3,301 matches
-
vă simțiți și funcționați - chiar dacă faceți o investiție zilnică minoră. Totuși, lăsînd la o parte promisiunea făcută de mine, sînt cîteva cercetări Încurajatoare care susțin același punct de vedere. Unul din practicanții pe care i-am Învățat, Linda Geronilla, medic psihiatru, psiholog dar și practicantă a medicinei energetice, a predat unui grup de 18 profesori o versiune modificată a Rutinei Energetice Zilnice și a cercetat să vadă dacă intelectul acestora s-a modificat. A descoperit cîteva activități care Îmbunătățeau anumite zone
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
europeană moștenește până În secolul XX acest transcendentalism. E adevărat, el a fost interiorizat de către romantici, care au sesizat autonomia imaginarului punând accentul pe eul nocturn, pe sufletul inconștient. Pe urmă a venit psihanaliza, au venit Jung și toți ceilalți mari psihiatri care au construit imaginarul Într-un discurs științific, mai exact, au „tradus” discursul asupra imaginarului În termeni științifici. Cu toate acestea, concepția lor a rămas oarecum aprioristă, fie că situăm obiectele imaginarului Într-un mundus imaginalis, o lume cu existență
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai mult ne putem baza În demersurile acestea pe cei care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d. Nu fac de altfel decât să descriu natura interdisciplinară, inerentă În cercetările calitative. Studiind un anumit fenomen avem nevoie de un anumit tip de specializare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
, Rodica (11.I.1931, Cluj), istoric literar. Este fiica Elenei (n. Dincă) și a lui Dumitru Chiper, medic psihiatru. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1948-1952). Fiind remarcată de G. Călinescu, după absolvire este repartizată la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București, unde a funcționat, în calitate de cercetător științific, până în momentul pensionării. În 1979 a obținut
FLOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287028_a_288357]
-
multe ori afirmații false, dar care la nivelul conștiinței comune circulă cu valoare de adevăr și au consecințe acționale. Inge Broverman (1970), împreună cu o echipă de cercetători au rugat un lot de 80 de experți în sănătate mintală (psihologi clinicieni, psihiatri și lucrători sociali) să examineze o listă de adjective bipolare (slab/puternic, logic/ilogic, independent/dependent etc.) și să treacă prin această listă trei substantive: bărbat, adult, femeie. Pentru ca proba să fie mai specifică, s-a precizat că atât la
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o compun, și constituie elementele fundamentale ce o individualizează în raport cu mediul social general și cu alte familii. În cadrul abordării psihosociale integraliste putem încadra și o teorie mai bine circumscrisă, cea a comunicării în familie. Ea a fost preconizată de unii psihiatri americani pentru a explica prin patternurile de comunicare din familie unele tulburări psihice, în particular schizofrenia. Conceptul central este aici cel de situație de cerință dublă contradictorie (double bind situation), adică modelul de comunicare în care individul primește în familie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
s-a evidențiat nici la bărbați, nici la femei. Explicația psihologică (de nuanță psihanalitică) a unui tată slab și a unei mame puternice și autoritare nu s-a verificat nici ea. În cadrul unei cercetări, experților în sănătate mentală (psihologi și psihiatri) li s-au dat să analizeze răspunsuri la teste de personalitate, pentru a distinge între homosexuali și heterosexuali. Identificările lor au avut o slabă validitate și nu au diferit semnificativ de cele ale nespecialiștilor (Jay, Young, 1979). Oricum, dacă facem
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la cea interpersonală. Înainte de a dezvolta câteva considerații pe acestă temă, se cuvin două precizări terminologice: 1. sfera și conținutul noțiunii de „asistență” sunt mai largi decât în cazul celei de „terapie”. Terapia familiei înseamnă încercarea psihologilor clinicieni sau a psihiatrilor de a trata anumite simptome sau de a rezolva probleme psihice ale pacienților care solicită acest lucru. Asistența socială a familiei presupune o viziune și un tratament ecologic al grupului familial (locul ei în comunitate, relațiile cu alte instituții sociale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și reconstrucția lor sau a reprezentărilor despre ele), ci el devine din ce în ce mai mult un adevărat personaj sociocultural în calitate de tămăduitor al sufletului și al relațiilor interumane. În vremurile trecute, acest rol era deținut de șamani și preoți, mai recent de medici (psihiatri). Psihoterapeutul american W. Griffin (1993) face observația că, cel puțin în SUA, pe măsură ce se dovedește că psihoterapia biologistă nu acoperă explicarea și tratamentul dimensiunilor psihosociale ale comportamentului uman, experții în științele socioumane, în particular psihoterapeuții, trec pe prim-plan. Rămâne
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
unde e vorba de strategii și politici sociofamiliale la nivel de stat sau mari comunități ori segmente populaționale, cât și la nivel median (sociologi, asistenți sociali etc.), adică strategii și intervenții local-comunitare, precum și la nivelul micro-, al unității familiale (psihologi, psihiatri, asistenți sociali). Fără să constituie monopoluri teritoriale, dominanța de profiluri de specialități la aceste niveluri se impune prin pregătirea de conținut și orizontul profesional în care ei se formează. În prezent, deopotrivă la nivel macrocât și micro-, dar mai ales
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
publicației și cu alte texte: Chendi și critica impresionista, cronică la cartea Amintiri universitare a lui Ioan Petrovici, P.P. Negulescu polemist (semnat de D. Karnabatt cu pseudonimul Diodor). În articolul Un erou de român francez, Lucrezzia Karnabatt îl identifica pe psihiatrul și literatul N. Vaschide că prototip al personajului central din românele lui Gustave Binet-Valmer, Leș Métèques și Lucien. Partea de literatură propriu-zisă e bogată, cuprinzând versuri de George Mihail Zamfirescu, Ion Foți, Andrei Marga, Vasile Militaru, Al. Ț. Stamatiad ș.a.
