609 matches
-
serie de alte concepte esențiale, astfel încât metrica a ajuns să fie numită în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În "Kităb
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
în limba arabă "‘ilm al-Ḫalīl", adică “știința lui al-Ḫalīl” pur și simplu. El însuși a numit acest domeniu "al-‘arūḍ", termen folosit până astăzi în arabă pentru “metrică”, “prozodie”. Tratatul original al lui al-Farăhīdī despre metrică, "Kităb al-‘arūḍ" (“Cartea prozodiei”), nu pare să fi supraviețuit, dar conținutul lui poate fi dedus din lucrări ulterioare ale altor autori, precum "al-‘Iqd al-farīd" de Ibn ‘Abd Rabbihi (860-940). În "Kităb al-fihrist" mai sunt pomenite două cărți ale lui al-Farăhīdī despre tonuri și
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
altul al aceluiași scrib. Unele redări grafice ale sunetelor de atunci s-au păstrat până astăzi, chiar dacă pronunțarea a evoluat, ceea ce este una din cauzele caracterului etimologic al ortografiei franceze. Față de sistemul consonantic al francezei actuale (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Consoane), franceza veche mai avea și consoanele: Unele consoane existente în galo-romană dispar cu totul. Astfel este [θ] transcrisă t, care exista la sfârșitul unor cuvinte, de exemplu "chantet" „cântă”. Altă consoană, [s], cade între o vocală și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
diferite de la o regiune la alta, tendința de dispariție a opoziției vocală semiînchisă vs. semideschisă, cea dintre [ɑ] posterior și [a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
unui atribut față de celălalt/celelalte. În ceea ce privește propoziția, nu sunt diferențe esențiale între franceză și română în analiza sintactica, deși sunt diferențe de interpretare a părților de propoziție între gramaticile celor două limbi. În schimb sunt diferențe esențiale în procedeele (topica, prozodie, construcții) prin care se exprimă rolul de tema și de remă al diferitelor părți ale propoziției și prin care se scoate în evidență una sau alta dintre ele. Privitor la propoziția interogativa, specific pentru franceză este ca o anume întrebare
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
nu poate fi între verbul auxiliar și participiul trecut, nici dacă adverbul este scurt: "Je l’ai rencontré là-bas" „L-am întâlnit acolo”, "Tu ț’es levé tard ce matin" „Te-ai sculat târziu azi dimineață”. Numai prin topica și prozodie În comunicarea prin limba, rolul de tema și cel de remă al părților de propoziție privite din punct de vedere gramatical depinde de situație și de intențiile vorbitorului sau ale scriitorului. De aceea tema nu este totdeauna subiectul. O intrebare
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
francoprovensală cândva generală în cantoanele francofone, și de germana elvețiană, dar sunt prezente și unele arhaisme din vremea când franceza s-a impus și în această regiune. Printre particularități sunt și unele cuprinse în standardul local. În pronunțare și în prozodie sunt prezente: Franceza din Québec iese în evidență în primul rând prin trăsăturile arhaice rămase de la imigranții din vestul Franței veniți în secolul al XVII-lea. În al doilea rând se poate percepe evoluția internă a variantei în condiții de
Variantele regionale ale limbii franceze () [Corola-website/Science/332825_a_334154]
-
scurte de versificație română" reprezentând în epocă - din acest punct de vedere, un real salt spre modernizare terminologică și teoretică. Dedicată fostului său magistru, Dimitrie Gusti, lucrarea are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. Astfel deși terminologia utilizată a fost de factură greco-romană clasică - venită pe filiera limbilor romanice, a fost adaptată la limba română. Părți din această lucrare au apărut și în Transilvania, în numerele 42-46 din 1859
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
figuri prozodice, Goga își transformă poeziile în posibile fragmente dintr-o compunere vastă, dintr-o epopee subterană de mari dimensiuni, din care doar cîteva fragmente răzbat la suprafață. Pornirea spre cosmicitate anonimă, anularea individualității în favoarea generalului apar slujite și de prozodie. Chiar dacă perioada epopeilor trecuse de mult, romantismul tardiv al lui Goga a păstrat ceva din visul epopeic; imboldul său prim va fi fost acela de a schița un fel de epopee a satului ardelean, așa cum visase și Coșbuc. Ritmicitatea emană
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]