2,234 matches
-
să fie o mică răutate și să-i facă un mare necaz. Reprezenta și un adevăr: plictiseala pe care o simțeam, cunoscînd-o prea bine. Dar, de fapt, la o judecată dreaptă, versurile erau o laudă pentru ea, însemnau că cel puțin o dată am prețuit viața noastră. Ceea ce nu e adevărat. Chiar înainte de a mă deprinde cu ea mi se păruse că mă sacrific. Apoi, la început, ea n-a arătat nici un fel de ezitare și nici o timiditate. Nu făcea vreun gest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de Teologie, suprimarea jurământului ritual și transformarea cursurilor obligatorii în cursuri facultative, - declară că "opera de armonie se va face fără Dumnezeu și fără rege" S-au publicat prea puține amănunte despre viața de student a lui Salazar. Dar, din puținul pe care-l avem astăzi la îndemînă, nu e greu să reconstituim acei ani hotărâtori, 1910-1915, pe care i-a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zorilor. Capătul călătoriei era departe, iar hunii îi lăsaseră marcomanului doar un scurt răgaz ca să-și ia rămas bun de la nevastă și copii. De altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi făcea trebuință pe singurul cal ce-l mai avea - un bătrân, dar robust frizian de tracțiune -, își salută fără prea multă tandrețe femeia, care în acea noapte încercase mângâierile brutale ale lui Balamber, și le lăsă câteva indicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sprâncenele, Balamber constată: — Deci, tu vorbești huna! Vorbise în dialectul său, însă Sebastianus, răspunzându-i, preferă să se întoarcă la propria-i limbă. Nu mult, doar cât să înțeleg când onoarea mea sau a Romei e pusă la îndoială. — Și puținul pe care-l știi de unde l-ai învățat? — Am luptat în Hispania împotriva suabilor și am avut acolo în subordine mulți mercenari huni. Din nou exclamații de surpriză se auziră în toată sala; unii dintre huni încuviințară, privindu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vezi în îngrăditurile acelea aparținea țăranilor care s-au refugiat chiar aici, în mare grabă, lăsând animalele libere pe pășuni, în speranța că vor scăpa de prădători. Așa că acum le mănâncă hunii, iar noi trebuie să hrănim guri inutile cu puținul pe care-l avem. îngrijorat, Sebastianus căută privirea înghețată a interlocutorului său: — Trebuie să rezistați. E vorba de câteva zile; ba chiar s-ar putea să fie vorba doar de ore. Etius înaintează pe drumul militar, pe malul drept al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urâtorul de Dumnezeu (se pare că niciodată ceva între acestea două), sfântul sau nelegiuitul, moralistul sau imoralul - cel ce poate scrie un poem care să fie un poem. El este ploierul-fluierar printre ființele omenești, și sunt nerăbdător să vă povestesc puținul pe care-l știu despre zborurile sale, căldura sa, incredibila sa inimă. Încă de la începutul anului 1948, am stat ca o cloșcă - familia mea consideră că am făcut-o literalmente - pe un caiet cu pagini detașabile, populat de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atras de literatura clasică Zen, am tupeul de a ține, o seară pe săptămână, la universitate, cursuri despre Zen și budismul Mahayana, dar viața mea, în sine, n-ar fi putut să fie mai lipsită de Zen decât este, și puținul pe care am fost în stare să mi-l apropriez - am ales cu grijă verbul ăsta - din experiența Zen a fost un rezultat adiacent al faptului că mi-am urmat calea mea naturală de extrem non-zenism. În mare parte pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu adoarmă, trăgându-l de limbă pe tovarășul lui de drum. „La ce sumă se ridică câștigul din seara asta...?” „O nimica toată... După apreierea mea, nu am depășit „una sută milioane!!” „Incredibil...! Această sumă reprezintă salariul meu pe cel puțin - douăzeci și cinci de ani...!!” „Da... Desigur...Această sumă nu poate fi neglijată... Uneori Însă, am participat la acest joc de noroc, În care sutele