1,107 matches
-
de asemenea "periculoase" (ecou trivial la imprudența nietzscheană), dar exprimă foarte bine inocenta vitalitate a unui puer aeternus, a acestui copil etern care, fără asigurare, fără parapetul unui adevăr stabilit, trăiește zi de zi diferitele enigme ale existenței umane. Există pudoare și delicatețe în acest tragic trăit. Calificative care pot părea uimitoare, dar care traduc bine abandonarea paranoiei care a marcat marile ideologii politice specifice modernității. Într-adevăr, relația cu celălalt nu se mai construiește în funcție de un sistem teoretic sau altul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în care o altă femeie manechin, asemenea madeleinei proustiene cu succes experimentate în cazul de față, e condamnată la un zâmbet trist, resemnificând, implicit, acele dezamăgiri ale copilăriei cărora maturitatea nu le adaugă, de fapt, decât un strop de falsă pudoare în plus. Căci vârsta de aur a lumii diferit accesorizate în fiecare dintre aceste proze nu e nicidecum aureolată de nimbul vreunei fericiri extatice. Organic îndatorat realismului, Paul Tumanian reușește să construiască, în bucăți precum Afaceri de familie, Basarabencele rusoaice
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exagerată poate lua amploarea unui abuz emoțional, în care penitentul riscă să simtă un sentiment de inferioritate sau umilință. Un subiect aparte, destul de delicat, îl constituie diferite aspecte cu privire la viața sexuală, față de care confesorul trebuie să manifeste deosebită atenție și pudoare. Pe de altă parte, poate exista și riscul ca insistând asupra culpabilității penitentului în această privință, să ignore alte tematici mult mai utile, așa cum sunt: adevărata dragoste, dăruirea de sine, iertarea lui Dumnezeu, etc.; c) Agresivitatea - atunci când confesorul este în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a trebuit să fie înghițită. Ea a devenit un alt fel de tribut. Poate chiar tributul principal. Pentru că pe îmblînzitori nu-i mai interesau, parcă, monedele. Aveau destule. Preferau să-și facă cheful. Și acționau fără nici o jenă, fără nici o pudoare. Câte unul ajungea până la forme revoltătoare, inimaginabile. Îi poruncea, de pildă, unei femei care trecea cu copilul de mână să vină să se culce cu el. Femeia protesta, se roșea, își ieșea din fire. Îmblânzitorul rânjea ironic și o lăsa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care mă ascultă... Nu, nu vă reproșez nimic. Vreau doar să vă arăt că mereu am visat binele și toate mi-au ieșit pe dos... Dealtminteri, știu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulți s-au învățat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacționeze cum vor, inclusiv să se comporte ca și când n-ar fi auzit... Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici să-și impună datoria de a-1 iubi, deoarece Drăgănescu se da singur la o parte. Prestigiul lui social creștea mereu, dar în intimitate rămânea timid și își ascundea sentimentul sub forma unui devotament tăcut. Sfiiciunea lui devenise o pudoare în care se complăcea. Se mulțumea să iubească pe Elena ca pe o divinitate inviolabilă și contrariul l-ar fi stânjenit. Cum Elena nu ducea nici o lipsă din acea rezervă, traiul lor era firesc și satisfăcut. Acestea erau resorturile vieții
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Sunt aproape convins acum că omul are, de fapt, trei vieți relativ distincte. Una, publică. Alta, particulară. Și alta pe care ― în lipsa unei formule mai bune ― aș numi-o "secretă". Prin "viață secretă" înțelegînd nu ceea ce ascundem de ceilalți, din pudoare sau din interes, ci acea parte din noi asupra căreia nu avem nici un control ― cum ar fi obsesiile, fantasmele, visele, subconștientul ― și unde nu ne putem minți. În viața publică și în viața particulară, am găsit o soluție defensivă, fie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
