1,270 matches
-
pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe pufnește dezgustat: — De unde, dispăruseră, nu dăspăruseră, găgăuță! Încearcă din nou! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți, în afară de el.“ — Nu! Stai drept, băiete. Și rostește versurile cu convingere. Despre asta îți vorbesc. Va trebui să mă asculți. Ascultă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amestecurile îndulcite de făină și grăsime. O discuție cu un ofițer de marină, i-a relevat efectele colaterale ale unei diete fără usturoi și ceapă. Bobby se pretinde un om influent, moștenitorul unei afaceri de import-export de la Edinburgh. Marinarul a pufnit în râs, spunându-i că indiferent dacă are sau nu bani, duhnește ca un porc. Dacă nu te ocupi de asta, o să mori holtei. Bobby este prea intrigat ca să mai fie și ofensat. Cum miros porcii? Există un miros englezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câștigat din nou. — Care? —Cum care? Pot of Gold, desigur. Iar acum te rog, eliberează locul acesta, aștept pe cineva. —Desigur. Dar spuneți-mi, vă rog, jocheul Torrance a câștigat? Este un tip foarte norocos. Are o nevastă uluitoare. Grasul pufnește în râs. — Aia? Îi e nevastă, așa cum îi sunt și eu. Dar nu-ți face speranțe. După cum arăți, nu ai bani pentru ea. Acum vrei să pleci, te rog? Bobby se ridică și se strecoară spre bar, unde comandă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său. Jonathan însă a făcut tot ce-a putut, reușind să rostească și cuvinte cu mai multe silabe, căpătând oarecare spoială de spirit și cultură, care i-au impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
existența, zice el cu un gest larg spre farfuria, acum goală, de dulciuri. Ce este viața fără riscuri? Îi place cum sună fraza asta pe care a citit-o într-unul din romanele doamnei Macfarlane. Are rezonanță foarte masculină. Maria pufnește disprețuitor. — Uită-te la tine! Ești doar o făcătură! Nu poți să-l lași pe englez singur, chiar dacă riști să ți se ia gâtul. — Du-te dracului! — Retrag ce-am spus! Nu ești o făcătură. Și tu pari alb la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trebui să intre în discuție. Așa este acum, dar n-ar trebui să fie așa. Ți se pare o surpriză? — Surpriză? — Venind din partea unui evreu, vreau să spun. Nu înțelege. Gertler zâmbește disprețuitor. — Crezi în ceva? Nu, zice Jonathan. Gertler pufnește din nou și se întoarce la chitara sa. Și astfel începe viața de internat. Anul lui Jonathan la Chopham Hall este guvernat de două lucruri: numere și liste. Școala este o mașină care produce apartenențe, și ca atare, totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la Gertler, care ridică din umeri. — Dă-i drumul. Verifică, dacă vrei. Nu fii idiot! Gertler are ochii roșii. Se pare c-a plâns. — Mare pierdere, zice Porter. Manning, care stă la fereastră, pufnește disprețuitor. — Mă acuză c-am furat o hârtie de cinci lire din portmoneul lui Waller, murmură Gertler. — Noi nu te acuzăm de nimic, rostește Manning pe un ton batjocoritor. Am găsit-o la tine. Hoțule! — Ce se va întâmpla? — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vizită nu este la fel de plăcut. Este specialist in ritualuri inițiatice și își manifestă deschis dezaprobarea față de prezența în expediție a lui Bridgeman. — Ce vârstă ai? Ce-ai publicat până acum? Când Jonathan îi răspunde că n-a publicat nimic, Gittens pufnește disprețuitor: — Dacă nu te superi, zice el cu obrăznicie, ce vei face de fapt în Fotse? Jonathan nu aer un răspuns potrivit. Profesorul Chapel, pe de altă parte, are o idee foarte clară asupra rolului asistentului său. Pentru el, expedițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ținea gândul că Într-o zi el urma să aibă cutezanța de a Înălța ochii către ea. Până atunci, Însă, năuc, lipea obrazul de coaja dudului. Erau nopți când razele de lumină albastră a cerului cădeau În pulberea drumului și pufneau ușor, ca și