de milioane defilau sub privirile mele, fară ca eu, să-mi rătăcesc mintea...!!” „Ai pierdut, uneori...?” „Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca urmare a loviturilor primite cu pumnii și picioarele, fiind aruncat În celulă de gardian nu Înainte Însă de ai aplica doi pumni În moalele capului...! Fire milostivă, Tony Pavone sacrifică o parte din cămașe pansându-i rănile, iar din puținul lui Îi oferi ceva să mănânce astfel reușind să capete Încrederea tânărului, care se agita, Înjurând. “Canaliile...! M’au prins grănicerii acum dar, data viitoare voi reuși...!” “Cum v’au depistat...?” “Ne-am grăbit. Având convingerea prostească a trecerii frontierii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care sub acoperirea unei propagande mincinoase, maltratează, intimidează, omoară oameni nevinovați, decretând legi după placul lor Încercând să arate lumii civilizate cât de proști și rău intenționați sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un codru de pâine neagră te va menține În formă, protejândute...! Cele două alimente de bază, zahărul și undelemnul, În ultima vreme dispăruse total din comerț. Cantitatea din aceste două produse fiind insuficientă pentru a corespunde rațional În oricare gospodărie, puținul care totuși puterea Îl oferea populației prin magazinele sale, era vândut pe sub mână la prețuri exorbitante, iar unii ce aveau parale făceau stocuri peste limita necesară. Pentru a curma acest comerț la bursa neagră, Dictatorul analfabet Nicolae Ceaușescu mai emise
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se puteau Înțelege cu localnicii Încât nu vorbeau limba lor, În timp ce patronii aveau obligația să angajeze lucrători germani: țara lor se confrunta cu o sensibilă criză economică...! Și la drept vorbind, toți evadații politici ori economici, nu se mulțumeau cu puținul ce li se oferea...! Fermecați fiind de belșugul Capitalist fiecare emigrant dorea să intre În posesia unui obiect pentru uz personal ori pentru a-l trimite familiei flămânde din țara lui...! Cum Germania Federală nu putea să ofere lucru la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atenți și, nu vă Împrieteniți cu orcine și nu spuneți secretul vostru nimănui...! Unii oameni muncesc greu pentru o plată puțină din care mai trebue să trimeată și În țară pachete pentru familie ori alte obligații, dar sunt mulțumiți cu puținul lor...! Alții Însă, dorind să se Îmbogățeasă rapid, umblă cu șmecherii pentru a păcăli pe ce-i amatori de chilipiruri. Și...pentru a face economie financiară, evitați restaurantele românești. Acești patroni de resturant nu știu ori nu au răbdare să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai simplu să pui ștampile decât să înțelegi. Equal opportunities in Dania. Da, Mircea. Acolo ești demn și dacă ești cerșetor, femeie bătută, bătrân, universitar boem, femeie cu decolteu sau cu sânii goii care se încălzește pe o stâncă în puținul lor soare. E loc pentru toți. Încap unii de alții. Nu doar se tolerează, ci se încurajează să fie diferiți. Nu au de ce să se simtă prost. La conferința organizată de Grette Tartler la ambasadă, Arhiepiscopa de Elsinore, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai exista, nici hărmălaia elevatoarelor ce descărcau și încărcau ziua și noaptea. Se vor încerca forțate festivități fluviale pentru a da impresia pulsației de viată, cum a fost odată, pentru a se crea iluzia că totul e foarte bine, dar puținul din jur va scoate mereu în evidență lipsurile de toate felurile, zecile de magazii, silozuri din port, pline altădată, goale acum, ce contraziceau optimismul dirijat, din presa centrală și locală. Singuri norii vor trece aceiași, departe peste fluviu, strălucitori primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cooperare, bazat, în principal, "pe un cod de conduită a relațiilor dintre statele participante, pe un amplu program de cooperare în marile domenii de interes comun, pe continuarea eforturilor multilaterale, începută de conferință, prin crearea unui organism permanent sau cel puțin a unei continuități organizate, în această privință"79. La 2 decembrie 1970, conducătorii statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, cu prilejul întâlnirii de la Berlin, au apreciat, în documentul oficial dat publicității ca "erau întrunite condiții în vederea organizării unei conferințe general-europene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
