5,549 matches
-
va fi petrecut în conștiința ei, de fată tânără și entuziastă, ca după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi, Eliza Conta și-a adus aminte de cuvintele Marelui Dascăl și Mântuitor Christos, care spusese: "Lăsați copii să vină la mine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
avânt spre viitor; iar nu întrerupându-l, așa cum se-ncearcă a face generația de astăzi. Ieșită la pensie după 35 de ani, de neobosită muncă, Elisa Conta nu poate să se împace cu gândul, de a părăsi sufletele nevinovate ale pruncilor, pe care le scrutase o viață întreagă; pe care le cunoștea și înțelegea și de care nu se putea despărți! Creează atunci cu sora sa Ana Cherrenbach un leagăn pentru prunci sugari; îl administrează până la sfârșitul vieții sale și îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ci cu o dragoste nefățarnică și constructivă, socotind-o ca un mijloc pus de Dumnezeu, pentru câștigarea celeilalte patrii eterne și de-a pururi statornică. "SUS SĂ AVEM INIMILE!" Aceasta este urarea cea adevărată pe care a adus-o pământului Pruncul din Bethleem și singura pe care să ne-o punem fiecare, cu deosebită bucurie, la acest început de An Nou și în tot decursul vieții noastre. (Flacăra Sacră, VI, 1, 1939, pp. 4-5) Ultima dorință sau "Las cu limbă de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aci zace și gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia-i sculată. Irod și-ai săi i s-au părut de neiertat, nu pentru că pe prunci i-au spintecat, ci fiind aceștia proaspeți și drăguți, decât să-i tai, mai bine-era să-i fuți. Și altele pe același calapod. Îmi Închipui că săraca maică-mea, acolo departe În sătucul ei basc, n-ar fi fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Indiile Occidentale, rezolvând conform intereselor britanice mărul discordiei din Palatinat, pe care n-am de gând să-l discut aici pentru că de-aia există cărțile de Istorie. Așa stăteau lucrurile În noaptea aceea În care eu am dormit ca un prunc pe mindirul meu prăpădit din Strada Archebuzei, neștiind ce ni se pregătea, pe când căpitanul Alatriste număra orele, treaz, cu o mână pe crosa pistolului și cu spada lângă cealaltă, Într-o cameră de serviciu a contelui de Guadalmedina. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
toc, cum ținea întotdeauna, pentru cazul că într-o bună zi va voi să scrie ceva. Dar n-avea s-o facă. Mult mai târziu am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să mă conving că vezi, mi-a răspuns. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ochii tăi funcționau cum trebuie. Da, funcționau! Și sigur că am văzut! Imaginea s-a întipărit în mine cu fierul roșu. Ca un foc. Exact așa: un foc. Am văzut pe una din pagini cum Nabucodonosor lăsa să fie uciși pruncii lui Sedechia, în vreme ce Sedechia însuși era de față. Un soldat spinteca pieptul unui copil cu sulița. Alt copil măcelărit zăcea dezmembrat pe pământ. Sedechia ținea fața întoarsă și urla spre cer. Nu voi uita niciodată. Pe pagina cealaltă, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și, de fapt, mântuirea sunt lucruri care implică responsabilitate personală. „Da, și?” păru Arm nedumerită. Și m-am întrebat și eu de ce, atunci când se botează un copil nou-născut, preotul repetă de trei ore îndemnul Leapădă-te de Satana, adresându-se pruncului inocent, îndemn care pare logic doar în cazul unui om matur, nu al unui copil. Ritualurile bisericești și-au pierdut cumva sensul originar sau mi se pare mie? De pe calculatorul ei, Arm nu întârzie cu răspunsul: „Înțeleg ce vrei să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
au pierdut cumva sensul originar sau mi se pare mie? De pe calculatorul ei, Arm nu întârzie cu răspunsul: „Înțeleg ce vrei să spui, dar tu și cu baptistul acesta vă înșelați puțin... Preotul nu se adresează trupului, ci spiritului din prunc, spirit despre care eu cred că este bătrân, că are vârsta universului... Prin urmare, este o șansă să fii botezat de la naștere, să fii sub protecție divină. A fi botezat - să fii sub protecție divină - nu te obligă la nimic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi cu zahăr, făină, orez, de parcă toată cămara
