5,478 matches
-
ultima băutură a lui Ellis. O, Ellis. Cu toate astea, Brandy ar fi putut scăpa basma curată dacă n-ar fi început să râdă. Vedeți voi, chiar atunci Evie pășește din zidul ăla de flăcări din capul scărilor. Cu o pușcă în mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mâini, cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe Evelyn Cottrell în marele ei moment de glorie, și Evie țipă: — Tu! Urlă la Brandy Alexander de-a lungul țevii de pușcă: — Tu mi-ai făcut-o din nou. Încă un incendiu! Pas-pauză-pas. — Credeam că suntem cele mai bune prietene, zice. Sigur, da, m-am culcat cu iubitul tău, dar cine n-a făcut-o? zice Evie, cu pușca și tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lungul țevii de pușcă: — Tu mi-ai făcut-o din nou. Încă un incendiu! Pas-pauză-pas. — Credeam că suntem cele mai bune prietene, zice. Sigur, da, m-am culcat cu iubitul tău, dar cine n-a făcut-o? zice Evie, cu pușca și tot restul. Pas-pauză-pas. — Pur și simplu nu-ți ajunge să fii cea mai bună și cea mai frumoasă, zice Evie. Cei mai mulți oameni, dacă ar arăta așa bine ca tine, ar bate apa-n piuă tot restul vieții lor. Pas-pauză-pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nimic. Și Evie o-mpușcă pe Brandy Alexander drept în inimă. Capitolul 30 Viața mea, zice Brandy. Mor, și-ar trebui să-mi văd toată viața. Nu moare nimeni aici. Dă-mi negare. Evie și-a tras glonțul, a aruncat pușca și-a ieșit afară. Poliția și paramedicii sunt pe drum, iar restul oaspeților sunt afară bătându-se pe cadourile de nuntă, cine ce a făcut cadou și cine are dreptul acum să le ia înapoi. O distracție scârboasă pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
M-am împușcat singură. Am lăsat-o pe Evie să creadă că a fost Manus și pe Manus că a fost Evie. Probabil că suspiciunea lor unul față de celălalt i-a separat. Am împins-o pe Evie să țină o pușcă încărcată la-ndemână în caz că Manus avea să vină după ea. Aceeași teamă l-a făcut pe Manus să poarte un cuțit de măcelărie în noaptea când a venit s-o înfrunte. Adevărul e că nimeni de aici nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am zis ultima dată a fost, cel puțin o să cresc din nou, transformându-mă, adaptându-mă, evoluând. Va fi o provocare la nivel fizic. Abia așteptam. Am scos pistolul din torpedo. Purtam o mănușă ca să nu mă ardă praful de pușcă, și-am ținut pistolul cu brațul întins scos pe geamul spart. Nici măcar n-a fost nevoie să țintesc, dat fiind că pistolul era doar la vreo jumătate de metru. Puteam să mă omor în felul ăsta, dar de-acum ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-ți facă rost de-un megacontract, nu porcării de turnee de binefacere la țară. Tu ești Shannon futu-i McFarland acum. Du-te drept spre vârf. De acum într-un an, vreau să deschid televizorul și să te văd goală pușcă bând cu încetinitorul Cola dietetică. Cere-i Sofondei să-ți facă rost de mari contracte la nivel național. Fii faimoasă. Fii un mare experiment social în a obține ceea ce nu vrei. Găsește valoare în ceea ce am fost învățați că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta îi spuneau lui printre rînduri reportajele ilustrate din Dimineața ori din Universul. Noroc, era un fel de a zice, că nu toată lumea judeca realitatea pornind numai de la gazete. "Afacerea Cocoș" i se părea a fi asemănătoare unui foc de pușcă tras în munte, aiurea. Nu omoară pe nimeni, dar poate stîrni avalanșe care sînt în stare să îngroape de vii nenumărați oameni. De fapt nici nu avea altă motivație cînd s-a suit în trenul de Constanța, urma să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
usucă, dulceag și persistent, a deschis cutia. Înăuntru fotografii. I le-a înșirat pe masă. L-a recunoscut pe Cocoș, erau chiar fotografiile, unele, care apăruseră în ziare. Rînjind, proaspăt bărbierit ori într-un grup cu cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două fotografii de-ale lui Cocoș, din față și din profil. Una în haină militară. Niște femei. Bărbați cu pălării de fetru și cizme lungi cu puști de vînătoare pe umăr și Cocoș într-o parte rînjind iarăși, sau mai bine spus, hlizindu-se la aparat. "Uite, îl vezi, cum să nu-l știu pe Cocoș! Aici e tot. Aici și aici." Nu l-a văzut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului, era un cuțit de vînătoare, ușor curbat, pe care nu-l folosise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo a fost să se dezbrace gol pușcă, nu era singur, ci o întreagă companie, două sute de oameni, toți să se dezbrace și să stea aliniați, să aștepte inspecția. Și inspecția a executat-o chiar comandantul școlii, care și-a făcut apariția în uniformă de gală, cu stilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie din "priză" și să treacă la acțiune. I-ar fi pus cu botul pe labe înainte ca să intervină oamenii lui Parizianu, ca-n filmele cu Tom Mix. Singur împotriva tuturor, calm, cu privirea paralizantă. De fapt, toți sînt niște puști în raport cu el, o voce autoritară, în care să recunoască puterea adevărată ar fi fost îndeajuns. "Ca un trăsnet Mihai Mihail intervine în inima complotului și dejoacă planurile conspiratorilor!" Cam așa ar trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să ochească. Apucă chiar să-l împungă în coaste pe surugiu să oprească încetișor caii. Erau acolo, în dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară, nu se împrăștiară, așa cum le va fi spus instinctul. A întins mîna după armă, o pușcă lisă, belgiană, anume făcută pentru păsăret. Era încărcată ca de obicei. Atunci l-a auzit pe țăranul de pe crupă "Doamne, mîndre mai sînt, ca niște regine". Brațul i-a înțepenit aproape fără voia sa, într-adevăr, țărănoiul recunoscuse dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la vînătoâre în pădurea dinspre Tîncăbești. Nu lua în seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui de bostan copt plutea deasupra tuturor, nu vedea, nu auzea nimic decît foșnetul pădurii, care era la cîteva zeci da kilometri depărtare. Și dacă totul nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
până atunci doar o singură dată, la ieșirea din Arad, acolo unde macadamul se pierdea Într‑un drum de țară. De fapt, adevărul era că de două ori, prima oară În fața prăvăliei, În gol, de probă, așa cum se probează o pușcă de vânătoare, când cumpărătorul o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o sprijină de umăr, Își Înclină capul, mijește ochiul stâng, ochind cucul care tocmai iese din ceasul din perete, ca apoi, de cum l‑a ochit, să zică „pac‑pac“, apoi o dezdoaie, se uită pe țeavă, privește Încrustația de pe patul puștii (un cerb oprit brusc din goană), o cântărește‑n palmă, În vreme ce cucul dispare pe după perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l‑a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țâșnit deodată din ambele țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia târgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu câteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea după‑amiază. Lăsă, așadar, pușca (zicem noi că nu fără părere de rău) și luă În mână un bici care se afla Într‑un colț cu Încă cinci‑șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un șalău, sau când strângi hățurile ca să te ferești de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când trecuse de pe macadamul arădean pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tânărul terminându‑și ruga de dimineață. După care adăugă cu glas tare: „Iartă‑mă, părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]