923 matches
-
Civil, mai mulți lideri militari ai săi s-au sinucis și majoritatea Roșiilor au fost trimiși în lagăre. Senatul de la Vaasa a revenit la Helsinki la 4 mai 1918, dar capitala se afla sub controlul Armatei Germane. Finlanda Albă devenise protectorat al Imperiului German. Generalul Rüdiger von der Goltz a fost denumit „adevăratul regent al Finlandei”. Nu s-au dus negocieri de pace și nu s-a semnat niciun armistițiu între Albi și Roșii, și nici vreun tratat oficial de pace
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Vest. Generalul Rüdiger von der Goltz și trupele germane au plecat din Helsinki la 16 decembrie, iar prințul Friedrich Karl, care nu fusese încă încoronat, și-a părăsit poziția la 20 decembrie. Statutul Finlandei s-a schimbat de la cel de protectorat monarhist al Imperiului German la cel de republică democratică independentă, cu o societate civilă în curs de modernizare. Sistemul de guvernare, Constituția Finlandei, a fost confirmat la 17 iulie 1919. Primele alegeri locale pe baza votului universal din istoria Finlandei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
adere la Pactul Anticomintern. Pe 14 martie 1939, Slovacia și-a proclamat autonomia, condusă de Tiso susținut de germani. A două zi, trupele germane au ocupat Praga, iar Cehoslovacia a încetat să mai existe. În locul ei au apărut Slovacia și Protectoratul Bohemiei și Moraviei, iar Ungaria prelua Ruthenia subcarpatică. În aprilie 1939, Italia a anexat Albania. Ca urmare a ultimelor anexări, Marea Britanie și Franța au încercat să creeze un bloc imun la influență nazistă, oferind garanții teritoriale Poloniei, Greciei și României
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
și Mussolini au semnat Pactul de Fier, un acord de prietenie și alianța ce definea condițiile desfășurării unui război comun. Spania era zguduită de tulburări politice după Primul Război Mondial. Corupția, aspirațiile separatiste în Catalonia, și tentativele de a calmă protectoratul din partea de nord a Marocului, împotriva lui Abd El Krim, lider al mișcării de independență, au slăbit monarhia parlamentară, iar în 1923 s-a desfășurat lovitură de stat a generalului Miguel Primo de Rivera. A instaurat o dictatură personală tolerată
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
vecinii. Dar... această țară pe care europenii o considerau înapoiată și poate chiar este încă din punctul de vedere al unei economii sărace, nu a putut fi niciodată transformată nici în colonie, nici în dominion și chiar scurta perioadă de protectorat britanic s-a dovedit neproductivă pentru marele imperiu mondial care era Anglia! Ceea ce spune mult despre caracterul neîmblânzit, mândru, puternic înrădăcinat în valorile proprii ale localnicilor! Desigur, s-au scris și s-ar putea scrie cărți despre această istorie, uneori
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
au fost capturați și transformați în sclavi cât timp a existat Hanatul Crimeii. Hanatul Crimeii a fost la rândul lui amenințat în mod constant după apariția organizațiilor(sici) militar-teritoriale ale kazacilor, mai ales ale kazacilor zaporojeni. Hanatul Crimeii a devenit protectorat al Imperiului Otoman în 1475, cănd generalul turc Gedik Ahmet Pasă a cucerit coasta de sud a Crimeii. Otomanii au respectat însă dreptul hanilor de stăpânire asupra restului peninsulei și a stepelor din nord În urmă Revoluției Bolșevice din Octombrie
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
de piele fiind înlocuită cu una din fier, iar scutul este întărit cu lame din bronz.Se introduc manipulii, formațiuni mici și mobile, în locul falangei grele. Între 358-354 î.Hr., Romă impune latinilor pacea între așezările lor și au exercitat un protectorat asupra Etruriei. În 348 î.Hr., a încheiat un tratat cu Cartagina. Invaziile ulterioare ale celtlor au slăbit Etruria și Latium. Amenințarea galica a fost eliminată în 332-329 î.Hr. Samniții și triburile sabelice erau reunite într-o confederație, în zona central-sudică
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
raporturilor sale cu orașul etrusc Caere, care măsură 150-420 hectare, dispunând de o flotă numeroasă, cu strânse legături cu Cartagina. Treptat, prin înfrângerea samniților de lângă muntele Gaurus și de la Suessula, Capuâ și și Neapolis au fost subordonate Romei, trecute sub protectorat român, iar Latium era încercuit de garnizoanele române, creându-se coloniile de la Norba și Setia. Între 343-272 î.Hr., s-au desfășurat cele patru războaie romano-samnite. În 343 î.Hr., campanienii sunt înfrânți de samniți și se retrag în capitala lor Capua
