1,000 matches
-
nici picioarele nu mă dor, slavă Domnului. Perceptorul ajunse la el. Închise umbrela, scuturînd-o binișor de ploaie și zicînd: ― La plata birului hop cu sărăcia, altfel însă dă-i cu cîrciuma! Lasă că vă știu, Ignate! Pe mine nu mă prostiți, degeaba! Cu voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! ― Ce cîrciumă? protestă țăranul. N-am mai pus țuică-n gură de nici nu mai țin minte, că unde să ne mai ardă de băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu-l lăsa pe el să doarmă. Iarna, oricât de grea, trece ca părerea, ca mâine se desprimăvărează și vin muncile: ― Ce facem, măi oameni? Stăm așa cu brațele încrucișate și ne uităm cum o ia grecul?... Cucoana ne prostește cu vorba, ba ne și ocărăște când o luăm mai de scurt. Apoi dacă stăm și nu ne mișcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie, că sărăcia are să ne mănânce capul! Petre socoti trebuincios să comunice o lămurire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mai reușeam. Sandu însă reacționase altfel. Era indignat, plin de furie. Seara, la Scara Unu, când s-a adunat toată vechea gașcă, le-a povestit totul, mai punând și de la el, iar din povestea lui reieșea că Mendebilul ne prostise pe toți cu tâmpeniile lui, dar că acum și-a dat arama pe față. Vova și cu frati-su s-au repezit la transformator și au șters cu palmele frazele colorate pe care le scrisese Mendebilul cu cretă și care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o autoservire, de unde am luat două sticle de votcă. Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un apartament modern, cu mobilă de lemn și aluminiu, cu lustre de sticlă mată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre preferate, pe care le cântam și le dansam cu toatele, uitând orice râcă dintre noi. Țopăiam pe arătură până seara, cântând "Ești o floare, ești un crin / Ești parfumul cel mai fin". După ce cântam frumos câtva timp, începeam să ne prostim și mîțîiam versuri caraghioase: "Și-ți trimit din depărtare / Un coșciug și-o lumînare..." La fel făceam cu "Zăresc trei prinți călare". Când se întreba " Și ce-aveți să-i dăruiți?" fetei pețite, noi, prinții, - răspundeam: "Un bărbat cu capul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
politică, ci doar să Înlăture vîrfurile ei. — Ce tot spui acolo, dom’le? Fugi de-aici! Cum să nu schimbe, de-acum e libertate, nu mai e ceaușism. Ceaușescu s-a dus cu comunismul lui cu tot. Ce ne tot prostești aici! (figură suptă, de tuberculos, În jur de 40 de ani, șef depou, apendicită acută) Discuția se aprinde, oamenii simt nevoia să se exprime. — Adică domnul doctor vrea să spună c-o să fie comunism fără Ceaușescu. (rubicond, vîrstă greu de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a intrat totuși în contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom prostindu-se. Micul lui capriciu i se păru ca o profanare a unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
butoi, altele minuscule ca niște jucărioare. ― Nu-mi plac. N-aveți altele mai bune? ― Pentru ce vă trebuie? ― Vreau să-mi zbor creierii, i-am răspuns cu tonul cel mai natural de pe lume. Negustorul zâmbi superior (crede domnul că mă prostește?!) și adăugă cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stâlpi înalți de câte 15 metri fiecare la distanța de 50 de metri între ei și după ce a întins antena și a dat drumul la aparat, la auzul sunetelor câțiva dintre curioși i-au spus: “Tu pe cine vrei să prostești? Cum poate să vină cântecul și vorba pe sus? Ce, este cineva în par și cântă? Uite, o să facem drăcia asta bucăți ca să vezi că știm că-n ea sunt plăci de gramofon!" Ei bine, cu toată munca de a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gentil[l]esse absolue, dar nici mînile noastre nu rimează, căci a mea-i urâtă ș-a ta albă și subțire, și tot se strâng câteodată într-o singură strofă de zece degete. Astfel - dulce și drăgălașă amică - m-am prostit cu desăvârșire și sperez de la îndurarea cerului că nu mă voi cuminți niciodată, cel puțin față cu tine nu. Și n-am măcar un portret bun al tău. Sub un portret bun aș înțelege unul fără coafiură înaltă, pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mai bine, de aceea nu mai consulta pe nimeni și, când întîlnea prietenele, se arăta cu ele uricioasă, ceea ce le depărta. 