2,803 matches
-
usturoi țigănesc ; scaiul ista e măciuca ciobanului, roștofal ; scumpie ; siminichie; spumărița ori stuchitul cucului ; târsoaca sau troscoțelul ; slobonov și turta lupului și sânge de nouă frați. Aista lung și bălos ca un șerpe e burete de bubă, burete pucios, care pute în pădure a hoit. Dincoace e văcălia, buretele de nuc. Ajungând la capătul cărării care ieșea în hudiță, de acolo cârdul bătrânelor se risipi. Păscărița o lua la deal împreună cu Bocoaia, a treia casă mai încolo rămânea Aglaia, iar Burlăcița
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o fetiță În scutece. Una era sora lui. Rămâneau, prin urmare, două fete de măritat. Pe care acum Desdemona se grăbi să le pomenească. ― Cum adică nu-i nici o fată? Dar Lucille Kafkalis? E foarte drăguță. Sau Victoria Pappas? ― Lucille pute, răspunse Lefty foarte firesc. Cred că face baie o dată pe an. De ziua ei. Și Victoria... Lefty Își trecu un deget peste buza de sus. ― Victoria are o mustață mai mare ca a mea. N-am chef să-mi Împart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mine, mi-a spus tare Capitolul Unsprezece. Sunt fratele tău. Muzica rock, venerația pentru Maharishi Mahesh Yogi, sâmburii de avocado puși la Încolțit pe pervaz, tapetul În culorile curcubeului. Ce mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai era? A, da: fratele meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu Încetase să folosească deodorant. ― Puți! am obiectat eu Într-o zi, când stăteam lângă el În camera cu televizorul. Capitolul Unsprezece ridică firav din umeri. ― Sunt om, spuse el. Așa miros oamenii. ― Atunci oamenii put. ― Ți se pare că put, Meg? ― Nici pomeneală. Și-i adulmecă subsuoara. ― Mă excită. ― Ce-ar fi să vă cărați de aici? Eu chiar urmăresc emisiunea asta. ― Auzi, iubito, surioara mea vrea s-o ștergem. Ce zici de-o partidă de tăvăleală? ― Mm, beton! ― Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și, până la ora unsprezece, eu și prietena mea ne-am culcat Împreună. Mi-a dat să-mi pun pe mine un tricou. Pe pieptul lui scria „Fessenden“. L-am Îmbrăcat și Obiectul s-a hlizit. ― Ce? ― E tricoul lui Jerome. Pute? ― De ce mi-ai dat tricoul lui? am Întrebat, strângându-mă toată la atingerea bumbacului cât tricoul era Încă pe mine. ― Ale mele sunt prea mici. Vrei unul de-al lui tata? Miros a colonie. ― Tatăl tău Își dă cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am aventurat pe străzi, căutând un loc unde să mâncăm, apoi ne-am Întors În cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poți să rămâi În costumul ăla, Îmi spuse Capitolul Unsprezece. Mi se pare destul de potrivit. ― Cred că tu nici n-ai costum. ― N-am. Eu n-am fost la o școală particulară cu fumuri. Oricum, de unde-ai luat chestia aia? Pute. ― Cel puțin e un costum. În timp ce eu mă tachinam cu fratele meu, Tessie ne privea cu atenție. Primea de la el semnalul că lucrul care mi se Întâmplase putea fi tratat cu lejeritate. Nu era sigură că va fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gălușcă învelite în prapur de miel. Înghite în sec. Numai gândindu-se la ele, îi lasă gura apă. Oftează. Ce alte bucurii i-au mai rămas? Brusc, își îndreaptă maiestuoasă bustul. Mâncarea nu e totul în viață. Mai e și pute rea. Asta o face să-și aducă aminte de scopul vizitei ei. Rămâne însă tăcută, absentă în aparență, dar așteptând un moment prielnic. Îl blestemă în gând pe doctor, care are mâncărimi pe limbă. Ar trebui să mai introduci în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu se mai învoiește bucuroasă să și dea fetele pentru a fi preotese. Pe Augustus îl cunoaște din tinerețe. A condus doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă viitoarea preoteasă are sau nu vreun defect de vorbire, de auz ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
regele o întrerupe: — Ceea ce am vrut să spun este că toate părțile materiei, dacă sunt lipsite de căldură... Mult te mai roade și pe tine grija asta cu focul, suspină Occia. — ...zac fără lucrare, de parcă ar fi moarte, și doresc pute rea flăcării ca pe un suflet, iar când se apropie de ea pornesc în acțiune. Sau suferă acțiunea? oftează bătrâna. — De aceea, conchide rex, Numa - despre care se spune că era bărbat iscusit și înțelept - a sfințit și a legiuit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chiar a doua zi după întoarcerea la Roma. N-au trecut nici două săptămâni de când s-au despărțit în Dalmația. Se îmbrățișează cu afecțiune. — Eroule! se apleacă musafirul spre el. Tiberius face involuntar un pas înapoi și-și ține respirația. Pute a usturoi de trăsnește! Plautius se retrage imediat și întreabă cu o afectare teatrală: — Mă comport cumva prea familiar cu șeful meu de pe câm pul de bătaie? Tiberius se preface că nu observă ironia. Nu are nevoie de încă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care Mama Scumpă Îl ura, Îi lăsase un mic suvenir În cameră - „Il a fait la merde sur le tapis“ - și cum modelul covorului disimula proaspetele depuneri fecale, mama noastră vitregă nu a reușit să-și dea seama ce puțea În toate camerele din casă decât când a fost prea târziu. Băieții aveau o plăcere deosebită În a adăuga elemente surpriză În flacoanele ei cu medicamente și În cutiile cu tutun de prizat. Caca d’oie, adunat din străfundurile cotețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