REVISTA PRESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
putea muta munții”. Desigur, pentru generația mamei mele, pentru care perioada frontierei americane era Încă aproape, toate acestea erau ceva normal. O jumătate de secol mai târziu, când astfel de povețe au Început să se șteargă din memoria colectivă, educatorii, psihiatrii și părinții au Început să le reintroducă Într-un mod mai structurat, dar mai artificial, sub forma seminariilor și a instrucției pe tema „respectului de sine”. Dar, În acest nou și artificial context, exercițiul pare un pic disperat, poate fiindcă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
problematica acestor conduite prosociale este prezent în mai multe discipline, dar focalizarea expresă este apanajul psihologilor sociali, care au și creat cuvântul „prosocial” ca o replică antonimică la termenul „antisocial”, mult mai devreme solicitat și examinat de către psihologi, sociologi, juriști, psihiatri și alți specialiști. Preocuparea față de prosocial datează din anii ’60 ai secolului abia încheiat, dar în patru decenii a produs numeroase cercetări, concretizate în cărți și articole. Astfel, până în 1996 s-au identificat peste 500 de studii în revistele de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
in Constructivist Classrooms, Crowin Press, Inc., Thousand Oaks. Gamble, T.K.; Gamble, M. (1993), Communication Works, McGraw-Hill, New York. Garfinkel, H. (1992), Studies in Ethnomethodology, Polity Press, Cambridge. Gelder, M.; Gath, D.; Mayou, R. (1994), Tratat de psihiatrie, Oxford, editat de Asociația Psihiatrilor Liberi din România și Geneva „Initiative on Psychiatry”, București-Amsterdam. Ghiglione, R. (1986), L’homme communiquant, Armand Colin, Paris. Giblin, L. (2000), Arta dezvoltării relațiilor interumane, Editura Curtea Veche, București. Goffman, E. (1991), Asylums - essays on the social situation of mental
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
devine personajul feminin central și în Pontiful (1972), și în Drum de foc (1981). În Pontiful ea traversează, la maturitate, experiența pustiitoare a unei iubiri tot atât de iraționale precum cea din adolescență, stârnită însă de un bărbat. Asistând la conferința unui psihiatru cu faimă incipientă de taumaturg, Ana e atât de fascinată, încât dorința de a fi cu el îi mobilizează toate resursele sufletești. Puterea ei de a iubi, cumplit zdruncinată de pierderea soțului mult mai tânăr, care își luase o altă
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
împotrivit regimului în diverse localități din țară. De urma acestor cîțiva au dat, din aproape în aproape, organizatorii Memorialului Sighet. L-am cunoscut, de pildă, pe ploieșteanul Vasile Paraschiv, cel care a fost declarat în repetate rînduri nebun de medici psihiatri aflați în slujba sau în solda Securității. N-a fost singurul disident care a fost ștampilat astfel de medici psihiatri români care nici astăzi nu și-au cerut scuze pentru aceste asasinate civice. L-am cunoscut pe cel care în
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
L-am cunoscut, de pildă, pe ploieșteanul Vasile Paraschiv, cel care a fost declarat în repetate rînduri nebun de medici psihiatri aflați în slujba sau în solda Securității. N-a fost singurul disident care a fost ștampilat astfel de medici psihiatri români care nici astăzi nu și-au cerut scuze pentru aceste asasinate civice. L-am cunoscut pe cel care în '80 a aruncat manifeste pe Lipscani de la ultimul etaj al unui imobil aflat în reparații. Omul se numește Gheorghe Năstăsescu
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
de a fi nepotul unui boier - care s-a sinucis nemaisuportând umilințele din partea comuniștilor - și pentru vina de a scrie împotriva regimului instituit prin crimă și minciună. Ca procedeu narativ, S. face apel la tehnica epistolară, pretextul fiind calsic: medicul psihiatru care l-a îngrijit pe Radu Șendrea încredințează unei edituri, spre publicare, scrisorile primite de la acesta. Totodată, unul din volumele trilogiei conține, alternativ, epistole trimise recent, după anul 2000, de Șendrea, din diferite colțuri ale lumii, aceluiași medic și fragmente