cum picături reci de ploaie s-ar fi scufundat În praful acela fierbinte. Frunzele copacilor și ale buruienilor se plecau lin, fără foșnet, sub lumina albastră și rece. Mihai Enin n-ar fi spus nimănui ce vedea și auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să Înțeleagă de ce, pe Enin Îl pufni râsul În timp ce se Îndrepta către prietenul său atârnat În nuc ca la abator: „Ce, băi, Canafase, ai făcut vreo drăcie și s-au hotărât ăștia să-ți taie gogoloaiele? Lasă, nu fi supărat, nu ești nici primul, n-o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai să profiți În neștire de avantaje: mai trebuie să și transpiri nițeluș prin noroaie, că statul nu te ține În puf numai să te rățoiești de la catedră când nu pricep elevii care e diferența dintre comparație și metaforă...” Foiște pufni de câteva ori, apoi răspunse cu un glas vesel și din care se Înțelegea și un soi de Încântare, pe jumătate sinceră, pe jumătate ironică: „Cu admirație vă spun, tovarășe director, și cu neprefăcut respect: dacă În partidul comunist care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Comandamentul General al Forțelor Militare Confederate de acest individ. N-au folosit nici un cod de prioritate pentru el și totuși mi s-a interzis să întreprind altceva în afara ordinelor. În aria mea de jurisdicție. În propria mea arie de jurisdicție! Pufni pe nas, înfuriat de propria-i neputință, ceea ce îi făcu pe cei doi subalterni să se încrunte și ei. Însă numaidecât consolarea își făcu apariția în mintea lui: dar dacă ultimele zvonuri pe care le-am auzit nu sunt numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
atenția. - În momentul reîntoarcerii voastre, îți voi destăinui un mic secret care te privește în mod direct căpitane, îi răspunse cu aceeași atitudine Poha. Nu suporta deloc să fie tratat cu condescendență. - Știți un secret? Despre mine? Birmaq aproape că pufni în râs când auzi cuvintele preaonorabilului. - Ți-am spus să dovedești puțină încredere, parcă. Știu cum ai ajuns tu să lucrezi pentru Independenți, aruncă sec el. Căpitanul se îndepărtă precaut câțiva pași de locul unde se afla, de parcă Poha s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mea, tare mult m-ai chinuit, dar acum, când te privesc, am uitat de toate. - O să-i spunem și Eva - fiindcă e frumoasă, spune tatăl. Ființa aceasta mică pusese toată casa în mișcare și a făcut-o pe Maia să pufnească în râs fericită. A strâns-o cu dragoste mare în brațe. În salonașul cu vedere spre grădină, tata, bunicul, bunica și preotul Mladin venit cu Crăciunul, cinsteau venirea pe lume a acelei fetițe atât de drăgălașe ce umpluse casa de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
neînțeles, din care noi trebuie să rămânem ferm convinși, că el, marele doritor de lectură, ar citi pe rupte, dacă nu ar exista acest mic impediment, strict obiectiv de altfel, adormitul după primele două fraze citite. Degeaba vă ascundeți și pufniți pe la colțuri în râs! Am auzit oameni mult mai grei, unii cu oarecari titluri chiar, care au un anume respect pentru slova scrisă și eventual citită, care la viața lor au citit ceva, dar care în zilele noastre aduc, cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
este trezită de un zgomot nemaiauzit. Noi, gloata, ne îndreptăm fuga spre movila de la intrarea în sat și nu ne venea să credem de ceea ce vedeam: un automobil luxos (ni se părea nouă, neavând termen de comparație=â) se apropia pufnind și înghițind pământul. Așa ceva nu le mai fusese dat ochilor noștri de viezure să mai vadă. Rămânem înmărmuriți, gurile noastre nu îndrăznesc să se închidă, parcă temându-se să nu dispară minunea. Automobilul trece în trombă pe lângă noi, prăfuindu-ne
