1,293 matches
-
penibilă și blestema în gând limbuția lui Stănică. Olimpia însă părea nemulțumită, și pe Felix îl surprinse asemănarea ei cu Aglae. - Fata dumneavoastră, zise ea, cu o maliție molatică, trebuiesă aibă aspirații mai înalte, un magistrat, un ofițer superior. Stănică pufni de râs, fără să explice cauza. Iorgu, împăciuitor, închise discuția: - Ce-o fi, nu ne uităm, să fie numai tânăr de ispravă, sămuncească, cum am muncit și eu, care m-am ridicat de jos. Însă, ce să vorbim acum degeaba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și în curând chelia bătrânului primi o scufie răsucită, căpătând o demnitate ridicolă. - Ți-e bine așa? întrebă Aglae. - Bi-bine! mormăi Costache. - Acum ce să mai facem? întrebă Aglae. - Nimic, răspunse doctorul. Liniște și altceva nimic. Natura lucrează singură. Stănică pufni în râs. - Aveți și voi doctorii formule. Natura lucrează (în șoaptă) pentru moștenitori. Otilia se simțea așa de rău de oboseală și zbucium, încît Felix o trase lângă fereastră și o strânse afectuos de braț. - Fii tare, Otilia, sunt prietenul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zicea Paulina, îl legă la gât cu un șervet înnodat la ceafă, ca pe copii. - Vezi, așa, observă ea cu o blândețe cerească, în care intra și puțin reproș la adresa altora, așa nu mai cade șervetul jos. G. Călinescu Otilia pufni de râs, în indiferența studiată a Paulinei, care alergă la bucătărie și se-ntoarse cu Marina, căreia îi dădea numeroase instrucțiuni, primite cu ochi disprețuitori. Paulina adusese lui moș Costache ouă fierte, și acesta, lacom, întindea mâna să le ia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de televiziune l-au prezentat În toată amploarea și consecințele? Nici unul. S-a prezentat ca un fapt divers la știri, cu toate că asta implica mult mai multe decât un simplu incendiu. Și acum ajungem și la emisiunea domnului Dan Diaconescu. Te pufnește râsul, dacă n-ar fi de plâns, când te gândești ce acuzații puerile i s au putut aduce. Nu realizați, domnilor, că sunteți caraghioși?! Chiar nu vreți să realizați!!! Știți, zicala populară este aspră, dar dreaptă: "prostul nu-i prost
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Pentru că n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară, ci numai pentru consolidarea partidului. Că doar tot pe banii noștri umblarăți pe la internaționala socialistă după sprijin. Și să nu-mi spuneți că erau banii partidului, că o să mă pufnească râsul : păi nu știm noi că banii partidului sunt tot ai noștri ?! Că doar nă-ți fi dat o lege de care Încă n-am aflat, lege care să consfințească faptul că politica se face de acum Încolo doar pe baza
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
izbucnit : — Dar pentru Dumnezeu, scoate-ți-l odată, am ajuns de minunea lumii ! Facem spectacol cu servitorii ! Adevărul este că Sophie nu știe de glumă ! — Haaai, Ștefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână... — Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta... Și începuse să-și desfacă de la gât șervetul. — Haaai, Ștefan, insistase ea din nou. Singură insista ! Sophie tăcea, se evanta, își dădea aere de martiră și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Doar n-o să dau lucrurile mele de pomană la o măciucă ! C-așa bărbat bun ce-a avut ea, așa noroc ce-a avut ea și să-i dea cu picioru... Ce-ai ? Ce-ai de mormăi, ce-ai de pufnești ? Ce-ai de sări așa ? Păi, nu ? Să vedem dacă se mai găsește v-unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și înăbușitoare, strecurată pe lângă cartonul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-ți planifici cu grijă fiecare pas. Dacă faci o mișcare greșită, te-ai ras. — Vorbești prostii ! spune Lissy sfidătoare. O relație se referă la două minți care gîndesc la unison. La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atîta-ți spun, dacă vrei să ai pe deget un inel cu piatră prețioasă, nu te muta cu Connor. Își aruncă scurt, pavlovian, privirea asupra fotografiei de pe șemineu, cu ea și prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pipăie În taxi ? — Nu e genul care te pipăie În taxi, spune Jemima dîndu-și ochii peste cap. Adevărul e că Întîmplarea face să fie Asistentul principal al Subsecretarului Secretarului Trezoreriei. Îi Întîlnesc privirea lui Lissy și nu mă pot abține. Pufnesc În rîs. — Nu rîde, Emma, spune Lissy, extrem de serioasă. Nu e nimic rău În a fi secretar. Poate oricînd să avanseze, să obțină cîteva calificări... — Ha ha, foarte amuzant, face Jemima supărată. Dacă vrei să știi, Într-o zi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rîde, i se Încrețește ușor nasul, ca la bebeluși și, cumva, asta face ca totul să pară de o mie de ori mai amuzant. O, Doamne. Acum chiar că nu mă mai pot opri din rîs. Din cînd În cînd pufnesc și mă apucă un nou acces de rîs, mă doare burta de la cît am rîs și ajunge să mă uit doar la el și izbucnesc Într-un nou hohot de rîs. Îmi curge nasul și n-am nici un șervețel... Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că domnul acela În vîrstă de acolo nu e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun că n-am nimic Împotriva folosirii pseudonimelor, adaugă Jack. Eu Însumi mă recomand adesea cu numele de Egbert. Pufnesc În rîs, dar fac eforturi și-mi Înăbuș rîsul. E un restaurant select. Lumea deja se uită la noi ciudat. SÎntem conduși la o masă din colț, de lîngă șemineu. Un chelner Îmi trage scaunul să mă așez și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gînditor, trecîndu-și un deget peste umărul meu. A, OK. Da, să zicem că știu una. Cum e ? spun imediat. — Păi... Mă privește lung, după care clatină din cap. Nu. — Spune-mi ! Acum chiar că nu mă mai pot abține și pufnesc În rîs. — Asta nu-i pe vorbitelea, ci pe arătatelea, Îmi șoptește la ureche și mă lipește de el. Nu te-a Învățat nimeni asta ? OPTSPREZECE SÎnt Îndrăgostită. Eu, Emma Corrigan, sînt Îndrăgostită. Pentru prima oară În viața mea, sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să izbucnesc În rîs. — Faci parte dintr-un grup de... avocați care dansează. — Da. Lissy Încuviințează din cap. Am o viziune subită cu mai mulți avocați pledanți, cu peruci pe cap, care dansează și, fără să mă mai pot abține, pufnesc În rîs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să rîzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvîntul meu că nu de tine rîd. Trag aer În piept adînc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sceptic. Cu ideea de competiție. Cu valorile masculine. Chiar credeți că veți reuși această reorientare spre piața destinată femeilor ? — Am făcut analize serioase asupra subiectului, spune Jack pe un ton plăcut. Și credem că ne cunoaștem destul de bine piața. — Analize ! pufnește moderatoarea cu dispreț. Nu credeți că ăsta e doar un pretext al bărbaților, pentru a le dicta femeilor ce să creadă că-și doresc ? Nu cred, spune Jack, pe același ton plăcut, dar chipul Îi e străbătut razant de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mă uluită. Dar... dar... — Ba nu e Emma ! spune brusc Connor, rîzÎnd. Stă În picioare În partea opusă a camerei, rezemat de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rînd, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În rîs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prea e chiar cel mai penibil secret din lume, nu crezi ? Vreau să spun că există și scoțieni foarte deștepți. N-ai nimic altceva ? De exemplu... că are o meșă de păr pe piept ? — Meșă de păr pe piept ! Lissy pufnește sonor În rîs. Sau o perucă peste cheliuță! — Firește că nu poartă meșă de păr pe piept. Și nici perucă peste cheliuță ! răspund indignată. Oare fetele astea chiar Își Închipuie că aș ieși cu un tip cu perucă peste cheliuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un mod absolut monstruos. Toți cei de la birou m-au luat peste picior, În fel și chip. Artemis a făcut mișto de mine că... — Am s-o dau afară, mi-o taie Jack ferm. SÎnt atît de șocată, că aproape pufnesc În rîs, lucru pe care abia reușesc să-l maschez repede cu o tuse. — Și Nick la fel... — Îl dau afară și pe el. Jack rămîne un moment pe gînduri. Ce zici de asta : Îi dau afară pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să cred. Ai avut tot timpul informațiile astea ? Sigur e ceva foarte interesant. Trebuie să fie. Păcat că nu știm mai multe. Expiră frustrată. N-ai avut un dictafon la tine sau așa ceva, nu ? — Evident că n-am avut ! spun pufnind În rîs. Era o Întîlnire ! Ce, tu te duci cu dictafonul la... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu te cred. — Nu Întotdeauna, zice ea, ridicînd din umeri defensiv. Doar dacă cred că mi-ar putea fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dacă aude. E din cauză că... nu le scot dinții falși. Urmează o pauză de stupoare. Apoi Paul Își dă capul pe spate și Începe să se zguduie de rîs. — Dinții falși, zice, ștergîndu-se la ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În rîs și eu mă uit la el, simțind că mi se ridică tot sîngele În cap. Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sînt pe cale să... — Deci asta Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-i aflu secretul ? Dacă e vorba de o fraudă, cum a zis Lissy ? Dacă face ceva ilegal și vrea să mă implice și pe mine ? Dacă a suferit nu știu ce operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În rîs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
gura, dacă nu i-aș fi spus nimic Jemimei... I-ar fi cășunat oricum pe el, spune Lissy. Acum te-ar fi dat În judecată că i-ai zgîriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În rîs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai ! Hai, că au adus mîncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În rîs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele pe care mi le dădea mama de Crăciun. Întotdeauna mi-am dorit să fiu măcar cu cîțiva centimetri mai Înalt decît sînt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor și coboară glasul. Adevărul e că nu-mi place deloc Panther Cola. Prefer Pepsi. Nu ! spun șocată. — Și că uneori Îmi torn Pepsi În cutia de Panther... — Nu pot să cred ! pufnesc Într-un rîs nebun. — E adevărat. Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbîndu-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sînt pîrÎitul pietrișului sub pașii noștri, adierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva, se oprește și ascultă încordat. Ce-i?! îl strînge Liliana mai tare de braț, învăluindu-i fața în privire. Nu auzi? face Mihai un gest cu capul în direcția vilelor din stînga. Liliana ascultă un timp în tăcere, apoi pufnește într-un surîs de plăcere, legănîndu-și capul în semn de admirație: Da, cîntă cineva la pian... Schumann... Pornesc mai departe, alături. După multe minute de tăcere, cînd străzile pustii, străjuite de case cufundate în somn, sînt parcurse cu pas domol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dinainte" pentru că-n timpul lui Ștefan s-a construit o biserică de lemn pentru răzeșii din sat. După o tăcere lungă, în care doar pașii lor se aud pe trotuarul înghețat, iar răsuflarea stîrnește valuri de aburi în aer, Liliana pufnește încet, să-și reprime oftatul: Ciudat de frumos cum voi, moldovenii, fericiți să fi avut un domn atît de mare, ați ajuns să raportați timpul la perioada lui de domnie înainte și după -, atunci cînd vorbiți despre trecut. Ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]