1,193 matches
-
transfer și sublimare prin care se lichidează tensiunea nevrotică dintre partenerii cuplului marital. Aceste aspecte iau o configurație specială în cazul „nevrozei conjugale”, de care ne vom ocupa în continuare. 5. Nevroza conjugală Cercetările recente, în special cele de orientare psihanalitică, au adus noi precizări în sfera relațiilor intrafamiliale. Stările de tensiune, conflictele, actele de violență, situațiile de separare, abandon, divorț, care afectează starea de sănătate mintală a membrilor grupului familial, sunt astăzi reinterpretate. Dramele familiale considerate ca situații de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
multiple și deosebit de complexe: psihologice, culturale, morale, sociale, educativ-instructive. Toate acestea nu se pot separa, ci trebuie considerate în totalitatea lor, ca reprezentând „complexul psihopedagogic formativ” al copiilor. 2. Elevi, educatori, școală Nu ne vom ocupa de aspectele strict psihologice/psihanalitice și educative decât în măsura în care ele privesc igiena mintală a perioadei școlare. Trebuie să spunem însă că acțiunea de psihoigienă nu poate fi concepută decât cunoscându-se aspectele mai sus menționate. Aceasta întrucât numai în funcție de natura „ambianței” și a „relațiilor/comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
educația își găsește foarte multe puncte comune. Într-o privință apreciabilă, „clasa de elevi” poate fi socotită un „grup formativ”, ceea ce o apropie de „grupul terapeutic”. O asemenea perspectivă a „grupului școlar” ne orientează către o înțelegere psihologică sau chiar psihanalitică a procesului de educație și învățământ. Al doilea aspect care trebuie luat în considerare, după cel al „modelului personalității” educatorului, este reprezentat de „modelele de personalitate” ale elevilor. Copiii care alcătuiesc „grupul școlar” vin fiecare de acasă, din familiile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
manieră subiectivă sau, mai exact, de factură irațională. În plus, aceste personalități deviante refuză de regulă orice fel de suport moral sau de ajutor concret din partea societății. Sunt devianții bolnavi psihic? În sensul strict medico-psihiatric, nu. Din punct de vedere psihanalitic, ei sunt „produsul” unor condiții psihotraumatizante, prin urmare sunt „personalități nevrotice” sau „personalități de tip psihopatic”, la care se manifestă acest tip de organizare psihomorală fie prin acte antisociale, fie prin dependență socială, fie prin conduite de refugiu, cum vom
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
anticipând și de cele mai multe ori provocând moartea acestuia. În cazul fiecărui bolnav, medicul dă o luptă cu moartea. Uneori învinge, dar de cele mai multe ori este învins. O analiză atentă a „actului medical” văzut și mai ales înțeles din perspectiva gândirii psihanalitice ne dezvăluie două tipuri de „acte medicale”: acte medicale posibile rațional, care se desfășoară „gândit clinic” în concordanță cu realitatea situației medicale a bolnavului; acte de încercare empirice, diferite de modelul „gândirii clinice”, cu un caracter utopic-sublimat, care deși constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situație medicală” care se opune bolii și pericolului morții bolnavului, nu sunt decât niște „încercări/experimente” de a salva o viață amenințată; ele își au originea în gândirea și acțiunile unor „utopii medicale”. Utopiile medicale reprezintă, din punct de vedere psihanalitic, forme de compensare/lichidare a complexului de inferioritate al medicului și al medicinei în fața morții. Actele de terapeutică medicală au adesea în centrul lor și fantasma salvării prin „depășirea miraculoasă” a bolii și a morții. Ele sunt acte prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
țesuturi (A. Carell), codul genetic (J. Monod), fecundarea in vitro, clonarea etc. Aceste cercetări experimentale interesante și îndrăznețe, de o incontestabilă valoare pentru progresul dezvoltării științei, au însă în centrul lor o anumită „motivație spirituală”, explicabilă din punct de vedere psihanalitic: dorința de a depăși condiția finitudinii, a perisabilului, cu toate limitele și insuficiențele acestuia. Din punct de vedere științific, cum spuneam, ele sunt interesante și în egală măsură importante, dar de la experiențele și cercetările științifice până la realitate și mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