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea să fie mâncată de gura haină a celor două trenuri oarbe care pufneau a despărțire ... De ce vor să plece oamenii? Și încotro se îndreaptă? Așa se întrebau din priviri, tacit,și se mai întrebau dacă există cu adevărat fericirea sau e doar o poveste închipuită de alții. Ea tot îi mai era dragă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vorbise, nici măcar el nu părea să creadă asta. ― Mda, poate, am mormăit. ― Am putea vorbi despre altceva, sugeră Victor. Cum ar fi...Își lăsă fraza În aer pentru câteva clipe. Spune-mi ce ai mai făcut cu noua coregrafie. Am pufnit În șoaptă. Era foarte drăguț din partea lui să se prefacă că baletul meu Îl interesa cât de cât. Adevărul era Însă că Îl fascina tot atât de mult cât mă fascina pe mine fotbalul. Adică deloc. ― Termină cu prostiile, am râs eu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îi spuneam Gothica și comentau mereu despre preferințele ei Întunecate. Acum Însă, se părea că ele erau prietene. ― Alisia, nu? spuse Gothica, care se Întorsese brusc cu fața la mine și rânjea cu buzele ei roșii. Am aprobat ușor din cap. Bianca pufni lângă mine și Începu să se prefacă că desenează ceva. ― Nu fă asta, Îi spuse Eliza Gothicei. N-o Întreba! ― Oh, ai Încredere În mine! Eliza Îmi aruncă o privire scurtă. Am observat că se Înroșise. ― Ce să mă Întrebe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
domnișoară frumoasă caremi datorează niște bani. Am nimerit bine? Am răsuflat bucuroasă. Era vocea lui. ― Tu ce crezi? am Întrebat Încet. ― De ce vorbești În șoaptă? Întrebă el. Dacă e cumva o tehnică de seducție, să știi că-mi place. Am pufnit În râs fără să vreau. ― Nu e o tehnică de seducție, Înfumuratule! Sunt În oră! ― Oh, zise el. Sunt puțin dezamăgit acum. Oricum, mă gândeam că ai terminat orele până acum. ― Nu sunt atât de norocoasă. Am ridicat o clipă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Înnebunit după tine. ― De unde știi? ― Mi-a spus chiar el. ― S-a terminat Între noi, am spus eu Încercând să Închei subiectul. ― Eu doar Îți transmiteam un mesaj, zise ea. Mie nu mi-a plăcut niciodată de tine, oricum. Am pufnit. Cum putea fi atât de directă? Din fericire, aveam aceleași sentimente pentru ea. ― Știu ce simți, am bombănit. ― Dar dacă voi doi vă Împăcați, voi Încerca să fiu drăguță. Aș face orice ca să nu-l mai văd pe Victor suferind
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am ridicat din umeri. ― Nu știu dacă m-aș numi exact o sportivă. ― Ei bine, eu sunt un sportiv. Ar trebui sămi vezi mușchii de vis. ― Glumești? ― Desigur că nu, zise el pe un ton care se voia jignit. Mă pufni râsul. ― Glumesc, zise el În șoaptă. Chiar era un tip amuzant, mi-am spus În timp ce ne opream amândoi din râs. ― Am o soră, am continuat. E puțin nebună uneori, dar e grozavă. Și am și un frate, dar tu deja
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
decolam către o zonă de siguranță. Dintr-odată, îmi părea tare bine că plec din New York. în ultima vreme, n-avusesem o viață prea ușoară. Nu prea avusesem spațiu de manevră. Eram lefteră și datoram bani aproape tuturor. M-a pufnit râsul fiindcă, pentru o clipă, chiar am părut o drogată. Nu datoram genul ăla de bani, dar atinsesem limita pe ambele carduri de credit și fusesem nevoită să mă împrumut de la toți prietenii. Munca de la hotelul unde eram asistent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transformaseră dintr-odată în niște microfoane din alea ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au ajuns singurele sunete pe care le mai percepeam. Era revoltător. Am simțit cum mă cuprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
merge de parc-ai studia iarba de pe cărare, m-a avertizat mama. Mergi dreaptă ca o prăjină! Găselnița asta i-a smuls niște sunete ce aduceau mai degrabă cu niște chicote isterice. Sigur, cum altfel ai putea să mergi? a pufnit ea ieșind valvârtej din cameră și lăsându-mă privind nedumerită în urma ei. Nu cumva își bătea joc de mine? Totuși... era mama mea... Cum a ieșit mama, Claire a dat buzna pe ușă și m-a înșfăcat de mână. —Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]