1,136 matches
-
o largă însumare de destine și fragmente existențiale, jurnalul surprinde momentele de cumpănă ale suprimării libertăților într-o societate debusolată, dezarmată și terorizată până la a travesti monstruozitatea gulagului pe cale de instaurare în deziderat politic național. În spiritul autenticist al vremii, prozatoarea tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, investind notația personală cu semnificații estetice. Mai mult decât proza, jurnalul face dovada unei excepționale vocații scriitoricești. Les Mailles du filet este, ca și Au Commencement était la fin, cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
localizare incertă într-un burg al Guvernatorului, „ființă misterioasă și atotputernică”. Alunecarea spre parabolic este de această dată mult mai evidentă decât în primul roman. Din păcate, Les Amours impitoyables recurge la o complicare polițistă a intrigii, sporind senzaționalul. Totuși, prozatoarea știe să recreeze atmosfera încărcată de suspans și de mister a vechilor palate, a interioarelor somptuoase dintr-un burg ce pare filtrat prin luminile unui amurg prelungit. G. și-a câștigat repede un statut aparte în viața intelectuală a exilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
aici un articol despre „trădarea” lui Mihail Sadoveanu, căruia tocmai i se decernase Premiul Stalin pentru literatură. Construit ca un comentariu-mărturisire, articolul, consacrat cărții Adrianei Georgesc-Cosmovici, Au Commencement était la fin, reprezintă în același timp o adevărată mea culpa a prozatoarei pentru anii petrecuți de ea în serviciul propagandei comuniste din România. Din 1952 starea sănătății i se deteriorează considerabil, iar medicii o suspectează de un cancer osos cu evoluție galopantă. În clinica experimentală a Institutului Curie din Paris, G. începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
ȘALARI, Ariadna (27.IX.1923, Cetatea Albă), prozatoare. Este fiica Eulaliei și a lui Nicolae Șalari. A absolvit, în 1947, Facultatea de Chimie Industrială de la Institutul Politehnic din București, iar din 1950 s-a stabilit la Chișinău. În 1959 și-a încheiat studiile la Institutul de Literatură „Maxim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289443_a_290772]
-
, Antoaneta (15.VII.1948, Oradea), prozatoare și poetă. Este fiica Minei (n. Nițescu) și a lui Antonie Bica, profesori de limbi străine. A absolvit Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1966), după care a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția teatrologie-filmologie, încheiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
, Rodica (12.III.1925, București), prozatoare. Este fiica Victoriei (n. Seni) și a lui Hurmuz Aznavorian, avocat. Urmează la București Liceul „Regina Maria” (1936-1944), Institutul de Arhitectură (1944-1946), întrerupt din cauza arestării tatălui, fost deputat liberal și pledant în procesul miniștrilor antonescieni - situație care îi va marca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
îndemânări în schițarea unor personaje, îndeosebi grotești, motivațiile psihologice rămân superficiale. Tot un inginer este și protagonistul următorului roman, Nașterea bărbaților (1974), unde ilustrativismul tezist cu privire la făurirea „omului nou” în perioada socialistă este condus mecanic, în secvențe reportericești de „producție”. Prozatoarea intrică trama cu un fir paralel, ceva mai izbutit, ce se dorește monden și select, în societatea elitistă, oarecum snoabă, a Bucureștiului intelectual de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut, pe fundalul unei relații erotice a eroului, dar, din păcate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
, Igena (3.VI.1892, București - 23.V.1926, București), autoare dramatică, prozatoare și traducătoare. Dintr-o familie ce se înrudea cu Densușenii, este fiica profesorului de istorie Ion S. Floru, din cercul „Convorbirilor literare”, și a Alexandrinei Floru, care își susținuse licența cu A. I. Odobescu. Viitorul filosof Constantin Floru este fratele său
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
, Ticu [Sevastia] (4.I.1891, Târgoviște - 31.III.1965, București), autoare dramatică, prozatoare, traducătoare. Fiică a Elisei (n. Mainge) și a lui Grigore Archip, ofițer, A. a absolvit, în 1913, Facultatea de Matematică din București și a predat această disciplină la diferite școli, între 1923 și 1927 funcționând și ca asistentă a profesorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