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pentru totdeauna: era singură, murise și bătrâna. Nu au convins-o. Cercul era tras de mult și Donna Iulia nu vroia să renunțe la jocul dinăuntru: târgul nu pierdea nimic, ea totul, era la un pas. Noaptea visa că are prunc; acesta, flămând, o mușca de sfârcuri; uneori, pruncul se prefăcea în bărbat, în doi, câteodată: fiecare sugea din câte o țâță. Cât fusese cu Tim, avusese două sarcini, dar le pierduse. Pe urmă, din teamă, ocolise perioadele fertile. Casa cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
au convins-o. Cercul era tras de mult și Donna Iulia nu vroia să renunțe la jocul dinăuntru: târgul nu pierdea nimic, ea totul, era la un pas. Noaptea visa că are prunc; acesta, flămând, o mușca de sfârcuri; uneori, pruncul se prefăcea în bărbat, în doi, câteodată: fiecare sugea din câte o țâță. Cât fusese cu Tim, avusese două sarcini, dar le pierduse. Pe urmă, din teamă, ocolise perioadele fertile. Casa cerea mână de bărbat. Țigla, din loc în loc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
hartă; un oraș îl găsise, era în vest. Cîteva așezări nu figurau; în astfel de locuri, nebăgate în seamă de mulți, se putea scoate câștig bun. Donna Iulia citea o carte despre America: nu era ușor acolo. Noaptea în somn, pruncul și bărbații o mușcau în continuare de sâni. Dimineața se privea cu atenție în oglindă; părul înspicat o prindea bine; buzele, parcă, se mai subțiaseră. Își mângâia obrazul; era neted și cald. Scurma în carii cu scobitoarea; pentru că nu mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
o ultimă și tristă păcăleală. Eu ruguri n-am aprins Eu ruguri n-am aprins, am ars pe rug, eu n-am pus lumânări la căpătâiul unui ev defunct, eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea, și pruncul Moise era-n apropierea mea, era. Eroul Bellerophon îmi aparții doar în închipuire, tu exiști și mă scoți din fire, iată, această lungă tăcere la telefon, mă simt caraghios ca eroul Bellerophon, de disperare ce aș putea să-ți răspund
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
biustul în guriță și el îl scuipă!... Era clipa cea mai potrivită ca să mă retrag, dar rolul asumat voluntar de paznic al limbii române s-a dovedit a fi incoruptibil: - Cucoană, am strigat, de ce n-ai încercat să-i dai pruncului țâță? Sau cel puțin sânul, ori chiar să-l alăptezi?!... Femeile au sărit ca aruncate de un arc și au pornit-o iute pe alee. Peste vreo șase pași cea cu problema a întors capul: - Eu nu-ți sunt cucoană
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
ocrotească. Mâncarea nu era bună, ne dădeau pâine uscată si mucegaită cu apă. Condițile la orfelinat erau foarte urâte stăteam câte opt în cameră și dormeam câte doi în pat. Am trăit clipe de grele la orfelinat", își amintește Iulian. Pruncul ce avea să devină un artist desăvârșit de foarte tânăr a fost abandonat de ai săi la două luni după naștere. Când Iulian a crescut suficient de mult încăt să fie considerat "mână de lucru", mama și tatăl său natural
Tânăr genial cu o copilărie de iad în orfelinat: "ne băteau cu coada de mătură și ne legau cu lanțuri" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78790_a_80115]
-
Doi pictori elvețieni caută în Rusia părinți care ar urma să aibă un copil în toamnă, pentru a le face o propunere inedită: să-și numească pruncul Dada, pentru a primi în schimb 10.000 de dolari. În acest fel, cei doi pictori intenționează să marcheze 100 de ani de la apariția dadaismului - curent artistic modernist, 'care folosea arta abstractă și un limbaj adesea copilăresc, pentru a ridiculiza
