615 matches
-
altă parte, tendințele actuale în flexiunea verbală reflectate în uzul unor variante verbale, acceptate sau nu de norma academică. Cele două anchete cuprind câte douăzeci de variante verbale cu alegere liberă. În cele mai multe situații, n-am oferit subiecților contexte lungi, propoziționale, ci contexte scurte, din care să reiasă numai modul, timpul, numărul și persoana verbului, așteptând (și primind uneori) de la subiecți eventuale comentarii privind diferențele semantice pe care le simt între cele două forme. Subiecților li s-a spus de la început
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
analiză pentru care se optează: -Analiza per interviu are ca premisă singularitatea fiecărei opțiuni individuale și valorizează unicitatea punctelor de vedere. -Analiza tematică permite o analiză transversală a tuturor interviurilor individuale și surprinderea unor structuri comune ale discursului (temele). -Analiza propozițională a discursului presupune aplicarea unor procedee specifice: împărțirea textului în propoziții (logice), identificarea referenților Tipul de analiză se alege în funcție de natura temei de cercetare, de scopul și ipotezele studiului. Analiza per interviu se utilizează mai ales în studiile clinice sau
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cu noile dimensiuni definitorii pentru orizontul de așteptare al cititorului modern. Rețin atenția prin ingeniozitatea construcției teoretice și a aplicării la textele literare (unele binecunoscute, altele aparținând zonei de umbra) cele trei reguli - de validare, de sinceritate și regulă conținutului propozițional. Această din urmă da seama de problemele competențelor epistemice ale autorului/cititorului din epoca Luminilor, din perspectiva adoptării uneia din cele două paradigme dominante - în optică lui Ț. - în cultura vremii: newtoniana și leibniziană. Următoarele cărți, Pour Cocon Idiotiseanul ou
TOMA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290215_a_291544]
-
existențială prealabilă circumscrie cadrul pretenției de validitate a oricărei încercări de interpretare". A înțelege un lucru înseamnă a te dovedi la înălțimea lui, a-l putea lua într-un anumit fel. Heidegger consideră aspectul implicit, "prelogic", hermeneutic, prealabil celui apofatic, propozițional. El folosește termenul de hermeneutică pentru a caracteriza comprehensiunea antepredicativă, fără ca totuși să iasă, așa cum Husserl o făcea, în afara limbajului. * în spiritul întregii sale gândiri, Heidegger nu vrea să ne lase să luăm drept simple și adevărate propozițiile cunoașterii științifice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli. De obicei o ilocuție are un "conținut propozițional" specificabil. De pildă, o cerere are un conținut viitor în timp ce o declarație poate avea orice tip de conținut. Unele ilocuții cum sunt urările nu au nici un asemenea conținut. Anumite condiții de background sunt necesare pentru succesul oricărui act ilocuționar. de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298877_a_300206]
-
realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lungă parte este dedicată logicii, iar tema centrală este interpretarea propoziției. Cartea urmărește trasarea unei limite a limbajului (de inspirație kantiană), având menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține că gândirea
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția nu este luată aici cu sensul ei gramatical. Ea este un semn propozițional care se află în relație proiectivă cu lumea. Wittgenstein susține că gândirea se reduce la propoziție, deoarece numai aceasta are sens și numai în contextul ei poate numele să aibă o semnificație (3.3). Gândirea conține numai posibilitatea unei stări
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
necesități: izomorfism, topologie, iterație etc. Numărul relativ mare al termenilor noi sau cu înțeles schimbat face ca înțelegerea matematicilor avansate de către nespecialiști să fie dificilă. Limbajul matematic se bazează și pe formule. Acestea conțin anumite simboluri, unele împrumutate din calculul propozițional, cum ar fi implicația logicăformula 1 sau operatorul pentru negațieformula 2, altele în legătură cu calcul cu predicate (simbolurile pentru „oricare ar fi” formula 3 și „există” formula 4). Cea mai mare parte din notațiile folosite în prezent au fost introduse după secolul al XVI-lea
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
complementare, au ca obiect enunțurile nedeclarative ca de exemplu întrebările (logica interogativă), instrucțiunile (logica imperativă), etc. În general enunțurile care exprimă emoții și sentimente (ca instrucțiuni, comenzi, dorințe, rugăminți) nu sunt propoziții logice declarative; ele sunt numite în general "atitudini propoziționale".
Propoziție () [Corola-website/Science/298470_a_299799]
-
inima înțeleasă ca centru spiritual al persoanei umane, accentuând că rugăciunea este un fapt mental care nu are nici o legătură cu activitatea corpului. De asemenea, Varlaam respingea posibilitatea unei cunoașteri empirice a lui Dumnezeu, spunând că aceasta poate fi numai propozițională. Palamas răspunde acestor opinii construind, în timpul polemicii, o solidă sinteză dogmatică a ortodoxiei. Tradiția filozofică a acestui curent conține elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Strawson. Actele vorbirii lui Searle au dezvoltat analizele actelor performative descrise de John Langshaw Austin. Searle s-a concentrat doar asupra actelor ilocuționare, actele performate atunci când spui ceva. În analiza propozițiile (vezi "Speech Acts" p. 22) au fiecare același "conținut propozițional", Șam fumează, dar diferă din punctul de vederea al "forței ilocuționare ", fiind respectiv o afirmație, o întrebare, un ordin, sau o exprimare a unei dorințe. Searle explică modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
modul în care forță ilocuționară a unei propoziții poate fi descrisă că respectând anumite reguli, anumite condiții. Aceste reguli trasează circumstanțele și scopurile fiecărui act ilocuționar. Searle propune patru tipuri generale de reguli. De obicei o ilocuție are un "conținut propozițional" specificabil. De pildă, o cerere are un conținut viitor în timp ce o declarație poate avea orice tip de conținut. Unele ilocuții cum sunt urările nu au nici un asemenea conținut. Anumite condiții de background sunt necesare pentru succesul oricărui act ilocuționar. de
John R. Searle () [Corola-website/Science/298973_a_300302]
-
Propoziția circumstanțiala de cauză constituie în frază o realizare propoziționala a complementului circumstanțial de cauză. DEFINIȚIE: - este subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial de cauză și arată cauza acțiunii sau o însușire din regenta. - cauzala poate fi de mai multe feluri: n propriu-zisă care exprimă o cauză
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
pe baza acestui calcul a definit numărul natural numai prin concepte logice. Pe această bază a încercat să deducă aritmetica din logică inițiând astfel logicismul. Elaborând primul sistem axiomatic al calculului propzițional, Frege a dat o analiză strictă a funcțiilor propoziționale, a problematicii calculului cu predicate și a definit precis conceptele fundamentale ale logicii simbolice. A dezvoltat o teorie sistematică a semnificației. Constituirea logicii matematice David Hilbert (1862-1943) S-a preocupat de fundamentele logice ale matematicii, de natura sistemelor formalizate ale
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]