fragment din Viața, faza de elaborare a volumului pare să fi fost una embrionară. După Zeul, scriitoarea nu mai publică nici o lucrare originală, semnând doar traduceri din limbile engleză, franceză și rusă. Soarele negru marchează o modificare în instrumentarul artistic, prozatoarea renunțând la interferențele dintre real și oniric în favoarea observației și comentariului, distanțate, sarcastice uneori. Primul volum este populat de existențe numeroase și diverse, de la cea mai oropsită categorie socială, bătrânii abandonați și uitați într-o periferie extremă a interesului public
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
1965. Repere bibliografice: Aderca, Contribuții, I, 10-18, II, 145-146; Lovinescu, Scrieri, V, 212-217; Perpessicius, Opere, XI, 380-393; Cioculescu, Aspecte, 485-490; Streinu, Pagini, II, 249-252; Crohmălniceanu, Literatura, I, 465-466; Piru, Panorama, 279-281; Protopopescu, Volumul, 87-100; Protopopescu, Romanul, 266-269; Tia Șerbănescu, O prozatoare importantă, RL, 1985, 50; Cornel Munteanu, Proza fenomenologică și simbolistă, TR, 1991, 5; Negoițescu, Ist. lit., I, 244-245; Cosma, Romanul, I, 223-224; Dicț. scriit. rom., I, 104-107; Ticu Archip, DRI, I, 55-73; Lovinescu, Sburătorul, I-VI, passim; Ticu Archip, DCS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
STAHL, Henriette Yvonne (9.I.1900, Saint-Avold, Franța - 25.V.1984, București), prozatoare și traducătoare. Este fiica Alexandrinei Blanche Boeuve, profesoară, și a lui Henric Stahl, profesor și literat; sociologii Henri H. Stahl și Șerban Voinea sunt frații ei (cel de-al doilea doar prin mamă). Venită în țară în 1901, S. va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
de pământul abia dobândit prin moartea soțului. E obligată, totuși, să o facă. Procesul mutației sufletești nu e nicidecum plauzibil, însă traiectul acestuia până la deznodământul convențional evoluează în cadre veridice. Cu a doua carte, culegerea de nuvele Mătușa Matilda (1931), prozatoarea trece din lumea satului în spațiul citadin și interesul ei se deplasează de la social la psihologic. Centrul de greutate al narațiunilor e dat de dramele și procesele interioare ale unor personaje, mai cu seamă feminine. În nuvela titulară, o adolescentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
V, 31-35, VII, 84-85, IX, 304-307, XII, 259; Aderca, Contribuții, II, 350; Sebastian, Eseuri, 290-294; Cioculescu, Aspecte, 303-304; Papadima, Creatorii, 359-361; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 310-311; Călinescu, Ist. lit. (1941), 658, Ist. lit. (1982), 742; Nicolae Manolescu, Profilul unei prozatoare, CNT, 1966, 15; Negoițescu, Scriitori, 290-295; Piru, Panorama, 310-313; Valeriu Cristea, „Nu mă călca pe umbră”, RL, 1969, 14; Negoițescu, Însemnări, 113-123; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 196-199; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 429-432; Constantin, A doua carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
1981, 38; Craia, Fețele, 165-167; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 196-204; Cosma, Romanul, I, 285-286; Cristian Moraru, „Adâncul” și „culmea”, RL, 1989, 11; Henriette Yvonne Stahl, RRI, III, 486-487, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 254-256; Zaharia-Filipaș, Retorică, 75-95; Liana Cozea, Prozatoare ale literaturii române moderne, Oradea, 1994, 212-254; Mihaela Cristea, Despre realitatea iluziei. De vorbă cu Henriette Yvonne Stahl, București, 1996; Daniel Cristea-Enache, Povara și răsplata lucidității, ALA, 1997, 358; Teodor Vârgolici, Confesiunile Henriettei Yvonne Stahl, ALA, 1997, 390; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
ȘERBĂNESCU, Virginia (10.VI.1921, Cluj), prozatoare, poetă, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Elenei Șerbănescu (n. Chivulescu), medic, și a lui Virgil Șerbănescu, general, profesor de anatomie patologică. Își începe învățătura la Paris (1928), continuând-o la București, în particular, la Școala Silvestru, urmează Școala Centrală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
