678 matches
-
cel mai larg al cuvântului, protestantismul este a-politic și pune libertatea de conștiință a individului mai presus de orice interes al comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
comunității, ergo și al statului. Rezultatul a fost apariția sectarismului 2. Întoarcerea la origine pe care o promovează protestantismul este o operație imposibilă, întrucât ea înseamnă pur și simplu eliminarea Predaniei, adică ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această Evanghelie așa cum este ea interpretată de Biserică, adică de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din starea de har inițială"; "darurile duhovnicești primite prin har, deosebit de creație, i-au fost luate omului prin păcat". Se ajunge astfel la discuția despre natura umană care este bună în ea însăși de unde diferența de rigoare dintre catolicism și protestantism "în orice caz, natura e destul de bună spre a se putea constitui într-un om întreg, posedând în el însuși rațiunea secundară de a fi (secundară, dar suficientă, într-un anume sens, pentru ca omul să existe în el însuși) fiind
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă decât o anticipare a transfigurării cosmice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această privință și succesul său în viitor, în contextul provocărilor unei modernități a protestantismului raționalist, a materialismului ateu comunist și a globalismului ecumenist, va depinde de atragerea și nu de respingerea competențelor laicatului creștin. Prin urmare, Biserica este lipsită de aportul intelectualității creștine mărturisitoare, un aspect extrem de important în procesul de revigorare al Ortodoxiei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea religie. Există posibilitatea de a încerca să se refacă învățătura religioasă respectivă, asemenea protestanților, prin revenirea la origini 7. Protestantismul nu a făcut decât să ignore faptul că învățătura lui Hristos nu este ceea ce stă scris în Sf. Scripturi, ci Evanghelia așa cum este prezentată de Ecclesia, adică de Sf. Părinți și de Sinoadele ecumenice. Este vorba despre Evanghelia trăită și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Apusului și fiindcă e mai umană, mai duioasă, are ceva de livadă... Prin transcendentalismul său, Ortodoxia ne contrazice salutar, prin umanitatea sa discretă, colorată și adâncă, blândă, ea ne afirmă, ne completează mângâietor; astfel, ea e pentru noi ceea ce e protestantismul pentru germani. Tot așa, catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul și fiindcă le afirmă raționalismul. Înclin să cred că orice valoare mare e mare pentru cineva popor sau individ fiindcă e pentru el totodată și necesar, o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ponderea stilurilor de viață nonmaritale. Dar nu numai prin dimensiunea tehnico-economică societatea a condiționat familia și fenomenele ei adiacente, ci și prin politic, juridic, ideologic. În Europa de Vest, filosofia individualismului cristalizată în secolul al XVIII-lea, dar avându-și rădăcinile în protestantismul anterior s-a infiltrat în toate sferele socialului, inclusiv în concepția despre raportul dintre familie și individ. Individul ar trebui să aibă mai mari libertăți nu numai față de „neam”, familia mai largă din care provine, ci chiar față de familia mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de întâmplare nefastă etc. a condus la procesiuni de tot felul, imploratoare, iar din partea bisericii la cultul sfinților și al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei practica o serie de mijloace spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor, nevoia de asigurare se laicizează în bună parte. Corpul uman devine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nemuritor" al celui supus supliciilor. Consecința tardivă a intoleranței dogmatice și a promisiunilor ei relative la o viață veșnică, care a ajuns în cele din urmă să fie cumpărată (indulgențele), a constituit un nou motiv de proteste în sînul bisericii: protestantismul luteran ducînd curînd la crearea a numeroase biserici noi, independente una de alta și toate independente de biserica de la Roma. Aceste fapte sînt cunoscute. Nu este totuși inutil să le condensăm într-un scurt rezumat pentru a face să reiasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nucă trebuia acceptat; concepte de neant și infinit trebuiau respinse. Una dintre grupările cele mai importante care au răspândit aceste învățături a luat naștere în anii 1530: Ordinul Iezuit, format din intelectuali foarte bine pregătiți, tocmai buni pentru a ataca protestantismul. Totodată, Biserica avea și alte arme pentru a lupta împotriva ereziei; Inchiziția spaniolă a început să-i condamne pe protestanți la ardere pe rug în 1543, exact anul în care a murit Copernic și în care Papa Paul al III
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
să se oprească aici, fiecare din cele două biserici suferind la rândul lor agresiuni doctrinare din interior sau exterior cu același scop. Astfel biserica apuseană a fost zguduită de ereziile; husită, luterană și calvină, creându-se și dezvoltându-se astfel protestantismul care dorea să reformeze biserica din temelii. La rândul ei biserica de răsărit avea să se desfacă într-o serie de structuri ecleziastice naționale, cunoscute ca patriarhii autocefale: greacă, rusă, bulgară, sârbă, română, poloneză, albaneză, iar după dezbinarea imperiului sovietic
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a crea o biserică unică și universală, care să cuprindă omenirea într-o organizare socială unitară, având ca filon de bază caritatea, pentru a aduce astfel pacea pe pământ, cu alte cuvinte să realizeze pacificarea omenirii. În opinia lui Paulescu protestantismul a însemnat un triumf al iudaismului care apare ca un corolar al acțiunilor sale de-a lungul timpului, începând cu Elbionismul și continuând cu celelalte erezii. Mai mult, apariția unor asociații și societăți secrete, cu activități oculte asociate de regulă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