imaginez subconștientul meu ca o grotă întunecoasă prin ungherele căreia își țes pânza păianjenii, că încep să mă codesc. Ce spun? Cât spun? Sunt îndoieli de care mă jenez și neputințe pe care aș prefera să nu le știu. O pudoare egoistă, mai puternică decât dorința mea de a fi sincer, mă blochează, deși sentimentul pe care-l încerc, de la o vreme, că am supraviețuit propriei mele morți și că lumea reală nu mai are nevoie de mine ar trebui să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o călătorie plăcută. Dar nu, în lumea în care trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi sunt nevoiți să asiste la nașteri cu lumina
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
făcînd parte din mersul firesc și decent ai vieții - și totuși cum au fost capabili să se revolte, să facă reclamație la poliție și să trimită o delegație la noi atunci cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
desenele sale, descrie corupția din Biserică, atitudinea preoților considerată superstițioasă, incultă, agresivă, și o face cu o astfel de virulență, încât provoacă, pe de o parte, dure campanii anticlericale, iar pe de altă parte, de-se confiscări din cauza „ultrajului la pudoare”. În Le avventure di Pinocchio (1883) a lui Carlo Collodi (1826-1890), măgarul a fost legat de procesul educativ al celebrei marionete din Italia, reprezentând aspectul umilitor și care, în același timp, maturizează. În capitolul XXXII, Pinocchio este transformat într-un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Când au ajuns la jumătatea drumului, Maria îi spuse: «Dă-mă jos de pe măgar, deoarece cel care este în mine, se grăbește să vină». O coborî de pe măgar, și îi spuse: «Unde pot să te duc, pentru a-ți feri pudoarea? Căci locul este pustiu»” (cap. XVII, 2). 2. Evanghelia armeană a copilăriei notează: „Ajunși la o grotă, Maria spuse lui Iosif, că pentru ea venise timpul de a naște, și nu mai putea să continue drumul până la cetate. «Să intrăm
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Este ceea ce se întâmplă, de fapt, în scenariile de ură, de lipsă de iubire, de mediocritate, care se derulează permanent în fața ochilor noștri. Trăind fără inimă, ne pasc personal două riscuri: primul este acela de a ne supraestima dincolo de orice pudoare, cu pretenția de a fi buricul pământului, și inițiind o „liturgie” pe care am putea-o considera ridicolă, dacă nu ar fi întâi de toate un sacrilegiu, constând într-o îngenunchere ne-ghioabă și paradoxală înspre noi înșine; al doilea risc
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
impresia unei strângeri de inimă“. Afară viscolește, comisionarii sigur nu stau la colțul lor, așa că nu pot spera la vreun semn. Apoi m-am întors iar cu gândul și mai ales cu „acea carne palpitândă“ la seara de ieri. Din pudoare, nu pot să scriu în caiet la ce m-am gândit. 2 „— Lumea țipă că n-avem pavaj întreg, că n-avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea nici un chef. Își puse butonii cei mai frumoși, primiți de la tatăl lui, și regretă că regula nu admite floare, la frac. Se simțea înflorit pe dinăuntru. De pe 27 decembrie anul acesta, năvăliseră în el și rușine, și bucurie, și pudoare, și o sfială în fața lumii, pe care ar fi jurat că el n-o să le simtă niciodată. Anul Nou, cel puțin acum, nu era decât o noapte gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținea mâinile delicate în cutele capotului. ― ... inutil, bineînțeles. Nici eu nu sânt de acord, mi-e greu să-i înțeleg pe oamenii care se bagă cu forța în viața lor, povestesc, nu-i așa, amănunte penibile, cu o lipsă de pudoare jenantă. Cu familia Panaitescu însă se petrecea altceva. Trebuie să recunoașteți, domnule maior, fenomenul e puțin comun. Locuim de atâția ani împreună, dar n-aș putea spune cum arată exact o singură zi din viața lor. Fleacuri lipsite de importanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unei frății ce împărtășește vocația purității și căutării absolutului. Ceea ce pare inaccesibil celor de jos este permis existențelor ce se dăruiesc, spre a arde pe cerul unde se înalță și din care se prăbușesc. Un cod al onoarei aristocratic, o pudoare a sentimentelor, o tensiune, romantică, între datorie și solidaritatea umană, proza lui Pratt imaginează un omagiu tradiției care își trăiește, în cel de-Al Doilea Război Mondial, clipele de agonie. În curând, locul aviatorilor care își câștigă victoriile în lupte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