căsuță în marginea târgului, la o grădină, și la gospodăria curată în care va munci ca o roabă - când va fi și ea în rând cu lumea, cu copilul ei, cu toate ale ei, fără grija nimănui, închizându-se în puținul ei și căutând să fie fericită cu cât de puțin! Își amintea de copilul ei, și i se strângea deodată inima, în visurile-i de noroc. O îndoială totuși răzbătea. De aceea încă n-a spus lui tată-său, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răzbuna, proscrișii făcuseră apel la suveranul din Fès, făgăduind să-i predea orașul. Orășenii se temeau așadar de un atac iminent. I-am mulțumit acelui om pentru explicații, i-am spus numele meu și motivul vizitei mele, i-am repetat puținul pe care-l auzisem despre evenimentele de la Tefza, apoi am adăugat că n-aveam să zăbovesc prea mult pe acolo; doar cât să-mi vând săbiile, să-mi cumpăr burnuzurile și s-o iau din loc. Personajul mi-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care cu două săptămâni în urmă abia reușise să se salveze pe sine și câțiva dintre oamenii săi dintr-o ambuscadă a quazilor. Îi atacaseră la ieslea găinilor, bucata de pământ pe care soldații o numiseră astfel pentru că le dădea puținul pe care-l putea oferi Pannonia pe timp de iarnă. „Mâncare bună pentru pui“, protestau soldații, care se indignaseră când aflaseră că tribunul Rubellius Glaucus nu fusese în stare să-și aducă în castru toți soldații, vii și nevătămați. Glaucus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sporindu-le necurmat. Va veni un altul să descopere ceea ce eu n-am descoperit. Să umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit. Să continue el ceea ce eu am început. Puținul pe care eu l-am început. Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bucată de salam sau câteva plăcinte puteam să-i ascult cum își deșertau desaga suferințelor. Nu m-am îndoit nici o clipă că poate inventau, poate improvizau spre a mă impresiona pe mine sau pe alții. Îmi era milă și, din puținul meu, credeam că le alin suferințele dându-le ceva și, mai ales, ascultându-i. Într-o zi, pe la prânz, după ce discutasem cu unul dintre acești bătrânei, când să ies din prăvălie, m-am simțit luat de braț și cineva mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu acest an, se îndreaptă sigur, grabnic și teribil de nepăsătoare spre Moarte. O Moarte urâtă, probabil. O privesc senin, aproape împăcat. Încerc să cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lasă-mi sărăcia și bucuria de a face ceva și, mai ales, Doamne, apără-mi sănătatea. Știu că mi-am bătut joc de darul tău, știu că am risipit multul pe care mi l-ai dat. Dar măcar acum, în puținul care mi-a rămas, mai îngăduie-mă să muncesc, sănătos și cu cuget senin. Nu mi-e rușine că mă rog. Nu mi-e rușine să recunosc că mi-am bătut joc de mine. Rușine îmi este că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar și iar despre minunea lui de Balcic. Avusese și el cafenea în Balcic, chiar în centru, peste drum de cafeneaua lui Ismail. În ’40, când a trecut Cadrilaterul la bulgari, nu a vrut să mai rămână. Și-a luat puținul ce avea și s-a tras acolo, în micul orășel de la poalele anticului Aegyssus, unde fusese de câteva ori în tinerețea lui. Fusese marinar, avusese chiar două mahoane cu care transporta mărfuri din portul Balcicului până dincolo de stâncile de la Caliacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]