1,686 matches
-
fără mimica o aparentă fără esență 2 rămîi cu mine, stai nu pleca soarele a răsărit deja noaptea a fost grea rea zorile au ars bun rămas 3 vino în Guantanamera unde bîntuie Hymera dulce, pură și crăcoasă zîmbitoare și pufoasa ea te-atrage și te trage în arondismentul Timp Deschis de zei în Olymp dar mai poți scăpa ades cînd e visul mai pervers că o crupa rîvnitoare despicata de vapoare 4 Scriu un cuvînt, încă unul, apoi un rînd
PRETEXTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357083_a_358412]
-
Autorului Într-o lume-n care stresul Și depresia e-n floare, Eu te-am întâlnit pe tine Rătăcind prin vis de seară. Tu m-ai confundat cu versul Unei păsări călătoare, M-ai urcat pe culmi alpine, Printre nori pufoși de ceară. Într-o lume-n care viața Se clădește navigând Printre malurile moarte Ale unui scrin confuz, Tu mi-ai dăruit speranța Rătăcită-n al meu gând, Eu am plămădit-o-n carte Iubind până la refuz. Într-o lume
O NOUĂ DIMINEAŢĂ de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357103_a_358432]
-
cu ușa închisă în urma noastră. Matei mi-a cerut să închid ochii și să întind mâinile. Eram o fire curioasă, așa că, fără să-i pun vreo întrebare, să pierd timpul, am închis ochii și am întins mâinile. Ceva moale și pufos se mișca în palmele mele, așa că la fel de repede i-am deschis. -Ce frumos este! m-am trezit spunându-i plină de admirație în fața unui iepuraș alb ca zăpada, care cu boticul mic și umed îmi mirosea mîinile. -E al meu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > FRÂNTURI DE VIAȚĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mergeau împreună prin zăpada pufoasă și albă. Strălucitor de albă. Ea, plină de gânduri, călcând cu atenție ca nu cumva gheața de sub zăpadă s-o trântească și să mai pățească vreun necaz, tocmai acum când s-au adunat atâtea griji pe umerii ei aplecați de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
2011. Într-o lume-n care stresul Și depresia e-n floare, Eu te-am întâlnit pe tine Rătăcind prin vis de seară. Tu m-ai confundat cu versul Unei păsări călătoare, M-ai urcat pe culmi alpine, Printre nori pufoși de ceară. Într-o lume-n care viața Se clădește navigând Printre malurile moarte Ale unui scrin confuz, Tu mi-ai dăruit speranța Rătăcită-n al meu gând, Eu am plămădit-o-n carte Iubind până la refuz. Într-o lume
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
încrede ... Citește mai mult Într-o lume-n care stresulși depresia e-n floare,Eu te-am întâlnit pe tineRătăcind prin vis de seară.Tu m-ai confundat cu versulUnei păsări călătoare,M-ai urcat pe culmi alpine,Printre nori pufoși de ceară.Într-o lume-n care viațaSe clădește navigândPrintre malurile moarteAle unui scrin confuz,Tu mi-ai dăruit speranțaRătăcită-n al meu gând,Eu am plămădit-o-n carteIubind până la refuz.Într-o lume-n care LunaNu-ncetează să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
autoarea spune: „Hm, era foarte energică și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe
O POVESTE MINUNATĂ, DESENATĂ ŞI PICTATĂ. DANIELA IONELA FIRICEL, CĂŢELUŞA SAŞA, EDITURA SF. IERARH NICOLAE, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357455_a_358784]
-
copil. De aceea și titlul volumului vine de la o poezioară în care copilăria este imaginată ca un tort, cu mai multe blaturi și creme: „Atunci când m-am născut, /am gustat prima mea felie /din tortul copilăriei, /care are un strat pufos de învățătură,/ unul de somn foarte bun. / De joacă este un strat colorat , /din care gust cu plăcere în fiecare zi./ Am crescut / și în fiecare zi îmi dau seama că straturile, /pe care le are tortul copilăriei, / sunt din ce în ce mai
DUBLU EVENIMENT LA CENACLUL LITERAR „MUGURII” AL COPIILOR DIN COMĂNEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358315_a_359644]
-
alb. Am crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar, Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de câine, după cum ne și așteptam, un dulău inteligent și cu multă personalitate, care a știut să-și găsească singur rostul și locul său potrivit în familie. Nu știu cum a
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