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
vulcan, postfața trad., București, 1999; Edward Behr, Ultimul împărat, București, 1999; David Held, Democrația și ordinea globală: de la statul modern la guvernarea cosmopolită, București, 2000 (în colaborare cu Gabriela Inea); Dorothy Otnow Lewis, Vinovați de demență: pe culoarele morții, un psihiatru dezvăluie mecanismele minții criminalilor în serie, București, 2001 (în colaborare cu Gabriela Inea); Antologie Playboy. Cele mai bune povestiri (1954-1994), îngr. Alice K. Turner, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 2002; William Trevor, Citindu-l pe Turgheniev, Iași, 2002; Kim Knott
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
cel care nu mai are reperele filiației cu ființa absolută. El este ființa absurdă, care nu se mai poate Înțelege pe ea Însăși. Aceasta nu este o stare de boală psihică cum, Într-o manieră simplistă, este adesea etichetată de psihiatri. Ea este un fapt mult mai grav, a cărei subtilitate trebuie atent descoperită. Este criza morală a umanului persoanei, o Înstrăinare care merge până la pierderea propriei sale existențe. În aceste condiții, chiar dacă persoana există, existența ei nu mai are nici un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va aduna nebunii din cetate pentru a-i Închide/interna În ospicii de alienați. Considerați din acest moment bolnavi, ei vor fi Încredințați medicilor psihiatri. Spectacolul nebuniei Încetează de a mai fi un spectacol public, transformându-se În prezentarea/analiza de caz. Spectacolul medico-psihiatric al nebuniei atinge apogeul În perioada celebrelor „Leçons de mardi” despre isterie, prezentate de către J. M. Charcot la Clinica de la Salpetrière
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
slab”, care limitează metodologia și Încarcă cu subiectivitate gândirea psihiatrică. Se pune astfel Întrebarea dacă este sau nu autentică nebunia? Mai mult chiar decât atât, dacă nebunia există oare În realitate, sau dacă nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din sfera medicală, care au contestat existența bolii psihice. Pentru curentul de gândire antipsihiatric ne găsim În fața „mitului bolii psihice”. Aceasta este considerată o invenție a psihiatrilor, o etichetă pe care aeștia o aplică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din sfera medicală, care au contestat existența bolii psihice. Pentru curentul de gândire antipsihiatric ne găsim În fața „mitului bolii psihice”. Aceasta este considerată o invenție a psihiatrilor, o etichetă pe care aeștia o aplică unor oameni, după criterii luate din medicină (A. Szasz, D. Cooper, A. Laingă. Desigur că această răsturnare a problemei nu a putut rezista. Nebunia există și va continua să existe. Fie că ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Susținerea morală este prima și cea mai veche formă de psihoterapie. Încă din antichitatea clasică o Întâlnim la Homer (Iliadaă, la Plutarch (Opera moralăă, la Seneca (Consolărileă, precum și la Epictet și Marc Aureliu. Socrate este Însă primul care vorbește despre psihiatru și psihoterapie (vezi Platon Charmides, Gorgias, Porotagorasă, Înțelegând prin aceasta, În primul rând, o psihoterapie moralăi, În sensul de „Îngrijire a sufletului” (W. Jaegeră. În creștinism, terapia morală privește eliberarea omului de păcat, introducând ideea de mântuire și având ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
defectologului, a asistentului social și a sociologului. Ea nu este o activitate simplă, obișnuită. Acțiunea de igienă mintală se întemeiază pe un program de psihoprofilaxie, care implică activitatea unei „echipe terapeutice” complexe, cu caracter interdisciplinar, în care activitatea medicului, a psihiatrului și a psihologului se împletește cu cea a infirmierei, a asistentei sociale, a defectologului, a sociologului, a juristului și a economistului. Orice acțiune de igienă mintală este o cooperare lărgită, în care statul este obligat să intervină, susținând-o moral
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]