3,083 matches
-
patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă. Ochiurile de geam erau acoperite cu hîrtie maronie În eventualitatea unei explozii. Mirosul care domnea era greu de suportat: un amestec de pudră de talc, păr permanent, cerneală de mașină, fum de țigară și transpirație. Pe pereți se aflau afișe ale diverselor campanii ale ministerului: poze cu Cartoful Pete și alte leguminoase, care te implorau să le fierbi și să le mănînci; slogane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după ce terminau de mătura toată clădirea. Acum, gîndul acesta, care se alătura mirosurilor și aerului Încărcat din Încăpere, o deprimă. Își dădu seama cît de sătulă era să trăiască laolaltă cu femeile! CÎtă greață Îi făcea apropierea atîtor fete! A pudrei! A parfumurilor! A urmelor de ruj de pe buza ceștilor și a vîrfurilor de creion! A subsuorilor și picioarelor rase! A flacoanelor cu vergonal și cutiilor cu aspirină! Asta o făcu să se gîndească la aspirina din poșeta ei, iar mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia să creadă că se machiase pentru ea În mod special. Își scoase batista și Încercă să șteargă ceva din pudră. Își trase buzele și mușcă de mai multe ori bucata de pînză pentru a Înlătura rujul. Umblă cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ou crud sau altceva? Viv simți din nou că stomacul Îi tremură. Își depărtă privirea de la guma cenușie care se Învîrtea În gura Carolinei. Nu cred c-aș putea. Se uită În oglindă. Dumnezeule, uite În ce hal sînt! Ai pudră la tine? — Poftim, zise Caroline. Scoase o pudrieră și i-o Întinse, și după ce Viv o folosi, o luă Înapoi și se pudră și ea. Apoi stătu În fața oglinzii, aranjîndu-și buclele, oprindu-se din mestecat o clipă; vîrful roz al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar Julia nu spuse nimic; acum Își trecea pieptenul prin păr, scrutîndu-și fața critic. Helen se Întoarse și-și zise: Ce naiba am? Pentru că descoperise că e geloasă pe imaginea Juliei din oglindă. Era geloasă pe hainele ei. Era geloasă pe pudra de pe fața ei! Apoi Își mută gîndul la altceva: Oare așa simte și Kay față de mine? Probabil că acest gînd i se citea pe față. CÎnd se Întoarse spre Julia, Își dădu seama că aceasta o urmărea prin oglindă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au o culoare prea uniformă și toată lumea de la școală o să-și dea seama că nu le-am făcut eu, de-aia. Richard clipește des ca Stan Laurel când ia la cunoștință de o nouă Încurcătură. Nu mă refeream la zahărul pudră. De ce te-ai apucat să gătești, Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Mă scuz și țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută de un vampir adolescent la jumătatea gâtului. Încerc cu fond de ten. Inutil. Încerc cu pudră. La dracu’. Mușcătura pare furioasă și spumegândă, ca o imagine din avion a muntelui Etna. Candy intră cu un baton corector Touche Eclat și Începe să mă dea cu el pe gât. —Să nu-mi spui că Richard cel molcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de pe bancheta din spate, Îmi dau seama că zâmbește cu gura până la urechi pentru că obrajii Îi sunt atât de Întinși, că i s-a Încrețit pielea de lângă urechi. Ce naiba, Winston, suntem la sfârșitul secolului XX. Dă din cap și o pudră de praf de aur umple taxiul. Ca o zână, mi-a zis Emily când l-a văzut. —Nu contează În ce secol suntem, se burzuluiește el, ceasul din capul bărbaților este mereu fixat la aceeași oră: „ora păsăricilor“. — Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunoașteți? întrebă mama surprinsă. Foarte bine, răspunse Julie cochetând. —Dar pe frumoasa mea fiică ai cunoscut-o? întrebă mama, trăgându-mă în fața lui Charlie. Știi, nu arată așa întotdeauna. E frumușică foc dacă se dă cu fond de ten și pudră. —Mamă! am exclamat. Suntem prieteni vechi, de fapt, spuse Charlie, ușor stânjenit. —Prieteni! Voi doi! Ce minunat!!! se bucură mama. Nici n-ai idee cât de bine se cunosc ăștia doi, spuse Julie, făcându-i cu ochiul mamei. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
putea chiar să-i dăunezi lui Frank la proces. Crede-mă, Estrella de Mar nu-i genul de loc cu care ești tu obișnuit... În dreptul ușii, Îmi strînse mîna - i-am simțit palma moale precum cel mai gingaș pămătuf de pudră. Strîngînd În pumn un mănunchi de cravate din mătase, Hennessy mă urmări cum mă urcam În mașină, cu aerul unui director de școală pus În fața unui școlar debordînd de zel, dar și de naivitate. Supărat pe mine Însumi, am pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul cu prăjituri și privi concentrată la norul de zahăr pudră care se înălță de îndată, așteptând parcă un semn de la el. Dintr-odată simți în nări mirosul uitat al par fumului mamei ei. Când se deschise ușa, era aproape sigură că va intra mama ei. O va privi cercetător pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu îi aparținuse în întregime! Mai bine că scăpase de el. Mai bine că aruncase casetele cu mu zică progresivă. Mai bine că se desprinsese de sinele său ado lescent, care plutea incert prin aer, ca un nor de zahăr pudră, neștiind să coboare pe pământ altfel decât într-o prăbușire lipsită de grație. Fusese o desprindere atât de dureroasă, încât refuzase să se mai gândească vreodată la ea. Și totul fusese declanșat de plecarea mamei ei! De atunci, de când ți-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-și părul castaniu. Își zărește în oglindă sânii frumoși, ascuțiți spre sfârcurile roz și gândindu-se la momentele divine când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi furoul