3,810 matches
-
când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus pune jos cupa și bate ușurel cu talpa piciorului în podea. — Asigură Casei Imperiale proviziile de vin, ulei și băuturi care se obține din alac, se grăbește Ianuarius să adauge. — Bine, și ce-i cu asta? suspină nefericit principele. — Printre terenurile sale se află și niște pășuni pe care a pus ochii o companie de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tajele scontate. Obstacolele sunt atât de numeroase, iar înaintarea, atât de anevoioasă, încât distanțele par să se multiplice. Transportul și hrana armatei capătă proporții formidabile. Invadatorul se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea fi acuzat de lașitate. Eventualele represalii nu se vor lăsa mult așteptate. Lui Tiberius Livia i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la timp, raportând că în 7 din 9 plăși ale Dobrogei, câmpurile de cultură, fânețe și pășuni sunt arse"2339. Tot din cauza secetei "cel puțin 80 de procente din locuitorii a sute de sate n-au, de pe acum, absolut nicio provizie de iarnă"2340. Astfel, "în județul Constanța (...) locuitorii sunt amenințați de foamete"2341. În aceste condiții, "românii [din Dobrogea, n.n.] n-au nicio rezervă de păpușoi"2342. Totodată, "oltenii așezați de curând pe marginile graniței spre Bulgaria, nefăcând deloc porumb
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pentru hrana lor, căci le dădeau la birul anual. Fânul cosit printre corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar pe câmp pentru a putea fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-un pisălog de piatră până se făceau făină. Îmbrăcat ca și țăranii în haine de lucru hangiri, samuraiul privea valea. Din când în când îi striga pe țărani și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și nu mai puteau fi folosite. Se pare că apa a pătruns și în cămara de provizii. Am luat o parte din hainele și din așternuturile mele și le-am dat unui bărbat care stătea împietrit lângă cabina cea mare. Nu era negustor, ci însoțitorul unuia dintre soli și chipul lui de țăran mirosea a pământ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e ziua de lungă să arunce apa peste bord. Însă toate acestea nu înseamnă nimic față de suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că oamenii lui Magellan au rămas fără provizii și fără apă bună de băut și au ajuns să mănânce până și șobolanii din cală sau să înghită rumeguș. Din fericire, noi încă mai avem butoaie cu apă și nici de mâncare nu ducem lipsă. Numai că în timpul furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni din nou spre miazăzi. Cu noi provizii de apă și de legume, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A doua zi, vasul porni din nou spre miazăzi. Cu noi provizii de apă și de legume, toți cei de la bordul vasului se înzdrăveniră de parcă ar fi reînviat. Puteau să se bucure de călătoria lor pe marea liniștită, așa cum nu o mai făcuseră de mult. În dimineața celei de-a zecea zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmbarcat pe o corabie cu pânze din Sevilia către Filipine. Călătoria de atunci a fost cu mult mai primejdioasă decât cea de data asta alături de japonezi. Am trecut prin încercări grele precum furtuni, boli sau lipsa de apă și de provizii, astfel încât am ajuns la Manila pe jumătate bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate de Domnul pe cruce. Primul oraș oriental pe care-l vedeam era murdar, grosolan și zgomotos. Manila era un oraș în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde tăiase malul de sub rădăcinile mestecenilor. Proprietarul hotelului din Triberg avusese un sezon bun. Era foarte plăcut acolo și noi toți eram prieteni la cataramă. În anul care a urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sac și, pipăind cu degetele, găsi un cui lung printre alte cuie pe care le ținea Într-o pungă de hârtie, la fundul sacului. Bătu cuiul Într-un copac cu latul toporului. Își agăță sacul În el. Înăuntru erau toate proviziile lui. Acum erau la adăpost, deasupra pământului. Îi era foame. Nu credea să-i fi fost așa de foame vreodată. Goli Într-o tigaie o conservă de carne de porc cu fasole și una de spaghete. — Am dreptul să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ne dădeau un pic de siguranță, da’ prea des le-am văzut pline de creieri. — Nicolo, Îi spuse Para. Cred că ar trebui să te Întorci. Cred c-ar fi mai bine să nu stai pe front până nu primești proviziile alea. N-ai ce să faci aici. Dacă te plimbi pe-aici, chiar și cu provizii, oamenii or să se strângă În jurul tău și asta parcă cere un bombardament. N-am nevoie de așa ceva. Știu că-i o prostie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spuse Para. Cred că ar trebui să te Întorci. Cred c-ar fi mai bine să nu stai pe front până nu primești proviziile alea. N-ai ce să faci aici. Dacă te plimbi pe-aici, chiar și cu provizii, oamenii or să se strângă În jurul tău și asta parcă cere un bombardament. N-am nevoie de așa ceva. Știu că-i o prostie. N-a fost ideea mea. Auzisem că brigada e aici și m-am gândit c-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și galbenă, cu un grajd mic și râul mai lat și mai nemișcat decât oricând. — Of, Doamne, spuse, de-acu’ pot să plec. Se ridică-n picioare. Am plecat, Para. Mai bine să merg acum, după-amiaza. Dac-au sosit ceva provizii le-aduc la noapte. Dacă nu, o să mai trec eu Într-o noapte, când or să sosească. — E Încă prea cald ca să pleci la drum. Stai liniștit. O să fiu bine un timp. Mi-a venit una atunci, da’ a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
