1,016 matches
-
Leul de cauciuc" de unii critici ai săi din armată, pentru devotamentul față de Hitler, Blomberg nu era el însuși nazist, și astfel el reprezenta o punte între armată și partid. Blomberg și mulți dintre ofițeri erau recrutați din rândurile nobilimii prusace, și priveau SA ca o gloată a plebei care amenința statutul tradițional privilegiat al armatei în societatea germană. Dacă armata tradițională trata masele care constituiau SA cu dispreț, multe Cămăși Brune aveau aceeași atitudine față de armată, văzând-o ca pe
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
ridica la luptă împotriva armatei." În ciuda acestei ostilități între Cămășile Brune și armată, Blomberg și alți ofițeri vedeau în SA o sursă de recruți pentru o armată lărgită și revitalizată. Röhm, însă, dorea să elimine cu totul generalii din aristocrația prusacă, transformând SA în nucleul unei noi armate germane. Întrucât armata era limitată de Tratatul de la Versailles la o sută de mii de soldați, conducătorii acesteia puteau doar să privească îngrijorați cum numărul de membri ai SA a depășit trei milioane
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
consolida puterea și de a lărgi Reichswehr-ul. Deoarece planurile lor se excludeau reciproc, succesul lui Röhm putea veni doar pe pierderea lui Hitler. Ca rezultat, s-a declanșat o luptă politică în cadrul partidului, în care apropiații lui Hitler, inclusiv premierul prusac Hermann Göring, Ministrul Propagandei Joseph Goebbels, Conducătorul SS Heinrich Himmler, și secundul lui Hitler Rudolf Hess, s-au găsit pe poziții opuse lui Röhm. Deși toți aceștia erau veterani ai mișcării naziste, doar Röhm a continuat să fie independent de
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
capodoperă a genului. Intriga acestei nuvele se desfășoară pe fundalulul cuceririi orașului Dieppe de către prusaci, în timpul războiului franco-prusac din 1870. Elisabeth Rousset, o femeie de moravuri ușoare, poreclită Bulgăre de seu, datorită formelor sale plinuțe, scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce cu ofițerul prusac. Numai că a doua zi, toți cei zece călători îi întorc spatele, așa că Bulgăre de seu se retrage, singură, într-un colț al diligenței, copleșită de disprețul unor ticăloși cinstiți. Experiența de soldat în războiul franco-prusac l-a determinat să
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
Bătălia de Ligny a adus față în față, la 16 iunie 1815, o armată franceză a primului imperiu, condusă de împăratul Napoleon I și o armată prusacă condusă de mareșalul von Blücher. Atacul a început ideal pentru francezi, care nu au zăbovit în a trece la ofensivă în fața unor trupe prusace care nu apucaseră încă să se concentreze. Unul din Corpurile de armată prusace, aflat prea departe
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
iunie 1815, o armată franceză a primului imperiu, condusă de împăratul Napoleon I și o armată prusacă condusă de mareșalul von Blücher. Atacul a început ideal pentru francezi, care nu au zăbovit în a trece la ofensivă în fața unor trupe prusace care nu apucaseră încă să se concentreze. Unul din Corpurile de armată prusace, aflat prea departe, nu a mai putut interveni, iar francezii au reușit destul de rapid să penetreze linia inamică, grație atacurilor bine conduse de Grouchy și Gérard. Pentru
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
și o armată prusacă condusă de mareșalul von Blücher. Atacul a început ideal pentru francezi, care nu au zăbovit în a trece la ofensivă în fața unor trupe prusace care nu apucaseră încă să se concentreze. Unul din Corpurile de armată prusace, aflat prea departe, nu a mai putut interveni, iar francezii au reușit destul de rapid să penetreze linia inamică, grație atacurilor bine conduse de Grouchy și Gérard. Pentru a da lovitura de grație, menită să le taie retragerea și să le
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
acea parte, astfel că nu au participat la niciuna dintre cele două bătălii. Văzând retragerea trupelor ce ar fi trebuit să încununeze victoria, împăratul francez trimite la atac Garda Imperială Franceză, dar aceasta nu poate decât să respingă ultimele elemente prusace, nefiind în poziția necesară pentru a le tăia retragerea. Pe plan tactic a fost o victorie franceză, dar strategic nu a schimbat radical situația campaniei. nu a reprezentat victoria decisivă la care se aștepta Napoleon, astfel că von Blücher a