boabe de grâu, fructe confiate, au mălai, făină, cârnați și slănină, lapte la pet și ciocolată au berechet. Și-n mușuroi, pentru cei îndemânatici, sunt fabrici unde mămicuțele lucrează să-și îmbrace furnicuțele, fac căciulițe, bluzițe, plovărașe ciorăpei și ghetuțe pufoase. Au grădinițe, școli, teatre, cinematografe, mănâncă popcorn și înghețată din vafe. Au bunici, bunicuțe, ce-n nopți târzii le spun povești, ori le citesc poezii. Ele stau în hamac și auzi doar un oftat când Harap -Alb, prințul cel bun
CE FAC FURNICUŢELE IARNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358393_a_359722]
-
umilit soțul?! Nu puteai și tu să-i faci pe plac? Doar eu i-am povestit ce bună ești de salteluță ... ” Adică, tu știai?!” se oripilase Adelina de surpriză. “Păi, cum să nu știu!” - se împăunase de mîndrie savarina cea pufoasă, “doar e bărbățelul meu, pe care îl iubesc ... Ce vrei, să nu-i fac și eu lui cîte o bucurie din cînd în cînd, mîncă-l-ar fata de dulcic ce este ... ” Adelina mai avea multe de învățat și, mai ales, încă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Gabriela abia mai respira, își privea soțul fascinată, cu uimire parcă și cu un devotament înduioșător, el o mîngîia din cînd în cînd, se apleca spre ea, o strîngea în brațe și o mîngîia pe umerii ei frumoși, de zeiță pufoasă, și o săruta pe buze. Mîncaseră încet, inginerul Marcu parcă nu se mai grăbea, dar asta era doar o impresie, constatase Adelina, dîndu-și seama că în orice făcea el punea multă seriozitate și abia după ce au ieșit din restaurant el
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
mă iubește?! Adelina se emoționase. Doamne, ce prostuță delicioasă; dar, pe drumul spre casă se gîndise că așa ar trebui să fie o femeie, dacă vrea să fie iubită de un bărbat puternic, cum era inginerul Marcu: ca o salteluță pufoasă ... Și încă o întrebare îi stăruia în minte, deși tot încerca să și-o reprime: Oare el nu se plictisește niciodată cu ea? Despre ce-or vorbi ei doi acasă? Și această obsesie o incitase rău de tot. Iată-mă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
fumeze bărbății pe prispă și să nu mai simtă nevoia să se ducă la crîșmă să facă politică, iar ele, liniștite fără această grijă pe cap, să coace cozonaci sau să migălească la cornulețele cu magiun, care ies atît de pufoase și dispar din farfurii la repezeală. Cezar Dunăreanu descoperise, cu această ocazie, în Neacutare Pandișpan, un interlocutor plin de umor, care nu punea la suflet nimic din bîlbîiala haotică a vieții, el trecea cu povestea de la una la alta fără
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
începuse să-i povestească lui Mancuse ultimele întîmplări din văgăună, iar Mancuse, care o asculta atent, rîzînd încîntat de vreo întorsătură de frază a Esterei, nu se putea abține să nu caute cu privirile vreo crenguță de salcie cu mîțișori pufoși, pe care voia să i-o ofere ca un cavaler alesei inimii lui, cu smerenie și cu recunoștiință pentru devotamentul cu care îi mîngîia ea existența, dar din cînd în cînd mintea lui se reîntorcea la marile teme ale Universului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
nici unui purtător de mustață, declara senină că preferă să se masturbeze, decît să le înghită hăndrălilor toate toanele, avea și o prietenă grăsunică, o dulcinee tocmai bună de mîngîiat, pentru că altceva nici nu inspira, era ca o mîță imensă și pufoasă, și ele două jucau spectacolul inocent al fetelor scîrbite de virilitatea brutală a masculilor, pentru că două fete sînt ca o simfonie a naturii, un bărbat și o femeie simbolizează o furtună cumplită, care smulge acoperișurile, dărîmă podurile și culcă la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA MEA FRUMOASĂ Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului IARNA MEA FRUMOASĂ Nu te-am văzut, de-acum un an În mantia pufoasă. Vii pe pământ amerian, Tu, Iarna mea frumoasă! Te-am îndrăgit de copilaș, Când întindeai un voal Imaculat, ca de mătasă, Pe plaiul meu natal. Trecut-au anii, s-au topit Ca fulgii tăi căzuți în palmă, Iar viața mea
IARNA MEA FRUMOASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358157_a_359486]