252 în fiecare zi Lina credea că Rim va zice sau va face ceva și în fiecare seară sta prostită de impasibilitatea lui. Sfârși prin a crede că Rim nu a înțeles destul de bine ... Ce n-a înțeles n-ar fi putut spune. Dar numai așa se putea explica. Că n-a înțeles secretul nașterii Siei! . . . deși spus deslușit... Că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care o văzuse pălind și o susținuse până la canapea, unde Elena avusese o scurtă sincopă. Revenindu-si surâsese lui Drăgănescu 261 care, speriat, îi ținea mina și întinsese mina liberă lui Marcian, foarte alarmat, sub aparențe calme: - M-am prostit de tot, declarase Elena. Nu vroise însă să consulte un doctor. Drăgănescu, din inițiativă proprie, cercetase un ilustru practician. - Cauzele! Fără cauze și fără pacientă nu pot opina nimic. - Presupune, doctore, că pacienta însăși nu știe cauzele! . .. Ge sfaturi ai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
etc. Asistăm la cea mai teribilă manipulare a opiniei publice... E o adevărată intoxicare mediatică pentru zăpăcirea electoratului. Se debitează atâtea minciuni, încât chiar cei care le-au răspândit au început să le creadă ca adevăruri, prin mijlocirea cărora să prostească lumea. Marii moguli ai presei tună și fulgeră împotriva tiraniei lui Băsescu, dar și-au sporit de cinci ori averile... Minciuni, minciuni - despre care se spune că sunt mai gogonate... la vânătoare și la alegeri - cazul nostru de acum. Lupta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre, să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar și cîteva hohote de rîs prostești continuau să pătrundă În atmosfera lui, Încă nu golise locul pentru privirea lui absentă, se ciocnea de ele În timp ce aluneca tot mai mult pe scările beției lui, continuau să se filtreze printre clinchetele paharelor de whisky pînă la surzenia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că băiatul meu va pleca pe un șantier al tineretului. La aflarea acestei vești, zău, că mi-a venit să sar în sus de bucurie, ca un copil, credeți mă. Nevastă-mea zice: Ce-ți veni, om bătrân, să te prostești așa? Și, de unde bucuria atât de mare? Că băiatul nu merge acolo în tabără sau în stațiune, ci la greu, la muncă aspră, pe brânci. Ei, ce știe femeia? Ea ar vrea să-l aibă mereu lângă fusta ei, și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
foaie de hârtie - pe toți cei ce nu aplică cum trebuie politica partidului, pe toți acei ce nu se supun acestei politici pline de umanism...” “Adică, dacă tălmăcesc eu bine, dă omenie” “Exact!” “Păi, domnule tovarăș, pă cine crezi că prostești dumneata, ai? Pă cine? Omenie a fost aia când m-a ținut la țuhaus șapte anișori fără f’o vină, sau când m-a dus la izolare, dă cinci ani auzeam apa cum curge pă sub grătarul dă fier pă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
știu eu ce vreau să spun? — Ce fel de... morți nu...? — Nici măcar nu știu cine a murit. Nu știu unde e sora mea. Nici măcar nu știu unde sunt eu. Tot acest așa-zis spital ar putea fi un studio de film, unde duc oamenii ca să-i prostească, să creadă că totul e ca de obicei. Ea mormăi niște scuze. Bilețelul nu însemna nimic. Dădu să-l ia înapoi. Dar el îl trase departe de ea. —Trebuie să aflu cine a scris chestia asta. Persoana aia știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