murături, arahide și tăiței, În tot acest timp mulțumindu-le pentru că le oferă ocazia să-și crească meritul, acest merit fiind contul la banca de fapte bune prin intermediul căruia budiștii Își măreau șansele de a avea vieți ulterioare mai bune. Proviziile erau duse Înapoi la mănăstire unde novicii, călugării și stareții trăiau, și din ele se pregătea un mic dejun care trebuia să le ajungă toată ziua. Dar băieții sunt băieți și erau curioși să vadă ce le-ar da străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de Nat. Slabe speranțe să-l mai găsească. Și, dacă-l vor găsi și vor Încerca să i-l ia Natului, sigur vor avea necazuri. Înainte să pornească, domnul Joe se aplecă spre Walter și deschise torpedoul unde-și ținea proviziile pentru cazuri de urgență. Înăuntru era o structură ca o căsuță de păpuși, sculptată minuțios, cu un acoperiș foarte complicat ale cărui streșini aduceau cu botul papucilor mei persani. Era un altar În miniatură pentru un Nat. Puse o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care lucra Într-un magazin de reparat autocare pentru turiști. —Hei, frate, mă duci și pe mine sus pe deal? Îl ruga Pată Neagră știind că Vaselină nu-l refuza niciodată pentru că știa că Pată Neagră Îi aducea și lui provizii pentru familie: pastă de creveți murați, tăiței, arahide, nenumărate condimente, toate produsele alimentare pe care nu le putea oferi jungla. Pată Neagră mai aducea și orice fel de aparat pe care el și tovarășii lui barcagii și susținătorii lor secreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care trecuseră, până când Heidi le reaminti: —Trebuie să ne Întoarcem tot pe aici după prânz. Se dezumflară cu toții pe loc și porniră mai departe. Încă În spatele lor, de partea cealaltă a podului, se aflau cei trei tineri cu macete și provizii. Pe umeri purtau bețe groase de bambus de care atârnau bateriile mari de doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încă În spatele lor, de partea cealaltă a podului, se aflau cei trei tineri cu macete și provizii. Pe umeri purtau bețe groase de bambus de care atârnau bateriile mari de doisprezece volți, o ramă de generator, gecile oaspeților și diferite provizii alimentare. Unul câte unul, bărbații trecură cu agilitate podul, iar odată ajunși pe partea cealaltă, Își lăsară jos Încărcăturile. Cu Îndemânarea obținută prin practică, unul dintre ei Începu să dezlege nodurile care fixau podul de copaci, ceilalți desfăcură o frânghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că există un pod. Și astfel reușiseră ei să rămână izolați, ascunși Într-o lume secretă de a cărei existență nu știa nimeni, sperau ei. În ultimul an, podul fusese ridicat din două În două săptămâni, când aveau nevoie de provizii și simțeau că nu sunt soldați prin preajmă. Dacă soldații ar fi descoperit podul, tribul Karen ar fi alergat până la marginea fălcilor deschise În munte și s-ar fi aruncat. Mai bine așa decât să fie prinși, torturați și uciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
S. Andrews“. Prin Înșelătorie sau prin vânzarea drepturilor de autor, Seraphineas avea destui bani să cumpere produse din America, iar un prieten i le trimitea În Birmania. În fiecare an soseau lăzi cu manuale, table de scris și medicamente, precum și provizii cu mâncărurile preferate. Mai erau și rochii albe cu tivurile croșetate pentru miresele lui virgine și haine de ultima modă pentru el, toate Într-o nuanță crem ivorie: cămăși lucrate după moda franțuzească, sacouri și redingote, cravate și o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care părea să-și fi păstrat mintea limpede a fost portarul. Vă dați seama ce uimiți am fost să-l vedem, În acele ore de nebunie, pe portarul nostru Împachetând plin de bunăvoință și eficiență, asigurându-se că avem toate proviziile necesare riscantei noastre călătorii. În ceea ce noi am catalogat drept un ultim avânt de loialitate, acesta avea o vorbă bună pentru fiecare dintre noi, dovezi ale grijii pe care ne-o purta, asigurări că zeii vor fi cu noi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau, păsările se certau, dând din aripi și scuturând frunzele, ca să Își revendice o ramură deasupra posibilelor firimituri. Craca de deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
1, răspunse el. — Nu avem tăiței. Atunci Îmi doresc să fi avut tăiței. Câteva minute mai târziu, Bootie Îi povesti lui Pată Neagră ce spusese Fratele Alb Mai Mic. Acesta dădu din cap. Era În drum spre oraș, să cumpere provizii, peștele marinat și mirodeniile pe care le ceruseră bunicile, frunze de betel și țigări de foi. O să găsească și tăiței. — Ce ciudat, spuse Rupert În seara aceea la cină. Tocmai mă gândeam la tăiței și iată-i. Era probabil unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]