2,499 matches
-
invulnerabilitatea. „Puștiul” delincvent nu are voie să îl înșele, să-i strice planurile, concediul, încrederea în sine. Hristea vrea să îl determine pe tânărul asupra căruia planează suspiciunile anchetei să-și recunoască vinovăția, oferindu-i în schimb eliberarea, numai că puștiul este un pur, asemenea lui Petran din Ultimii, aproape un sinucigaș în hotărârea inflexibilă de a nu se abate de la propriul adevăr. Violența doctorului este răzbunată în felul cum se produce justiția în tragedia antică: doctorul dorește să îl ajute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
în felul cum se produce justiția în tragedia antică: doctorul dorește să îl ajute pe băiatul tocmai ieșit din închisoare (unde ispășise crima) și care voia să se însoare, dar, scos din minți de această nouă intervenție în viața lui, puștiul îl ucide. Interesantă este construcția cărții, care, dincolo de dinamica acțiunii, de ritmul susținut, motivat și de trama polițistă, este un roman dublu: povestea propriu-zisă e dublată, în fundal, de o poveste a poveștii, scrisă de un personaj-martor neutru - Ștefan Albini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
propriu-zisă e dublată, în fundal, de o poveste a poveștii, scrisă de un personaj-martor neutru - Ștefan Albini, cel care scrie și care, prin aceasta, determină într-un fel povestea celorlalți, a lui Theodor Hristea, a Cristinei (amanta doctorului) și a puștiului. Chestionarea adevărului cuprinde de aceea trei aspecte: faptul real, istoric (ce s-a întâmplat / ce se întâmplă de fapt?), aspectul psihologic (ce sunt, ce vreau cu adevărat?) și un al treilea aspect, textual sau mai degrabă metatextual (ce este de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
fost unul nefericit și resimțit ca atare. Reacția poate fi inversă, în cealaltă extremă: ne creștem copilul evitând să procedăm ca părinții noștri. De fapt, fiecare părinte se confruntă cu partea din el în care a rămas copil. Împărtășim cu puștii noștri bucuria de a ne juca, de a ne amuza. Dacă am avut o copilărie nefericită, ne vom strădui ca ei să nu trăiască aceeași experiență. Dacă am moștenit un părintesc simț critic exagerat, vom avea înclinația să cerem întotdeauna
Arta de a fi părinte by Elena Şufaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1409]
-
când ne-am întors să filmăm, șomerul se angajase, patronul nu mai era patron pentru că dăduse faliment, iar virgina nu mai era virgină. Toate acestea mi-au stricat construcția inițială și atunci a trebuit să schimb ideea. Am luat un puști de 14 ani, un tânăr de 25 și un cuplu de 50 de ani. Dar trei luni de filmare îți lasă suficient timp ca să gândești lucrurile bine. Oricând poți să modifici ceea ce ți-ai propus dacă te interesează mai mult
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
comporte cu vecinii, că trebuie să respecte oamenii. Mi-a plăcut foarte mult asta și aș vrea să o filmăm. Apoi îi spun cum aș vrea să filmăm, iar el înțelege motivul pentru care refacem scena respectivă. Vorbesc și cu puștiul: Tatăl tău ți-a spus ieri că trebuie să respecți pe toată lumea și am văzut că tu ai înțeles asta. Aș vrea să filmăm scena, ca ieri, când tatăl tău a vorbit cu tine despre asta. Reușesc aceste persoane să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu acesta începe ultima fază a bătăliei, relatată aproape identic de Sa’adeddin și de Kodja Husein, cu diferența că la Sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Munteanu și Încă vreo câțiva. Chirică Balanișcu mai știți cât a luat? Nu. Eu am stat cu el În celulă la Cluj și, dacă nu mă-nșel, și la Pitești, În prima perioadă, Înainte de proces. El era, de fapt, mentorul puștiului lui Ladea, el Îl recrutase pe copilul lui Ladea. Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Eu am luat doi ani doar. S-o fi ținut cont și că fusesem În brigadă voluntară, probabil, știu eu? Și probabil că nici nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai târziu. Deci, când era Legiunea În floare noi de-abia ne nășteam. Și scăpasem de două dictaturi, dar am intrat În ultima și cea mai grea... Dar cum v-ați gândit să faceți o organizație? În 1957, Între noi, puștii, am Înființat un cenaclu literar. Și ne Întruneam când la mine, când Într-o cofetărie unde aveam noi un prieten, cofetar, și acolo stăteam de vorbă, la o șuetă, beam cafele și discutam literatură... Și de aicea s-a pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mare”... „E, nu mă lua peste picior”... Și zice: „Poftim”... și m-a tratat cu o țigară... Și am fumat acolo, că n-aveai voie să intri dincolo, la celulă, cu țigări. Și zice: „Îmi pare rău, ești un puști deștept, te-ai instruit, dar ai căutat totuși să Înveți ceva care-i Împotriva regimului, chiar de la Început. Ai avut literatură subversivă”... Eu am citit atâtea romane care nu se Încadrau cu comunismu’ sau nici nu pomeneau de el. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Început, Încă din celulă, că era un om mai bun. De câte ori era el de servici, Îmi dădea să mănânc. Adică Întotdeauna Îmi bagă un castron de mâncare bine, consistent... Lua de la dreptul comun și-mi dădea să mănânc și zicea: „Puștiule! Shhh. Da’ ține minte că eu am copii și, dacă va fi vreodată nevoie, să spui că te-am ajutat”... (lăcrimează - n.n.). Victor și mai cum Îl chema? Nu mai știu. Numele nu-l știu. Și mai era și căpitanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
recrutat pe ăsta, de nu l-a verificat. Era un om care probabil că a salvat vieți... Ăsta este un lucru mai deosebit, care mi s-a Întâmplat În Jilava... Izolarea asta a fost deosebit de grea și brutală pentru un puști de 18 ani, zic eu! Aaa, că au fost și bătăi?! În primul rând că bătăile erau la ordinea zilei. Când ieșeai spre prânz, așa, pe la 11, ne scotea afară, da’ nu Întotdeauna pe toți. Când era, eram de servici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moarte... A zis „păsările ălea negre”, ca să nu spună ciori... Și toți râdeam... (râde - n.n.) Și bineînțeles că și majorul, care era cu el... Dar la un moment dat a răspuns el de brigada noastră, care era o brigadă de puști... Fiind vanitos, țiganu’ Roman, plutonierul-major, dacă răspundea de brigada noastră când eram la cules de sfeclă, a ținut să ne scoată și fruntași, și cu ocazia asta am primit prima scrisoare. Așa era regula, ca atunci când eram fruntași, ceea ce Însemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram acolo la ei. Și m-a impresionat suferința lor nemaipomenit. Aicea erau oameni care aveau regim și În primul rând le dădea lapte mai mult, dar nu mai puteau să mănânce. Și erau conștienți că sunt contagioși și spuneau: „Puștiule, asta este sticla și castronul meu din care am băut, ăsta e castronul tău. Îl bei când vrei”. Și eu făceam tratamente și, ca un purcel, hop, Înghițeam vreo două, trei castroane de lapte și mă duceam la treabă. Ajutam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Poartă, fără linie de demarcație și fără o zonă neutrală, dă loc la o mulțime de inconveniente mai ales în valea Moravei, unde între armatele dușmane nu-i un spațiu mai mare decât de jumătate cât ajunge bătaia unei puști, din care cauză armistițiul acesta neformal e adesea înfrînt din partea turcilor, dupre cum ministrul a și notificat - o puterilor prin adresele consecutive din 6, 7 și 10 septemvrie. Nota încheie că guvernul princiar nu mai poate da ordine pentru prelungirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o bandă care m-a prins într-o după masă rece cu foarte puțină zăpadă în timp ce ședeam pe o ladă înghețată în noroi, mâncând napolitane Nabisco, cu gâtul plin de praful lor dulce. În față se afla un zgâmboi de puști, la vreo treisprezece ani, dar nedezvoltat, dur și cu o mutră obidită. A venit la mine să mă acuze, iar Moonya Staplanski cea grasă, care tocmai ieșise din Casa de corecție St. Charles și se îndrepta spre următoarea din Pontiac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am zărit pe Stashu, cu claia lui de păr blond, rânjind, mulțumit nevoie mare de trădarea lui și de recent dezvăluita înfrățire cu ceilalți, și am zis: Hei, Stashu, pișăcios nenorocit, știai că Moon nici măcar n-are un frate? Atunci puștiul m-a lovit și toți au sărit pe mine, cu Stashu cu tot, rupându-mi nasturii cojocului și dându-mi borșul pe nas. Cine e de vină? mi-a spus Bunica Lausch când am venit acasă. Știi cine? Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îmi spun toate argumentele și acuzațiile, așteptând să termin cu o mutră superioară, întins cât era de lung pe cearșafuri - cusute din saci Ceresota - și când și-a închipuit că am terminat, mi-a zis: — Spune-i asta lu’ Mutu, puștiule. De ce nu îți pui și tu o dată capul la contribuție înainte să te facă ăștia arșice? Bătrâna are dreptate și știi și tu asta. Și să nu crezi că ești singurul căruia-i pasă de George, însă trebuie să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ar învinui dacă m-aș duce să putrezesc în camera din spate sub o pătură sau să îmi las inima plină de amar să se usuce, înconjurat de oameni zdraveni și vioi, numai ca să nu se uite la mine. Un puști ca tine, de pildă, puternic ca un cârlan și rumen ca un măr. Un Alcibiade iubit de toți, pe legea mea. Nu știu ce inteligență ai; ești încă prea zvăpăiat, și chiar dacă te-ai dovedi foarte deștept, tot n-ai reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de gol, iar ochii lui gogonați sclipeau cu o lumină fioroasă și plină de voioșie. Schmeist du schon, Augie? Ai vreo prietenă? Fi-miu n-are. Vine de la magazin și citește ziarul. S’interesiert ihm nisht. Nu mai ești un puști, nu? Eu eram mai tânăr ca tine și gefährlich. Nu mă mai săturam. Kotzie nu seamănă cu mine. Avea mare nevoie să se proclame mai bun, și de fapt unicul bărbat al casei. Și într-adevăr arăta viguros când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
al lui George de fapt - și care ne vorbea în șoaptă sau ne cânta când veneam acasă târziu. Nu scăpasem de obiceiul de a nu intra pe ușa din față, lucru interzis nouă de pe vremea bătrânei Lausch. Cu tine vorbește, puștiule, spunea Simon. Pe naiba, nu vezi că la tine se uită? De Anul Nou n-a apărut și m-am ocupat eu de toate, am pregătit masa. Simon era și el plecat. Se dusese la o petrecere de Revelion îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu un zâmbet înghețat, parcă cine îi poate să îi mulțumească pe ăștia? Nu le place de nimeni. Și probabil că nici n-o să-și dea seama. Apoi s-a întors iar către tip: — Ei, crezi că putem să transformăm puștiul? Aici la noi s-a descurcat bine. Da, dar în North Shore e mai greu. Presupun că același gen de scrutin primeau și sclavii când erau scoși la vânzare sau fetele care erau aduse de mamele lor în fața unei cocotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
apusului, până când s-a lăsat albastrul adânc, fără nici o lumină; o greutate tomnatecă cu brazde de nori ce plecau în direcția orașului, eliberați din puterea soarelui și lăsați să se scufunde în denivelările și ridicăturile apei, cenușii și puternici. Ei, puștiule, s-ar putea să ne căsătorim în următoarele luni, mi-a zis. Mă invidiezi? Normal că da. Și a învăluit-o în brațele și mâinile lui, punându-și bărbia pe umărul ei și sărutând-o pe gât. Maniera flușturatică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femeie. Trebuie să vezi ce inel i-a cumpărat. Ei, gata de-acum cu femeile ușoare, nu? Ei, băiete, l-a luat naiba! Pe bune? Să nu mă mișc din loc, mi-a spus Cinci Proprietăți. Te invit la nuntă, puștiule, de sâmbăta viitoare într-o săptămână, la restaurantul Lion’s Club, pe North Avenue, la ora patru. Adu și tu o fată. Nu vreau să mă ții de rău în nici un fel. Da de ce să te țin de rău? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-ți dau eu dreptate? Dacă chiar crezi ce spui, n-ar trebui să te preocupe că sunt de acord sau nu. La naiba! mi-a spus, aplecându-se înspre mine și privindu-mă cu ochi măriți. Nu te amăgi singur, puștiule. Dacă ai înțelege cum stă treaba, mi-ai da dreptate. Ar fi bine, dar nu-mi fac griji dacă nu poți. Și în afară de asta, chiar dacă la momentul ăsta poate că nu e o bucurie pentru nici unul din noi, suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]