Bătălia de la Ligny () [Corola-website/Science/310323_a_311652]
-
1807), Ney și Corpul VI de armată au fost mai tot timpul în prim plan: la Jena, Ney a sosit pe câmpul de bătălie în jurul amiezii și a atacat precipitat, fără a fi primit ordin de la Împărat, surprinzând total armata prusacă, care apoi reușește să îl izoleze. Salvat de intervenția lui Lannes, Ney se revanșează apoi spre lăsarea serii, când conduce atacul decisiv, făcând un număr mare de prizonieri. După bătălie, Mareșalul avansează cu îndrăzneală și cucerește Erfurt, Magdeburg și Thorn
Michel Ney () [Corola-website/Science/310322_a_311651]
-
din anii 1577, 1703 și 1758 au distrus orașul aproape în întregime În anul 1758 au fost de pildă distruse 106 case și 72 de hambare. Fostul bastion de frontieră al principatului de Hildesheim s-a aflat consecutiv sub stăpânire prusacă, franceză, welfă, și în cele din urmă, în domeniul regatului de Hanovra, care a cuprins între 1714 și 1838 și Marea Britanie. În pofida numeroaselor distrugeri orașul s-a dezvoltat încontinuu, fiind în mod repetat reconstruit și înglobând până în ziua de astăzi
Gronau (Leine) () [Corola-website/Science/309156_a_310485]
-
caute acestuia o soție. Ea își dorea pentru Franzi o prințesă de origine germană. Prin această alianță spera că va întări poziția Austriei în Confederația Țărilor Germane, poziție amenințată tot mai mult de Prusia. După câteva încercări eșuate cu prințese prusace, Sofia apelează la sora ei mai mică, Ludovica de Bavaria, care avea doua fete apropiate de vârsta împăratului. La 24 aprilie 1854 are loc căsătoria dintre Franz Joseph și Elisabeta de Wittelsbach ("Sisi"). Sofia se amestecă și în căsnicia celor
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
armată care ajunseseră la concluzia că Hitler conducea Germania la dezastru, dar numai puțini dintre ei au fost de acord să treacă la opoziție activă. Cei care au s-au implicat mai activ în rezistența antihitleristă a fost vechea aristocrație prusacă, care a fost singura clasă socială care nu a fost penetrată cu succes de ideologia nazistă. În perioada ianuarie 1933 (cînd Hitler a devenit cancelar) și 1938 (anul în care a fost invadată Cehoslovacia), nu a existat o mișcare de
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
o rețea de comandanți ai armatei care să prevină declanșarea unui război împotriva puterilor occidentale. Față de anul 1938, sprijinul în rândurile ofițerilor pentru o acțiune în forță scăzuse în mod dramatic. Mulți ofițeri, în special cei din rândurile aristocrației funciare prusace, aveau o atitudine profund antipoloneză și erau de acord cu planurile lui Hitler pentru recuperarea orașului-port Danzig și a altor teritorii aflate în acel moment în stăpânirea Poloniei. Situația din 1939 era însă însă diferită în mod fundamental față de cea
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de partea complotiștilor. Gersdorff a fost trimis să-l viziteze pe feldmareșalul Erich von Manstein, coamandantul Grupului de Armate Sud din Ucraina. Manstein era de acord că Hitler conducea Germania la dezastru, dar i-a spus lui Gersdorff că „mareșalii prusaci nu se răzvrătesc”. Feldmareșalul Gerd von Rundstedt, care comanda armatele germane din vest a dat un răspuns asemănător. Posibilitatea unui complot anti-Hitler, la care să participe armata ca un tot, părea mai depărtată ca niciodată. În mod demn de remarcat
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
civililor, deși și în rândurile armatei a rămas un corp al conspiratorilor anti-Hitler. Carl Goerdeler, fostul primar al orașului Leipzig, a devenit o figură de primă importanță a rezistenței. Printre asociații săi s-au numărat diplomatul Ulrich von Hassell, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz, și aristocratul Helmuth James Graf von Moltke, membru al opoziție prusace. Din cercul opoziției prusace mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
fostul primar al orașului Leipzig, a devenit o figură de primă importanță a rezistenței. Printre asociații săi s-au numărat diplomatul Ulrich von Hassell, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz, și aristocratul Helmuth James Graf von Moltke, membru al opoziție prusace. Din cercul opoziției prusace mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von Bismarck-Schönhausen, (ultimul membru al Partidului Nazist și al Reichstagului și ofițer superior SS). Goerdeler era