criminologice îi declară atinși de labilitate. Trebuie menționată aici și importanța mitomanilor mici isterici a căror manifestări exterioare pot fi foarte apropiate celor ale schizoizilor. Foarte inventivi și abili aceștia livrează adevărați specialiști în simularea unor agresiuni ori atentate la pudoare. Trebuie deci să reținem că nu atât nevrozele propriu-zise cât tendințele nevrotice par să aibă importanță în criminologie. Psihopatiile sunt extrem de răspândite printre delicvenți și reprezintă în accepțiunea restrânsă deficiențe psihice care nu înlătură discernământul critic (ca și nevrozele), dar
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
aceea, este necesară o măsură specială de ordonare permanentă a acesteia și de protejare. Stăpânirea impulsului sexual (voită de Dumnezeu), înainte și în timpul căsătoriei, se numește castitate. Reținerea de a dezvălui propria intimitate și a celorlalți, în ceea ce privește sexualitatea, se numește pudoare. Respectarea castității nu indică o slăbire a puterii sexuale, ci crearea unei ordini în domeniul sexualității. Ordinea interioară înseamnă a vedea lucrurile în mod real, și a le trăi în baza adevărului astfel dobândit. Dezordinea dorințelor îl face pe om
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
impresia că poate dispune de ea după voie. Crede că poate întinde mâna asupra ei, ca și cum i-ar sta la dispoziție, și că se poate abandona iluziilor de a o „poseda”, datorită poftei față de această făptură frumoasă și lipsită de pudoare. Dorința pune în pericol demnitatea femeii Orice pierdere a intimității este o pierdere a libertății. Acolo unde goliciunea este considerată o realitate de viață, înclinarea spre tandrețe este sufocată. Dorința și simțământul de rușine nu sunt aspecte secundare. Sunt precondiții
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sânt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare să lupt. Cel mai important lucru mi se părea atunci să nu mai simt nimic, să mă cufund într-o nesimțire salvatoare și am făcut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
UN SPAȚIU LIBER, ACOPERIT CU ARBUȘTI DE FISTIC, FUSESERĂ SĂPATE DOUĂ IMENSE GROPI. EXISTA GROAPA BĂRBAȚILOR ȘI GROAPA FEMEILOR. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, ADMINISTRAȚIA RESPECTA CONVENIENȚELE ȘI ABIA MULT MAI TÂRZIU, PRIN FORȚA LUCRURILOR, A DISPĂRUT ȘI ACEASTĂ ULTIMĂ PUDOARE ȘI AU FOST ÎNGROPAȚI ÎN DEZORDINE, UNII PESTE ALȚII, BĂRBAȚI ȘI FEMEI, FĂRĂ VREO PREOCUPARE PENTRU DECENȚĂ. DIN FERICIRE, ACEASTĂ ULTIMĂ RUȘINE A MARCAT NUMAI ULTIMELE MOMENTE ALE FLAGELULUI. ÎN PERIOADA DE CARE NE OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cuplu „legat printr-o dragoste atît de Înaltă Încît Îl face pe om să simtă amețeala absolutului“. În Mărturie creștină, Patrick Arnaud spusese: „Franz Weyergraf știe cum să evoce dragostea trupească: cu simplitate, fără lăudăroșenie și fără lașe excese de pudoare, cu o autentică poezie.“ François se Întrebă unde să afle curajul moral care i-ar permite să atace energic - o, da, energic! - toate inhibițiile și blocajele care Îl uzau, Îl minau, Îl diminuau, Îl torturau de luni Întregi, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
știe ce să gândească când trebuie să se înțeleagă cu științe din acestea. Mâna lui Marçal s-a retras, așa e obiceiul între bărbați, demonstrațiile de afecțiune, ca să fie virile, trebuie să fie rapide, instantanee, unii afirmă că e din pricina pudorii masculine, așa o fi, dar să recunoaștem că și mai bărbat, în accepțiunea completă a cuvântului, s-ar fi arătat Cipriano Algor, și desigur nu mai puțin viril, oprind furgoneta ca să-și îmbrățișeze pe loc ginerele și să-i mulțumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fără barbă și am termina cu o infirmieră bărboasă. Marta își întorsese ochii la primele cuvinte, simțea că i se urcă sângele în obraz și că nu-l putea trimite înapoi în venele și arterele protectoare, acolo unde rușinea și pudoarea devin firești și simple, vina o purta cuvântul acela, matriță, și altele înrudite, mamă, maternitate, matern, vina o purta tăcerea ei, Deocamdată n-am să vorbesc cu tata despre asta, spusese, iar acum nu mai putea să tacă, e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]