de mătase neagră. Atent până atunci la nodul cravatei vârâtă pe sub gulerul cămășii, Marius face o pauză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începea să-și repete vechile amenințări, voalate acum, fiindcă eram mare și nu trebuia să aud eu, dar destul de clare ca să le înțeleg. "îmbracă-te și tu mai bine, continua, mai du-te și tu la coafor, dă-ți cu pudră și cu ruj și mai lasă biserica." Mama avea destul humor ca să surâdă de furia lui, îi spunea "e numai gura de tine!"; nu-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i urma sfatul decât în parte, își mai cumpăra cîte-o rochie, dar sprâncenele ei erau subțiri de la natură și bine arcuite, părul și-l spăla și-și făcea singură un coc la ceafă, iar chipul alb n-avea nevoie de pudră și buzele frumoase, care mă sărutau și îmi șopteau cuvinte de alint, rămâneau așa cum i le știam și cum i le vedeam de-aproape, curate, puțin deschise parcă de extaz când mă pieptăna, înainte de a pleca la școală și seara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândii. Hm! Și în ultimele două luni, dar ce zic eu două luni, chiar astăzi, în oficiu, băuserăm împreună un pahar și ne sărutaserăm ca altădată. Imposibil să mă duc așa la cursuri! Îmi veni o idee...să dau cu pudră. Intrai în dormitor și luai de pe masa ei de toaletă o cutie și dădui cu pernița aceea mică. La început mi se păru că ține, dar pudra se deslipi la prima grimasă, arătam și mai rău, ca o fantomă, sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mă duc așa la cursuri! Îmi veni o idee...să dau cu pudră. Intrai în dormitor și luai de pe masa ei de toaletă o cutie și dădui cu pernița aceea mică. La început mi se păru că ține, dar pudra se deslipi la prima grimasă, arătam și mai rău, ca o fantomă, sau ca un vampir. Pe urmă îmi veni altă idee: ceva care se putea lipi foarte bine era fondul de ten. Desfăcui o sticluță și începui să dau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atinge pralinele și fondantele aliniate pe platourile aurite, o invidiasem. Îi zâmbisem rezonabil, ca ultimul dobitoc, dar mă simțeam mort pe dinăuntru. În ochi îi sclipea ceva, poate iubire, poate magia momentului, poate dorința de-a săruta catifeaua pătată de pudra trufelor, cu religiozitatea unui credincios apăsându-și buzele de mâna papei. Mie mi-era pur și simplu foame. Aș fi înghițit halvița și tortul de nuga bătut în spumă de cafea, cu mult zgomot și fără vreo pauză. Desigur, pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care să hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe vecie tegumentul. Degeaba; cu cât te oblojeai mai tare, cu-atât bătrânețea înainta mai decis. Pielea nu întinerea, venele rămâneau umflate, oasele înțepau prin porii dilatați. Sabotajul era total și trebuia combătut. În consecință, Maria combina diverse plante și pudre, amesteca lichidele și unsorile obținute în bucătărie după metode numai de ea știute și, din când în când, testa rezultatele pe cobaii ei preferați: Mihnea și cu mine. Ne punea să întindem palmele, ne vopsea pe față cu smacul cleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atât de mult, încât distingerea straturilor a devenit din ce în ce mai dificilă. Nici Varo n-a fost străină de noile descoperiri. Se zice că a lucrat o vreme cu Eugène Turpin, chimistul francez care a inventat culorile inofensive, dar și melinita și pudrele clorate.“ „Meli-ce?“ „Melinita. 1885. O substanță explozibilă obținută pe bază de acid picric. În anumite amestecuri, se putea folosi și ca vopsea. Turpin moare în 1927; așa că Varo îl prinde doar în perioada ei europeană. Valul suprarealist de dinainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu revere de ipsos. Abia afară, am pus întrebarea care-mi stătea pe limbă: „Ai reușit să scoți ceva?“ „Cea mai clară poză făcută cu un aparat digital miniatural. Aruncă o privire...“ Maria și-a desfăcut pudriera; nici vorbă de pudră înăuntru. Pe oglindă se deschisese un ecran cât o piesă de domino, străluceau petele de lumină și umbră pe el. Chipul femeii lui Luchian se zărea limpede, parcă ne dădea cu tifla dintre pixeli. „Acasă vom ști exact despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în minut în buzunar. Ticul avea părțile lui bune, îl ținea ocupat. Când se întorcea cu spatele la clasă, îi descopereai pata albă de pe crac, suflată în pudră de făină. De-atâta frecat, pantalonul crăpase, curgeau ațele din el. Probabil că nevastă-sa i-l cususe o dată, de două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îți făceau și-o depilare permanentă, pentru un milion. După două săptămâni, părul creștea la loc, așa că veneai înapoi, să pună iar ceara fierbinte pe tine, tot permanent. Și tot un milion. Serile, le spionai pe maminele cu trusele de pudre și vopseluri. Apăreau câte două, în halate de-un verde tonic, și te înfășurau în prosoape. După ce terminau cu prosoapele, se-apucau să-ți umble la gene cu furculițele alea mici cu păr: le băgau și le scoteau din niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce-are tabloul lui Luchian cu toată povestea asta criminalistică?“ „Desigur, stimate și ignorant domn. Calomelul mai avea o întrebuințare, în secolul 19. Îl foloseau pictorii, să-și îngroașe vopseaua; în plus, îi dădea și o strălucire intensă, ca de pudră de aur. Singura problemă era toxicitatea: dacă stăteai prea mult cu nasul în tablou, nu mai apucai anul. Se zice că Van Gogh de-aia suferea de halucinații, pentru că își prepara vopselurile cu cantități masive de calomel. După unii, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]