domnul Taxele Răului. Se plângea de afișajul radioului său cu ceas. —Nu-mi dau seama dacă e 10.00 a.m. sau 10.00 FM. Poate că astea făceau parte tot din ceea ce cărțile numeau afazie. Sau poate că Mark se prostea dinadins. Nu-și mai aducea aminte dacă înainte fusese vreodată caraghios. Acum era adesea copilăros; nu mai putea nega asta. Și totuși, înainte de accident îl bătuse la cap ani întregi să se maturizeze. Toată țara era infantilă. Epoca era copilăroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că-l omoară sau chiar și mai rău. —Ai avut dreptate în privința jocurilor. Făceam curse. Dar n-a fost ce crezi tu. Eram la Bullet. Tommy cumpărase recent un set de stații radio. Am ieșit și am început să ne prostim cu ele. Eu și Rupp cu mașina lui Tommy, Mark cu a lui. Jucam leapșa, atâta tot. Mergeam ca de obicei cu mașinile, ca să testăm acoperirea, fugărindu-ne unii pe alții. Știi tu: cald, rece, pierdeam semnalul, îl prindeam iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezistență când un secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii. De remarcat deci că, proiectul pe care cineva îl punea în aplicare, ori îi ducea mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai bune rezultate în fizică sau în chimie. Rezultatele erau totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-ne încă două secole și o să construim o adevărată civilizație! Nu-ți face griji, fiule, și alții doresc asta. Nu e țară în lume în care să nu existe oameni care să se străduie și să caute. Nu te lăsa prostit de politicieni. Nu cei gălăgioși de pe podiumuri, ci truditorii neștiuți vor schimba lumea. Iar dacă niște clici blestemate or să pornească războiul atomic, umanitatea o să supraviețuiască peste zece sau douăzeci de ani. Poate c-or să ne trebuiască secole să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decît mănuși pentru Volstat și Quantum, Cortexin și Algolagnics. Și chiar cred lumea stă pe umerii lor. Sînt convinși că lăcomia lor menține continente. Nu o numesc lăcomie, bineînțeles, ci profit, sau îîntre ei, atunci cînd nu-i cazul să prostească pe nimeni) ucideri. Sînt siguri că doar profitul lor le permite oamenilor să facă și să mănînce diverse lucruri. — Poate că-i adevărat. — Da, pentru că o fac să pară adevărat. Dar nu-i necesar. Bătrînii își amintesc vremea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din lumea reală poate fi crezut atunci cînd se petrec asemenea lucruri, dar nici un ins care dorește să distreze nu îndrăznește să le evoce în scris. Iluzionistul plănuiește să-i ucidă pe toți Dar demonstrează o stranie ignoranță îi putem prosti pe oameni în diverse feluri complicate, dar cele mai importante lucruri pe care le facem trebuie să pară verosimile, și cea mai verosimilă moarte încă trebuie să părăsească acest pămînt într-un „car înflăcărat de durere“ îcum a spus Carlyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poștă, era urgent, iar la întoarcere voiam să încui portofelul în casa mea de bani. Când să-l iau de pe masă, ia-l de unde nu-i. Pe fața avocatului se zugrăvi mirarea de-atunci, cu o claritate surprinzătoare. Se uita prostit la măsuța cu picioare în formă de liră. Se scutură și zise: Junele Traian, cel care a plecat adineauri, nu era acasă. Nevastă-mea era sus, cu perdelele lăsate, cu durere de cap, suferă mereu. Servitorii aveau după amiază liberă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ușa. Omul se retrase, dar tot degeaba. Oricât de tare trăgea Fara de ușă, ea nu se deschidea. Undeva în mulțime, cineva spuse cu mult subînțeles: - Ușa a hotărât să-ți dea drumul înăuntru, dar apoi s-a răzgândit! - Ce prostii spui, zise cu violență Fara. Cum adică ușa s-a răzgândit? Ce, ești nebun? Nici o ușă nu e înzestrată cu rațiune. Fara se uită sever la magazin. Clădirea se înălța acolo sub cerul nopții, dar strălucea ca lumina zilei, străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]