirea lui halucinantă și te-ai Îmbărbătat cu propoziții de genul: ,, Nimeni și nimic nu mă va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În localitatea Vinci de lângă Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar să facă semn unui taxi. Anton și cu mine ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-a propus s-o vizităm pe prietenul ei care lucra la Fundație. Acum, după un an Își stinse țigara pe marginea scrumierei, afirmând calm că nu ne dăm seama mereu de ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb să verific poza mai de aproape. — Vezi degetele astea? Și mi le arătă. Par să-i aparțină unei mâini drepte, nu-i așa? Dacă da, atunci Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rânjund plimba peste dantură. — Vreți să spuneți... — Exact, domnule Knisch. Cangrena se Întinde la toate nivelurile societății. Cancelarul Sănătății are prieteni sus-puși - chiar și la poliție. Și dacă nu... Cu siguranță Îmi observă nedumerirea - sau și-a dat seama, la mijlocul propoziției, că mă referisem la altceva. Încheindu-se la haină, adăugă repede: Nu, nu, domnule Knisch, mă Îndoiesc că ați fi În stare să comiteți un act violent atât de studiat. Doar un medic experimentat ar fi putut Înțepa inima conaționalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
La ce oră? Unde? — La teren, răcnesc eu din toți rărunchii - sunt foarte tare la urlete când e vorba să mă fac auzit, e ca și cum aș fi furios, însă fără consecințele de rigoare - să mă uit la bărbați! Asta-i propoziția care mă dă gata la aterizarea în Ereț Isroel 2: să mă uit la bărbați! Fiindcă îi iubesc pe bărbații ăia! Vreau să cresc mare, să fiu și eu ca ei! Să mă duc acasă la prânzul de duminică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El Încă mai dârdâia și nu-și mai termină propoziția. În loc de asta, Începu o alta: — Mă Întreb dacă nu ai fi atât de bună... ochelarii mi-s plini de promoroacă... Ce vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de serviciu. — Asta-i tot? În uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta liniște care se lăsă, se putea auzi vântul rătăcind ca un câine de pază furios În jurul clădirilor gării. A fost un interval scurt, doar atât cât să scrie colonelul Hartep câteva propoziții pe o coală de hârtie și s-o Împingă peste masă tovarășilor lui, ca s-o semneze. Cei doi soldați se relaxară puțin din poziția lor de drepți. — Curtea Îl găsește pe arestat vinovat, citi colonelul Hartep. Arestatul Josef Grünlich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ochii lui ca să vadă dacă era conștient și fumul acru Îl făcu pe bărbat să-și revină. Deschise ochii și o privi perplex. Ea Îi șopti: — Vreau să vă ascund Între saci. El nu păru să Înțeleagă și ea repetă propoziția mai rar și mai distinct. — Ich spreche kein Englisch, spuse el. Oh, se gândi ea, mai bine l-aș fi lăsat. Mi-aș dori să fiu acum În mașină. Probabil că e pe moarte și nu Înțelege un cuvânt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce fetiță cuminte, spuse Phoebe, legănând copilul pe șoldul ei osos. Noi Îi spunem Meni. Ce nume drăguț, am zis. — Nu că e grozavă? În clipa aceea, fu o explozie de flashuri În spatele magazinului. Capul lui Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția din care venea lumina strălucitoare. — Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Și apoi, mai tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă dreagă cafeaua asta. Peste o oră trebuie să prezinte un apartament dublu în stil Queen Anne, cu cinci dormitoare, cu două șeminee pe gaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Forma "Kaishu" a devenit standardul caracterelor chinezești în ultimii peste o mie de ani. Caracterele chinezești aparțin categoriei hieroglifelor. Din totalul acestora, uzuală e folosirea unui număr de 3.000. Acestea pot forma locuțiuni de cuvinte, expresii, iar combinate, formează propoziții. Caracterele chinezești au influențat și forma și evoluția scrisului în țările vecine. Caracterele din Japonia, Vietnam și din cele două state coreene au fost create pe baza celor chinezești. Acele de os și podoabele folosite de sinantropi În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran nu putea decât să știe că nici o propoziție, nici un cuvânt, nici o virgulă din acea carte nu-i aparțin. Că știa sau nu de cartea americană, de „fascicolele” aduse de medicul Gerald Popa, nu e în chestie: Mircea Beuran și-a pus semnătura ca autor pe ceva la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
jumătate de veac de comunism. Mizilul și Crapul Gonflabil sunt două creaturi care se încârligă simbiotic. Mizilul, așa-zisul comunist „liberal”, „progresist”, în fapt un politruc sfertodoct, prevăzut cu o cultură de almanah și perfect reglat de Partid să debiteze propoziții juste până la deces. Crapul Gonflabil, scriitorul așa-zis „abisal”, așa-zis „disident”, în fapt un pește rotund de apă caldă și nămoloasă, mereu cu gura deschisă, capabil, după caz, să se aplatizeze ca un calcan sau să se umfle ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Întunecată seară la Clubul Prometheus, în ton cu ciorapii negri, bine întinși sub minijupele generoase ale chelnerițelor de lux... În ceea ce privește Crapul Gonflabil, nu voi citi nimic nici din ce-a scris, nici din ce-o mai scrie acest personaj. Orice propoziție simplă sub semnătura lui, „După noapte, a venit dimineața”, poți să fii sigur că e falsă - după noapte a venit tot noaptea, o nesfârșită noapte polară, ascunzând maldăre de scârnă înghețată. La Breban și virgulele put... Pe domnii critici Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-i facă ghidi-ghidi-ghidi ăluia mic și să mă roage să le las și pe ele să vină cu noi. Din punct de vedere lingvistic, când a rostit primele cuvinte și apoi când le-a legat între ele și a format propoziții, frati-miu a avut două fixații, ambele sub forma unor chestionări: întrebarea unde? (se ținea după tine prin casă, c-o figură hâtră și te-nnebunea cu problema asta a lui, unde? unde?, unde ce sau unde cine era neclar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuvîntul, bărbătește - cum m-am luptat cu primele cuvinte ale textului. Întotdeauna mi s-a părut că, dacă mi-ar ieși cum trebuie aceste prime cuvinte, tot restul va urma automat după ele. M-am gîndit mereu la acea primă propoziție ca la un fel de pîntec semantic, Înțesat de embrioni plini de viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea printre ruinele unei alte cine de Ziua Recunoștinței, cu mama și tatăl lui și idiotul ăla de Charles.” Cine poate rămîne neimpresionat de asemenea propoziții ? SÎnt atît de pline de semnificații, atît de, Îndrăznesc să spun, doldora de ele, că pur și simplu ai sentimentul că plesnesc de toate capitolele nescrise - nescrise, Însă deja atît de prezente ! Însă, vai, În realitate, toate acestea erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]