științifice, ea este de fapt expresia sublimată a dorinței de prezervare a vieții prin conservarea trupului carnal, condiție și simbol ale „nemuririi”. În manieră modernă, sprijinită științific, ea poate fi asimilată practicilor mumificării antice, având, în ambele cazuri, aceeași semnificație psihanalitică, de depășire a morții fizice. Toate cele mai sus discutate sunt rezultatul unor utopii care exprimă mutațiile profunde pe care societatea modernă le-a produs în om. Ele trebuie însă „înțelese”, dincolo de aspectele lor formale, ca niște modalități de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tradiționale, ci din contră: dorința coercitivă de a duce logica stalinistă la extrem prin `ntărirea controlului partidului asupra societății și prin `mpiedicarea coagulării oricărui centru al inițiativei politice, sociale sau culturale”. Fără a insista prea mult asupra analizei psihiatrice și psihanalitice a instituțiilor totale `n care a excelat Foucault, se poate reține din tezele sale aceea a raportului str`ns `ntre putere și cunoaștere. Studiul relației dintre cele două nu este o noutate, chiar printre istoricii fără preocupări `n domeniul psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
este considerat în clasificările internaționale o formă de autism atenuat, cu conservarea capacității cognitive. În anii ‘ 50 începe în SUA o perioadă în care psihanaliza cunoaște o puternică dezvoltare. Autismul este și el interpretat în acest context într-o manieră psihanalitică de autori precum M. Mahler si B. Bettelheim. Psihanaliza a găsit etiologia patologiei autiste în trăsăturile de personalitate ale părinților copiilor afectați, responsabilizându-i pentru afecțiunea copiilor. Din nefericire, înțelegerea autismului a luat o întorsătură nefavorabilă în lucrările lui Bruno
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
în proza lui. În 1993, se reeditează la București Cronica de familie și este tradus romanul Incognito. D. o duce, materialicește, greu. Traduce din germană în franceză (1994) cartea lui Eugen Drewermann, Das Mädchen ohne Hände, o interpretare de tip psihanalitic a unei povestiri a Fraților Grimm. Scrie în engleză eseul Non credo, oro, rămas în manuscris. În martie 1993, Eugen Simion are cu el, la Metz, o convorbire care va fi publicată, într-o primă variantă, în 1994. În noiembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lui sunt primitive în latură intelectuală și nu au credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
cu același discernământ, mi se par a suscita mai puține discuții, dată fiind evidența opiniilor autorilor. Ei combat, de exemplu, teza eronată după care artiștii ar fi niște inadaptați eventual nevrotici, la care creația este un proces, compensatoriu ; "tratarea" lor psihanalitică nu i-ar vindeca, ci i-ar transforma în niște filistini sau niște burghezi oarecare, "ajustarea" lor socială însemnând distrugerea elanului creator. Interesante sunt și tipologiile lui Jung și ale altor cercetători, printre care românul Liviu Rusu, care grupează artiștii
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Iranului sau Mesopotamiei. Or, tocmai pentru că e vorba despre "tehnici arhaice ale extazului", Culianu arată că influența se putea produce mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo" și criticînd noțiunea de "inconștient colectiv", ca "nefolositor de vagă". O polemică efectivă va avea cu scriitorul american de origine peruviană Carlos Castaneda, pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
psihologie cognitivă, neconștientul apare astăzi din ce în ce mai mult cu precădere ca o realitate informațională. El nu mai este înțeles ca fiind ceva reprimat de conștient, adânc fixat în abisurile eului și care poate fi adus la suprafață doar prin îndelungi eforturi psihanalitice. În acest sens, valoarea cognitivă a introspecției nu trebuie subestimată, neconștientul traducându-se relativ repede în lucid și deliberat, în funcție de contexte și episoade. Apoi, să avem în vedere faptul că foarte multe dintre deciziile și acțiunile umane au de la început
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
îngeri se instituie treptat ca o meditație profundă asupra modului de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre idiomurile simbolice (psihanalitice, mitic-arhaice, picturale), idiomurile credinței (în mistica răsăriteană și în epicureismul disperării existențialiste), idiomurile formării (în funcționarea eficientă a exercițiului paidetic), idiomurile cerești (subiect din sfera angelologiei), depășesc regimul unei așteptate, însă mult prea limitate, dezbateri lingvistico-filosofice, prezentă, de altfel, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