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Leipzig, a devenit o figură de primă importanță a rezistenței. Printre asociații săi s-au numărat diplomatul Ulrich von Hassell, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz, și aristocratul Helmuth James Graf von Moltke, membru al opoziție prusace. Din cercul opoziției prusace mai făceau parte și alți tineri aristocrați precum Adam von Trott zu Solz, Peter Yorck von Wartenburg și Gottfried Graf von Bismarck-Schönhausen, (ultimul membru al Partidului Nazist și al Reichstagului și ofițer superior SS). Goerdeler era de asemenea în legătură cu rețeaua
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
din 20 iulie nu ar mai fi avut loc. Motivul pentru care Himmler, deși la curent cu aceste conspirații, nu a acționat rămâne neclar. Mai mult chiar, se știe că Himmler s-a întâlnit cu un membru al opoziție, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz. În august 1943, Popitz s-a întâlnit cu Himmler și s-a oferit să asigure sprijinul opoziției, dacă acesta din urmă ar fi fost de acord să-l înlăture de la putere pe Hitler și ar fi
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
Olanda unde și-a obținut doctoratul în 1874 cu Eduard Mulder, la Utrecht. În anul 1875 publică ""Chimia în spațiu"", iar în 1884 , ""Studii de dinamică chimică"", o lucrare considerată revoluționară pentru vremurile sale. În 1896, devine profesor la Academia Prusacă de Științe de la Berlin.
Jacobus Henricus van 't Hoff () [Corola-website/Science/308787_a_310116]
-
însă, legăturile Mitei Kremnitz cu România vor fi reluate în decursul Primului Război Mondial. Cei doi fii sunt înrolați în Armata Imperială și intră în România cu trupele de ocupație ale Puterilor Centrale, acțiunile lor balansând între datoria de militar al armatei prusace și dorinta de a fi de folos culturii române și României în general. Georg-Titus Kremnitz, ofițer al Statului Major al armatei germane, a făcut parte din delegația care i-a propus lui Titu Maiorescu să formeze un guvern antidinastic, de
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
devină în 1701 „rege în Prusia”, aceasta fiind ca o recompensă pentru sprijinul dat împăratului Leopold I în Războiul pentru succesiunea spaniolă. Aceasta a dus la sistarea vechii relații cu Polonia, ultimul monarh al statului dual Brandenburg-Prusia fiind ultimul monarh prusac polonofon.
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
chirurgie a spitalului orășenesc. În 1870 a plecat la Kiev, unde fusese ales profesor extraordinar la Catedra de chirurgie a Universității din Kiev și numit șeful spitalului chirurgical. Totuși, în același an a plecat din nou ca medic al armatei prusace, în Războiul franco-prusac. Între 1871 și 1880 a fost numit profesor ordinar la catedra de patologie chirurgicală a Academiei Medico-chirurgicale din Petersburg și șef al secției de chirurgie a spitalului clinic militar. În 1871 a primit însărcinarea să țină un
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
Marcel Grossmann) și o lungă căutare, cu multe ocolișuri și porniri pe piste false, a ecuațiilor de câmp care leagă geometria cu conținutul de masă-energie al spațiu-timpului. În noiembrie 1915, aceste eforturi au culminat cu prezentarea de către Einstein la Academia Prusacă de Științe a ecuațiilor lui Einstein, care descriu corect modul în care cantitatea de materie prezentă într-o regiune a spațiului fizic determină geometria spațiului și timpului. Încă din 1916, Schwarzschild a găsit o soluție a ecuațiilor de câmp ale
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Duce de Clèves și de Berg. Pentru mareșal urmează o serie aproape neîncetată de campanii; cea din Prusia (1806) este o nouă ocazie pentru Murat de a-și arăta talentele militare, în fruntea corpului său de cavalerie: învinge un corp prusac la Saalefeld, apoi se luptă cu vitejie la Jena și într-o serie de alte bătălii minore, în urma cărora face un număr enorm de prizonieri; în campania din Polonia (1807) participă la bătăliile decisive de la Eylau și Friedland. Este de
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]