umflă ca Nilul, și apele lui se rostogolesc ca rîurile. El zice: "Mă voi sui, voi acoperi țara, voi nimici cetățile și pe locuitorii lor." 9. Suiți-vă, cai! Năpustiți-vă, cai! Să iasă vitejii, cei din Etiopia și din Put, care mînuiesc scutul, și cei din Lud, care mînuiesc și întind arcul. 10. Această zi este a Domnului, Dumnezeului oștirilor; este o zi de răzbunare, în care Se răzbună El pe vrăjmașii Săi. Sabia mănîncă, se satură și se îmbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
putea să suporte mirosul și de aceea ținea mereu capul într-o parte. Și mie îmi displăcea mirosul. Mai demult, la țară, am participat la incinerarea unui cadavru. Acum simțeam un miros asemănător, amestecat cu un iz de șobolan mort. Puțea îngrozitor. Nu-mi amintesc dacă am purtat sau nu mănuși. Am mereu mănuși la mine (scoate mănușile) pentru situații de genul acesta, dar nu puteam deschide punga cu mănușile pe mână. De aceea cred că nu le purtam. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lățea, curgea un lichid (deseneză interiorul metroului). Între cele două scaune fusese pus gaz sarin. Am observat că acolo se afla ceva. De acolo se scurgea un lichid. Nu știam ce era, arăta ca berea și mirosea ciudat. De fapt puțea, de aceea am băgat de seamă. În ziua aiea metroul era mult mai liber ca de obicei. În general e înghesuială, se întâmplă să nu găsești locuri libere, dar atunci nu erau oameni în picioare, doar câțiva pe ici-pe colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a diluant, dar apoi mi-am dat seama că mirosul era diferit. Mirosea a ars. Nu pot explica mirosul acela îngrozitor. Sunt întrebat de multe ori, dar tot timpul mă eschivez și nu știu cum să descriu mirosul. Pot spune doar că puțea. De aceea, primul lucru care mi-a venit automat în minte a fost „sinucidere“. Imediat au venit și alți colegi și, împreună, l-am scos afară pe bărbatul acela. Pentru că nu aveam decât o targă, am folosit-o ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și simplu strigător la cer. La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o haină de piele, care stătea jos în stânga mea. În tot acest timp fusesem concentrat asupra cititului, dar ceva mă neliniștea. De multe ori pielea are un miros ciudat, nu? Mirosea a dezinfectant, a crezol sau a acetonă. «Tipul ăsta pute», mi-am zis și am încercat să-i văd fața. S-a uitat la mine cu o privire de genul: «E vreo problemă?». Chiar puțea, așa că mă uitam fix la el, dar el nu mai părea interesat de privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
are un miros ciudat, nu? Mirosea a dezinfectant, a crezol sau a acetonă. «Tipul ăsta pute», mi-am zis și am încercat să-i văd fața. S-a uitat la mine cu o privire de genul: «E vreo problemă?». Chiar puțea, așa că mă uitam fix la el, dar el nu mai părea interesat de privirea mea. Se uita prin mine, undeva în spatele meu. M-am întors să mă uit în aceeași direcție și am văzut un obiect, de mărimea unui carnețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru că era ud pe jos, s-a mutat pe un loc de pe partea cealaltă. A călcat exact prin balta de lichid sarin. Nu mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era ud pe jos, s-a mutat pe un loc de pe partea cealaltă. A călcat exact prin balta de lichid sarin. Nu mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
seama, ușile se închiseseră deja (râde). Ce bine ar fi fost dacă plecam fără să mă mai uit la nimic. Ea a aluncat și, din cauză că m-am uitat la ea, am uitat să cobor. Ochii mă dureau. Nasul îmi amorțise. Puțea. Nu-mi plăcea deloc. Cu toate astea, am continuat să stau pe scaun. Dacă mă gândesc la toate astea acum, îmi dau seama că a fost tare ciudat. Stația Tikiji nu era departe, era imediat următoarea și m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în două locuri în același timp.» Am auzit că și observatorul acesta a fost grav afectat și a fost la un pas de moarte. Încă stăteam pe vine și țineam picioarele bărbatului. Atunci am simțit un miros de ceapă stricată. Puțea rău de tot. Deoarece ne-au spus că era o explozie de gaze, bănuiam că de la asta mirosea. Trebuia să ies cât mai repede de acolo. M-am ridicat, am înșfăcat punga de hârtie (mă miră faptul că-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mulțumit că m-am ales doar cu atâta. Da' ia mai dă-i dracului de tâmpiți și hai să bem o cană de vin! Frumos mai era cu voi că erați băieți deștepți, de viață. Directorului ăstuia nou parcă-i pute tot timpul, că nu-l vezi să mai râdă și el ca omu', nu înțelege că munca-i muncă și viața-i viață. îi tâmpește și pe ăștia tineri, obligându-i să se poarte ca niște ... Da' ce să mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]