restructurare afectivă și intelectuală a personalității, un proces de individualizare și de metabolizare a transformărilor fiziologice legate de integrarea corpului sexual. Adolescența constituie un câmp psihologic privilegiat pentru studierea schimbării”. Schimbările produse în această perioadă sunt explicate dintr-o perspectivă psihanalitică: ”prin renașterea mișcării de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite s-a născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată, Nicolae Manolescu scrie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mână invizibilă, eroul are revelația adevărului indubitabil (6 august): "sunt sigur acum așa cum sunt sigur de alternanța zilelor și nopților că lângă mine se află o ființă invizibilă". Constatarea are efecte terapeutice miraculoase asupra pishicului naratorului, care, precum în scenariile psihanalitice, își acceptă cu calm maladia mentală (7 august): "Am dormit liniștit. Cineva a băut apa din sticlă, dar nu mi-a tulburat somnul". Efectul este, din păcate, de scurtă durată; "al șaselea simț" nu minte (8 august): Ființa nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba Zibal, iar substratul cu iz psihanalitic al acestuia se impune de la sine: Caragiale își transferă una dintre obsesiile cele mai pronunțate asupra personajului principal. Într-o antologie de Amintiri despre Caragiale, Ioan D. Gherea notează că scriitorul "avea o frică bolnăvicioasă de incendiu, care s-a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ritos străinul, "este o școală a urii. Ea n-are efect decât când e pe viață, adică atunci când smulge definitv pe condamnat din societate. Condamnatul politic iese din închisoare mai înverșunat decât era când a intrat". Din acest discurs orientat psihanalitic, lectorul poate descifra cu ușurință rădăcinile agresivității stranii ale lui Păun, ca și mobilul întreprinderii sale. După detenție, condamnatul primește o scrisoare de la un avocat, prin care este informat că o persoană anonimă dorește să-l ajute să se reintegreze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la pândă, plină de bănuieli și acuzații. Brumă se grăbi să închidă ușa dulapului". Parțial ușurat după îndeplinirea acestui insolit ritual de înmormântare a doua la care participă Costache, după cea a propriului tată, pe care o "desăvârșește" în sens psihanalitic prin eliminarea fizică a bastardului -, tânărul realizează că senzația de anxietate difuză nu s-a disipat. Ochii îi fixează, implacabil, sinistra ascunzătoare (detaliile epice ne sunt furnizate tot în stilul indirect liber, probabil pentru a nu se sincopa acțiunea): "I
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-au simțit datori să se scuze în momentul abordării unei teme de bas-étage: fie că e vorba despre romanul polițist, fie că este vorba despre proza horror sau SF. În critica anglo-saxonă, mai matură și scutită de asemenea derapaje psihanalitice, nimeni nu s-ar mai gândi să-și justifice preferințele literare în funcție de lipsa de senzaționalism dintr-o narațiune. De aceea nu îmi rămâne decât să sper că, într-o zi, o pledoarie pentru utilitatea unei proze de această factură în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propensiunea autorului pentru macroopozițiile ontologice, Nicolae Manolescu are dreptate să afirme că "[n]imeni n-a mai scris la noi o proză atât de densă și de profundă, populată de făpturi deopotrivă reale și simbolice, [...] atrasă magnetic de promiscua subterană psihanalitică și luminată totodată de splendide curcubeie cerești" (2008: 1348). Redutabilele resurse creative ale lui Cărtărescu mă fac, de aceea, să aștept cu mare curiozitate exegetică producțiile sale viitoare, dintre care cel puțin câteva, sper, vor putea fi grupate sub genericul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de experiențiere și expresie a gândurilor și sentimentelor semnificative care sunt tabu. Multe abordări psihoterapeutice au subliniat catharsisul în grade diferite în cadrul sistemelor lor de reprezentare (Nichols și Zax, 1977; Hawkins, 1986; Heron 1988aă. Catharsisul a fost considerat esența traamentului psihanalitic așa cum a fost demonstrat în faimosul caz al Anei O., descris de Breuer și Freud (1895/1955Ă în „Studii asupra isteriei”. În centrul acestor sisteme terapeutice se află credința că descărcarea emoțională a materialului traumatic reprezentativ aduce eliberarea de tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]