biserica orientală sfârșește prin a-și pierde autoritatea, fărâmițându-se în mai multe biserici naționale autocefale. La rândul ei biserica apuseană începe treptat să-și piardă autoritatea, intrând într-un regres continuu, din ea urmând să se desprindă, odată cu apariția protestantismului, numeroase biserici protestante și neo- protestante, care au rupt „cămașa cea fără cusutură a lui Hristos”. Teribilile cuvinte pe care le-a rostit Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-și impune suzeranitatea. Națiunile care se conturau ca entități și-și delimitau teritoriul nu au rămas indiferente. Nepricepând caritatea și rolul ei în pacificarea omenirii, s-au răsculat împotriva supremației papale, ceea ce avea să conducă la schisma națiilor odată cu apariția protestantismului. Timp de 150 de ani a fost o luptă continuă între prinți, nobili ambițioși și chiar femei pentru ocuparea scaunului papal, fenomen ce a măcinat Biserica din Roma. În parte scenariul este asemănător bisericii bizantine unde avuseseră loc aceleași fenomene
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
național. Încercând o analiză a cauzelor și contextului în care apare această erezie, Paulescu conchide că ea se dezvoltă ca și cum ar fi fost orientată din umbră, cu scopul de a-i determina pe creștini să lupte chiar împotriva lui Hristos. Protestantismul apare ca fiind corolarul acestui război din umbră, pentru că: atacă direct Infailibilitatea și Unitatea Bisericii, dă frâu liber patimilor și viciilor, disprețuiește și desființează caritatea promovată de doctrina creștină ca principala modalitate de a uni popoarele, în sfârșit, desființează sacerdoțiul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acuză ce se putea aduce era incompatibilitatea funcțiilor papale de pastor suprem cu cea de rege temporal, cauză care însă nu este deloc invocată, mai mult ereziarhii vor numi în fruntea cultului lor chiar pe suveranii timpului. Promotorii și inițiatorii protestantismului s-au folosit de unele aspecte conjuncturale, ocazionale, pe care Paulescu le numește aparente, ca pretexte pentru a realiza formidabila dezbinare a bisericii creștine occidentale. Ca și în cazul primei schisme care a condus la prima mare dezbinare a bisericii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Phillipp Melanchton, locțiitorul lui Luther, afirma (cu referire la crimele lui Henric VIII) „Omorul unui tiran e, pentru cer, cel mai plăcut dintre sacrificii. Dumnezeu să inspire unui om de inimă o asemenea rezoluție”. Iată așadar până unde ajung teoreticienii protestantismului timpuriu cu aberațiile lor izvorâte din trufie și ură. Consecințele protestantismului în plan politic au fost devastatoare, pentru că reforma și noua evanghelie s-a situat la originea multor răscoale și războaie sângeroase între națiunile europene. Răspândirea cu abilitate a ideilor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Henric VIII) „Omorul unui tiran e, pentru cer, cel mai plăcut dintre sacrificii. Dumnezeu să inspire unui om de inimă o asemenea rezoluție”. Iată așadar până unde ajung teoreticienii protestantismului timpuriu cu aberațiile lor izvorâte din trufie și ură. Consecințele protestantismului în plan politic au fost devastatoare, pentru că reforma și noua evanghelie s-a situat la originea multor răscoale și războaie sângeroase între națiunile europene. Răspândirea cu abilitate a ideilor lui Luther, până în păturile de jos ale poporului, a dus la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
biblia (toți ereziarhii erau oamenii bisericii) au căutat cu obstinație punctele slabe ale Bibliei, interpretându-le după mintea lor, de cele mai multe ori însă în interes personal sau de castă, dar de fiecare dată cu efect distructiv la nivel social. Evoluția protestantismului, în opinia lui Paulescu, este una regresivă și el crede cu tărie în dispariția sa completă. Două motive ar concura la această evoluție: 1. Combătând fundamentul dogmei creștine, protestantismul a alunecat treptat spre raționalism și mai apoi în materialism. Interpretarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dar de fiecare dată cu efect distructiv la nivel social. Evoluția protestantismului, în opinia lui Paulescu, este una regresivă și el crede cu tărie în dispariția sa completă. Două motive ar concura la această evoluție: 1. Combătând fundamentul dogmei creștine, protestantismul a alunecat treptat spre raționalism și mai apoi în materialism. Interpretarea bibliei cu posibilitățile limitate și imperfecte ale minții omenești, oricât de instruite și erudite ar fi, nu poate duce decât la confuzie și eroare. La rândul lor acestea conduc
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fizică la începutul secolului al 19-lea a făcut posibil invenția telegrafului și telefonului. Noi credințe și noi valori pot de asemenea aduce schimbarea. De pildă, Max Weber a argumentat rolul potențialul al ideilor în schimbarea socială. Accentul pus de protestantism pe munca stăruitoare și amânarea gratificației au creat mediul favorabil pentru apariția capitalismului în Europa occidentală. La rândul lor, ideologiile oferă unor colectivități umane șansa (posibilitatea) de a se angaja în acțiuni transformatoare. Comportamentele și acțiunile oamenilor sunt determinate de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Răscoala de la Bobâlna. Semnat între cele trei națiuni dominante politic reprezentate de nobilii maghiari, orășenii sași și răzeșii secui, pactul a consfințit retrogadarea juridică a românilor la statutul de națiune "tolerată". Ulterior Reformei, spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română, beneficia, la fel ca națiunea română
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
universale", centrală doctrinei protestante, potrivit căreia dreptul de a predica învățătura creștină nu este monopolul tagmei clericale, ci este prerogativa tuturor membrilor comunității religioase, a promovat individualismul raționalist pe care se sprijinea ideea națiunii în Anglia. În al treilea rând, protestantismul a promovat alfabetizarea în masă a populației, ca efect al concepției lutheriane "fiecare om propriul său preot" și a accentului pus pe citirea personală a Bibliei. Consecința acestei alfabetizări populare a fost dezvoltarea unui "simț al demnității umane și individuale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]