Dada, numele copiilor care vor marca jubileul de 100 de ani de la apariţia dadaismului () [Corola-journal/Journalistic/70163_a_71488]
-
întîrziați, uneori chiar retardați, își confecționează jucării extrem de periculoase, cum ar fi tancurile, mitralierele, rachetele, excită zilnic Apocalipsa (tot o femeie!), doar, doar își va desface aripile pentru a duce jocul pînă la limitele lui ultime, în vreme ce femeile își strîng pruncii la sîn, își tîrăsc bătrînii la adăpost, se privesc în tot felul de oglinzi cu spaima că au un rid în plus sau o șuviță deranjată și speră că bărbații plecați pe la treburile lor importante se vor întoarce teferi acasă
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator." Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Constantin Țoiu Am sărit gardul de mărăcini în iulie cu un spin agățându-se de pantalon sfâșiindu-l m-am uitat îndărăt întorcând capul în timpul săriturii m-am uitat la botez la pruncul pe care popa îl scotea din cristelnița pusă afară la umbra amiezii de iulie fiind foarte cald de mâinile popii voinice cântând în iordan botezându-te tu doamne m-am uitat la botezul pruncului prea clar numit prea distinct față de
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
m-am uitat la botez la pruncul pe care popa îl scotea din cristelnița pusă afară la umbra amiezii de iulie fiind foarte cald de mâinile popii voinice cântând în iordan botezându-te tu doamne m-am uitat la botezul pruncului prea clar numit prea distinct față de lumea din jur dinadins îndrăznind să capete un nume despărțindu-l de ea și în zbor peste gardul de mărăcini spinul rebel ținându-mă de cracul pantalonului vrând parcă să mă oprească m-am
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
e o fabrică de rahat! țară de inși fuduli, cu mașini babane, cu viloace... Fuduli și hoți! Acum au început să-și cumpere insule în Pacific!... Fiindcă aici... nu se produce nimic, repet!... Decât... decât mai vin pe lume niște prunci care sunt vânduți bogătașilor sterpi din alte țări mai calde... și... și mai avem de vânzare niște soldați, gata să moară pentru bani, la dracu-n praznic!... Nici indienii, nici chinezii, care au câteva Românii ca număr de oameni, nu
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
întâmplător că fragmentele mai puternice din Întoarcerea tatălui risipitor, înecate în incontinență, sunt cele care scapă cu totul regiei previzibile a autorului, rămânând însă în scenariul său. Un scenariu fantastic, arhetipal, cu actualizări de o deosebită pregnanță. Drumul Irinei cu pruncul ei mort în brațe, spre o morgă care să-i elibereze certificatul de nevinovăție și să scurteze calea spre înmormântarea creștinească, este un calvar care, în mod paradoxal, luminează și limpezește romanul. Paralela cu Fecioara Maria devine posibilă; și personajele
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
parfum / și mute și multe florile morților, // eu în cotlonul de azi și de ieri, / ploaia foșgăie ca o morală, / sugestii, istorii, versete oftînd, // ieri, sînul stîng avea jar, / cu opintirea din urmă, ce poți să faci, / aștepți și aștepți, prunc adunînd / mătrăguna, crinii din gînd, // ai fi ghes, ești, îndurînd ..." (Sînul stîng avea jar). E pusă la contribuție și paremiologia, în aceeași încercare (de sorginte populară) de-a conjura primejdia, de-a ocoli prea numeroasele obstacole ce se pot ivi
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
Ei pleacă apoi în Volgile lor de tip nou, care pe radiator, poartă păpuși de celuloid mari legate, ca o emblemă a nașterii, un copil de plastic pe care iubirea rusă îl va face viu; ...ceva păgân, primitiv, - Madona cu pruncul, dar aici doar pruncul răstignit pe radiatorul unei Volgi de tip nou - taxiuri pe care șoferii ruși le gonesc nebunește ca pe front sub bombardament în linia a întâia, - războiul în anii șaptezeci fiind pretutindeni prezent; nu s-au șters
Peștele siberian, Hotel Rossia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7809_a_9134]