, Constanța (17. IV. 1875, Filioara, j. Neamț - 20. IX. 1940, București), prozatoare. Este fiica naturală a Anei Popovici și va fi adoptată de soțul de mai târziu al acesteia, Panait Marino. Face școala primară la Pașcani, apoi este, pe rând, elevă la pensioanele Gallet și Dodun des Perrières din Iași. Studiază cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
sentiment de ultragiere, i se pare că trăiește „un vis urât” care se va termina doar în moarte. Este drama incompatibilității dintre modelul individual și mecanismul social agresiv și nivelator, în special drama femeii, mult mai dependentă de deciziile familiei. Prozatoarea reușește să evidențieze discrepanța dintre aspirațiile Adei și realitatea pe care este obligată să o accepte, alternând imaginile diafane ale amintirilor ei din tinerețe cu descrierea unor aspecte concrete, brutale ale existenței imediate, având grijă să fixeze ambianța obiectuală și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
anii din urmă, o asemenea întreprindere (cu ambiții de monumentalitate, firește) nu s-a făcut poate și din pricina atâtor discuții pătimașe, pro sau contra (nevoii ?!) despărțirii de Eminescu. Ceea ce, oricum am lua-o, e o aberație. Iată însă, că o prozatoare de forță, din generația tinerilor scriitori afirmați după înlăturarea totalitarismului socialist, Florina Ilis, adepta și practicanta consecventă a metodei de creație postmoderniste, ne oferă un surprinzător "roman" ce are în centrul său figura poetului/gazetarului Mihai Eminescu Viețile paralele (Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
, Cristina (8.VI.1933, Plenița, j. Dolj), poetă și prozatoare. Este fiica Elenei Tacoi (n. Iancu) și a lui Constantin Tacoi, învățători. Urmează clasele primare în comuna natală (1939-1943), apoi Liceul „Elena Cuza” din Craiova (1943- 1951). Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
editată de liceul la care era elevă, publică în 1966 la „Ramuri”. E prezentă și în „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Gazeta literară”, „Familia”, „Viața românească”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. Prima carte de versuri, Așezare de lucruri , îi apare în 1968, iar ca prozatoare debutează editorial în 1971, cu volumul Hesperara. Este autoarea unui volum ce include trei piese de teatru, Elegie pentru Hesperara (2001), textul titular fiind pus în scenă la Teatrul „C. I. Nottara” încă din stagiunea 1979-1980, precum și a unor scrieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
, Cleopatra (26.IX.1957, Năsăud), poetă și prozatoare. Este fiica Eleonorei (n. Leonte) și a lui Virgil Lorințiu, silvicultor. Urmează școala primară la Năsăud și Bistrița, apoi Liceul „Liviu Rebreanu” din Bistrița (absolvit în 1976) și Facultatea de Cibernetică a Academiei de Studii Economice din București (1976-1981). A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
, Maria S. (5.IV.1882, Roman - 29.X.1946, București), prozatoare. Fiică a căpitanului Teodor Petre, P. a urmat cursurile secundare și de specialitate la Roman și la București. Devine profesoară de lucru manual, predând o vreme la Școala Normală din Galați. Deși colaborarea sa în presă este menționată încă de când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
întâmplări, moduri de vorbire și comportament, dar acestea, nestructurate, rămân la nivelul unor simple constatări și încercări de vizualizare a acțiunii, verosimile, nu și eficiente în crearea unor situații și personaje congruente, viabile. Deși se înregistrează o oarecare evoluție a prozatoarei, în sensul unei mai mari siguranțe stilistice, textele nu se remarcă prin expresivitate, în pofida efortului de autenticitate și la acest nivel. SCRIERI: Din lanuri vii, Galați, 1926; Numerus clausus, Galați, 1927; Din umbra vieței, Galați, 1927; Lucia, București, 1934; Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
să ajungă la asemenea performanțe? Se confirmă maxima antică a lui Heraclit: naturii îi place să se ascundă. 42 Să nu uităm că versurile (simple și frumoase) din cunoscuta melodie "Vine, vine primăvara" aparțin Smarandei Gheorghiu (maica Smara), institutoare, poetă, prozatoare (cu peste 30 de cărți). 43 Marile valori ale spiritului european: de la Homer la Goethe, de la Socrate și Platon la Voltaire, de la Dante și Shakespeare la Cervantes, de la Montaigne la Balzac, Hugo și Papini, nimeni nu trebuie să absenteze din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]