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
salvat de amenințările cartagineze de către Pyrrhus și de basileul sau, Hieron ÎI. Dar mamertinii, mercenari campanieni-oșci, inițial în slujba Siracuzei, au pus stăpânire pe Messina și au jefuit Sicilia orientala. Cartagina, deținătoarea unor baze politico-militare în Sicilia, le-a impus protectoratul sau cand Herion era să-i calmeze. În 269 î.Hr., cănd Romă avea de furcă cu alti mercenari campanieni la Rhegium și în Calabria, mamertinii s-au pus sub protecția Romei preocupate de lichidarea ultimelor rezistente etrusce. Comițiile centuriate, împotriva
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Issa, aflată în conflict cu illyrii, sub regina Teuta. Teuta asediază Epidammos și Corcyra, iar Romă începe ostilitățile din 229. Sub presiunea română, Teuta depresureaza cetățile asediate, cedează o parte din regatul ei lui Demetrios din Pharos, iar Romă impune protectorat asupra orașelor Epidamnos și Apollonia. Din cauza infidelității lui Demetrios, românii cuceresc Pharosul în 219 î.Hr. Între timp, Hamilcar Barcă a ocupat Andaluzia și a întreprins expediții militare în Hispania pe țărmul mediteranean, murind ucis în 229 î.Hr. Fiul său, Hannibal
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
proclamat în cadrul jocurilor istmice la Corint libertatea orașelor grecești. În 193 î.Hr., trupele române s-au retras din Grecia. În Orient, Antiochos al III-lea cel Mare, regele Siriei seleucide, a intervenit împotriva orașelor grecești din Asia Mică, aflate sub protectorat român. Încurajat de liga etoliana, aliatul acestuia, Antiochos a invadat Grecia în 192 î.Hr., ca "eliberator al Greciei". Astfel, a debutat războiul romano-sirian. Antiochos nu a reușit să-l atragă pe Filip de partea sa, acesta trecând de partea românilor
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când unele dintre fostele colonii germane și otomane au devenit protectorate sau teritorii sub mandat britanic. În 1901, după moartea reginei Victoria, pe tronul Marii Britanii a ajuns Eduard al VII-lea. Nu a domnit decât până în 1910, însă istoricii i-au atribuit perioadei sale de domnie denumirea de "epoca eduardiană". Nu
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
o suprafață de peste 500 ha. Almohazii și-au adus și ei contribuția la frumusețea orașului. În secolul al XII-lea, au ridicat "Moscheea al-Kutubyya", al cărei minaret înalt de 77 metri este emblemă orașului. În 1912, când țara intră sub protectorat francez, Marrakech-ul atrage prin mulțimea de palmieri și plante subtropicale iar, din 1916, începe construcția orașului modern. În cea mai veche parte a să - Medina - labirintul de străduțe ascunde vile bogate, palatele sultanilor și câteva dintre cele mai cunoscute bazaruri
Marrakech () [Corola-website/Science/304500_a_305829]
-
primul document oficial care anula principiul domniilor fanariote, instituind termene de domnie de șapte ani pentru principii aleși de "Divane" și, totodată, dădea celor două state dreptul de a efectua , în mod liber, comerț internațional (spre deosebire de tradiția limitărilor definite de protectoratul otoman, Istanbulul avea unicul drept de a stabili priorități în privința comerțului cu grâu). Prezența militară rusă pe pământul Principatelor a fost inaugurată în primele zile ale războiului: la sfârșitul lunii aprilie 1828, armata rusă condusă de Peter Wittgenstein a atins
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
1834 a izbucnit un scandal care a dus ulterior la o înghețare a negocierilor pentru următorii patru ani. Un grup naționalist din corpul legislativ începe în aceasta perioadă de stagnare să lucreze la un proiect propriu de constituție, proclamând sfârșitul protectoratului rus și al suzeranității otomane, cu garanții ale autodeterminării din partea puterilor europene ale vremii. Conducătorul radical al acestei mișcări, Ioan Câmpineanu, întreținea legături puternice cu gruparea poloneză Związek Jedności Narodowej (Asociația Uniunii Naționale) condusă de aristocratul Adam Jerzy Czartoryski și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