-
male! -Și eu te iubesc, păpușă mea dragă. Lângă poiata păsărilor, stă Labus, un câine mare căruia nu i se potrivește numele, tocmai de aceea, de câte ori se apropie cineva de el, îi oferă scurt labă lui nespus de mare și pufoasa. Este foarte blând cu cei din casă dar devine foarte rău dacă cineva îndrăznește să-i încalce teritoriul. Vecinii nu îndrăznesc să se apropie nici măcar de gard. Tatăl Sorinei este doctor în sat, de aceea și ei îi place să
O PAPUSA FERICITA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357569_a_358898]
-
s-au îndepărtat dar au început să se apropie și să cadă peste mine, integrându-mă în decor. A fost realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă minunea. Printre fulgii mari și pufoși apar mici sclipiri care se transformă în steluțe din ce ... Citește mai mult Fulgii ... mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într-o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câțiva kilometri.Soare! ... un soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
s-au îndepărtat dar au început să se apropie și să cadă peste mine, integrându-mă în decor. A fost realmente o acceptare, un tandru: „Bun venit!” Și, dintr-o dată, cu ultimii fulgi, se întâmplă minunea. Printre fulgii mari și pufoși apar mici sclipiri care se transformă în steluțe din ce ... XI. IMPLINIRE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 425 din 29 februarie 2012. Tăcerea sufletului arde piatra lespezilor grele care mă despart de Tine. Flacără infinită din veacul infinit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
nu-și recunoaște poezia. „Poezia mea străină îmi e. / Sare la mine din gura altuia, / Se altoiește în aer / În fel de fel de chipuri, neștiute.” Tonurile, când înalte, când foarte joase, se înfășoară ca într-un dans melopeic, în pufoasa răcoare a inimii, amplificând sentimentele: „Strigă și se spargte-n ecouri: / Ca un foc de artificii unele, altele peșteri, /Printre stalagmite / Strig eu, eu, eu...se aude / Din adâncuri / Noi, noi, noi...// Străină mi-e poezia mea” (Străină). Trecerea de la „eu
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
senzații romantice privirilor noastre neobișnuite cu această priveliște. Am deschis larg fereastra, deoarece atmosfera din cameră era sufocantă din cauza sobei de teracotă și, cât timp Genny se ocupa cu aranjatul bagajelor în șifonier, am sărit direct în troianul de zăpadă pufoasă, fereastra fiind la nivelul bustului meu. Genny nu a observat manevra mea, iar când s-a auzit strigată și a venit să vadă unde sunt, i-am aranjat fețișoara frumoasă cu un pumn de zăpadă cu care am frecat-o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350708_a_352037]
-
aur prinse pe bandă vernil-violet), iar toartele din aur sclipitor, cu trei semiinele dantelate și steluțe diamantifere pe margini, se legănau ca niște cireșe la urechi, pe când pălăria din mătase de Ceylon (cu nuanțe viorii... pe un alb de nea pufoasă, având câteva pene aurii, de fazan, prinse prinse cu gust la baza calotei și puțin mai spre ceafă) îi dădeau vârsta cu cel puțin cinspretzece ani mai tânără, lucru de care era conștientă că încă mai poate seduce bărbații a
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în tundra aceea rece și pufoasă, devenim în curând două puncte colorate, într-un vârtej alb. Ninge dezlănțuit, dintru început nu e cu putință să văd nimic, bărbia se moleșește, țintind doar cerul scârțâitor de sub cizmele noastre. Regret câteva minute fularul meu albastru, care m-ar
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
de creioane subțiri. Într-un prun tânăr, vântul a agățat poznaș o sacoșă, făcând-o să semene vag cu un ursuleț. Și în pădurile din Gabrovo erau agățate prin crengi mărțișoare, legănându-se în bataia vântului ca niște clopoței albi-roșii, pufoși și fără glas. Se luminează alburie și pădurea de mesteceni, dincolo de care se aude ecoul unui clopot, e prânzul, sunetul slobozește oamenii de la slujba de duminică. Drumul e anevoios pe alocuri, dar gustul hoinărelii e plăcut, seamănă cu bucuria degustării
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]