monarhi au început să accepte ideile grupării unioniste "Partida Națională" (create în 1848 de către revoluționarii întorși din exil). Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie, 1856), care a plasat statele în continuare sub suzeranitate otomană, dar sub protectoratul tuturor puterilor europene (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Prusia, Austria și Rusia). Statele protectoare trebuiau să hotărească o formulă de compromis pentru uniunea proiectată. Otomanii au cerut, însă, și au obținut, în contradicție
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
membrii Partidului Nazist, adică 17,34% din populația germană din Sudetenland, o proporție mai ridicată decât în restul Germaniei, unde erau înscriși în partid 7,85% din populație. Datorită cunoașterii limbii cehe, numeroși germani sudeți au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, ca și în organele represive naziste (Gestapo și altele). Cel mai cunoscut dintre acești germani a fost Karl Hermann Frank, general SS și de poliție, secretar de stat în Protectorat. După încheierea celui de-al doilea război
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
germani sudeți au fost angajați în administrația Protectoratului Boemiei și Moraviei, ca și în organele represive naziste (Gestapo și altele). Cel mai cunoscut dintre acești germani a fost Karl Hermann Frank, general SS și de poliție, secretar de stat în Protectorat. După încheierea celui de-al doilea război mondial, la Conferința de la Potsdam din 1945, s-a hotărât ca germanii sudeți să părăsească Cehoslovacia (Pentru amănunte vedeți și Strămutarea germanilor după al doilea război mondial). Drept consecință a uriașei ostilități cehilor
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
în 1881, răscoala antiegipteană condusă de predicatorul religios Mohammad Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească, după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 -1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdourman (1898), Sudanul este proclamat condominium anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
începută pe 25 aprilie 1920), numirea lui Bohdan Kutylowski (februarie 1919) ca ambasador al Poloniei în Republica Populară Ucraineană, acreditarea ambasadorilor polonezi în Caucaz și de propunerea "Moțiunii Republicii Crimeea" la Liga Națiunilor (17 mai 1920), prin care se propunea protectoratul polonez asupra sus-numitei republici. În timpul celei de-a doua perioade prometeiste (1921-1923), după Tratatul de la Riga, Polonia și-a continuat viața ca stat independent în cadrul granițelor naționale stabilite cu ocazia semnării tratatului. Statele bazinelor pontic și caspic și-au pierdut
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
situate la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din 488 din Moesia), a cucerit Italia, l-a înfrânt pe Odoacru și a înființat primul regat ostrogot, cu capitala la Ravenna. În timpul regnului lui
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Italia care s-a numit Burgundia. În 476, regele Gundobald a unit triburile burgunde într-un regat. După moartea lui Gundobald, Burgundia, slăbita de lupte interne, a fost cucerită de franci (534). În secolul al V-lea, vandalii erau sub protectoratul hunilor. După 453, sub regele Gaiseric, vandalii au prădat Galia, au pătruns în Spania și s-au așezat în sudul peninsulei, ce se va numi Vandalusia (Andalusia). Apoi au trecut în Africa de nord (împreună cu alanii) și au cucerit-o
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
clătinat. Cromwell desemnase ca urmaș pe fiul său Richard, un om lipsit de har, incapabil să rezolve conflictul latent dintre armată și puterea civilă și să potolească resentimentele dintre șefii armatelor rivale. A fost obligat să abdice în 1659 și Protectoratul a fost abolit. În timpul tulburărilor civile și militare care au urmat, George Monck, guvernatorul din Scoția, a fost preocupat de faptul că națiunea va coborî în anarhie. Monck și armata sa au mărșăluit la Londra și a forțat Parlamentului să
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
au folosit actualele simboluri naționale ale Regatului Tonga - drapelul, stema și imnul național (vezi mai sus). I-a urmat nepotul său, George Tupou al II-lea, care a semnat "Tratatul de Prietenie și Protecție" cu Marea Britanie, transformând Tonga într-un protectorat al Imperiului Britanic, deși Tonga rămâne singurul stat din Pacificul de Sud care nu a fost niciodată colonizat de puteri străine. I-a urmat fiica sa, Regina Salote Tupou, care a avut o domnie pașnică, care a creat premisele pentru
Tonga () [Corola-website/Science/297970_a_299299]