11,637 matches
-
de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017. Pe dealul cu livadă verde, Revăd căsuța cu cerdac... Zâmbește vesel în lumină, Sub trandafiri și flori de mac. Pășesc în curtea înverzită, Din nuc mă strigă-un pui de cuc, Un leagăn scârțâie-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
fost natura! Privesc în jur la pomi, la flori, ... Citește mai mult Pe dealul cu livadă verde,Revăd căsuța cu cerdac...Zâmbește vesel în lumină,Sub trandafiri și flori de mac.Pășesc în curtea înverzită,Din nuc mă strigă-un pui de cuc,Un leagăn scârțâie-n lumină,În praf se scaldă-un guguștiuc.Abia ating cu-al meu piciorCărarea verde spre grădină,Printre gherghine și bujoriSe vede-un chip drag în lumină...Bunica cu năframă neagră,Cu părul nins și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
anul trecut, din care bunica făcea compot. Iată, în felul acesta, trecu vara. Liliana plecă la școală. Mai venea și în celelalte vacanțe la bunici, prima ei grijă era să vadă veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți pui? Între timp, fata crescu înăltuță, deveni domnișoară, elevă de liceu. Când veni la bunici, găsi pomul cu vizuina veverițelor tăiat. Era prea bătrân, găunos, nu mai producea mere. Trunchiul copacului zăcea culcat
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
covorul de frunze de la rădăcina lui după ce l-ai îmbrățișat și i-ai sărutat scoarța mulțumindu-i iată bucuria bucuriilor dincolo de clipa aceea în care mamă fiind simți pentru prima oară cum colostrul țâșnește spre buzele înfometate și însetate ale puiului tău devii pe rând mamă și puiul abia intrat în viață lăsând acei pași nevăzuți să-ți umple ființa ------------ ca un vis nedefinit verticalitatea copacilor mă umple și acum gândindu-i Anne Marie Bejliu, 21 iulie 2016 Referință Bibliografică: bucuria
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
l-ai îmbrățișat și i-ai sărutat scoarța mulțumindu-i iată bucuria bucuriilor dincolo de clipa aceea în care mamă fiind simți pentru prima oară cum colostrul țâșnește spre buzele înfometate și însetate ale puiului tău devii pe rând mamă și puiul abia intrat în viață lăsând acei pași nevăzuți să-ți umple ființa ------------ ca un vis nedefinit verticalitatea copacilor mă umple și acum gândindu-i Anne Marie Bejliu, 21 iulie 2016 Referință Bibliografică: bucuria bucuriilor - verticalitatea copacilor / Anne Marie Bejliu : Confluențe
VERTICALITATEA COPACILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383761_a_385090]
-
adusă de Anton. — Scumpa mea, cât sunt de fericită că ești bine! spuse mama Deliei. Te rog, ai mare grijă și îmbracă-te mai gros, vezi că începi și tu să nu mai fi chiar așa de puternică. Te rog, puiule, ai grijă de tine. Dacă ar fi știut mama Deliei că starea ei avea o altă cauză, cine știe cum ar fi făcut față unei astfel de situații? Dar nu știa! Dana își pregătea bagajul pentru plecare. Se ducea la tren pentru că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383744_a_385073]
-
auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul ascuțit și cu o lăcustă în el, se tot zburătăcea din loc în loc, strigându-și puii. Pe deasupra apei, lângă mal, un șarpe de apă se ondula încercând să păcălească niște broscuțe prostuțe și neatente la pericol. Luciul apei nu era tulburat decât de câteva lebede care se plimbau elegante pe lac. Cred că erau tot cele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
Doi pescăruși, din întâmplare, Sunt martori la lăsarea serii. Cortina gri se trage-n zare Și se topesc vapoare-n larg, Iar marea, cât este de mare, E doar de stele pe catarg! Luna-și arată fața clară, Cloșca cu puii ei de aur Din norul nopții iar tresară, Cerul devine mândrul faur! Fără să mai privească-n sus Îndrăgostiții au uitat Că Soarele a și apus, Fără să îi fi întrebat! Când roata carului de stele Apare-ncet pe o
MARTORI LA LĂSAREA SERII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383790_a_385119]
-
că mă înșeli, sigur mă înșeli! Doamna e sătulă. Deși s-a fandosit că...Țicuțor, că hai, că...să vezi...Și îmi îndrugă povestea cu omul din vis. Iar eu....ca boul...ascult...Vreau și eu să fac ceva...lasă, puiule, că ai făcut în vis! Dacă sunt bou... Uite-așa s-a enervat și a țipat amarnic: -Asta e, cucoană! Mă în-șeli! Mă duci cu chihlimbarul și pe urmă îmi spui povești. Iar eu înnebunesc lângă tine! Auzi? Înnebunesc! -Iar
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ochii să ne pară reciproc mai strălucitori. - Suntem ca niște fiare! Acum înțeleg că ochii reprezintă cel mai bine legătura noastră cu ele, în special cu felinele - a observat Andrei. - De acord! Fiară felină! Și m-am cuibărit ca un pui lângă idolul protector. Am cinat fără grabă, bucurându-ne de a fi împreună. În cele din urmă lumânarea s-a stins, iar, noi am revenit în pat vegheați de lumina lunii care pătrundea pe fereastră printre dantelăriile perdelei, realizând un
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
un malac, Ce c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga Spune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga. -Taci din gură arapină, chiar mă crezi așa de prost? Nu copaci mânâncă puii... imediat te duc la post. -Domnu’, domnu’ păduraru, spune
ȚIGANUL... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380198_a_381527]
-
luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga Spune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga. -Taci din gură arapină, chiar mă crezi așa de prost? Nu copaci mânâncă puii... imediat te duc la post. -Domnu’, domnu’ păduraru, spune fără echivoc Dacă nu vrea să le mânce... le arunc atunci pe foc. Referință Bibliografică: ȚIGANUL... / Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi
ȚIGANUL... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380198_a_381527]
-
domoală. Fără a renunța cu totul la vechile sale obiceiuri, se mai liniștise într-o oarecare măsură și devenise dintr-o dată preocupat de gospodărie: făcea piața, gătea, se preocupa de reamenajarea locuinței asemeni unei păsări ce-și pregătește cuibul pentru puii ce vor veni. Poate că se gândea la nepoții pe care i-ar fi putut avea și de care, s-ar fi putut preocupa să-i învețe câte ceva, poate așa cum nu reușise să o facă în tinerețe cu alți copii
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
În arșița verii prin ceață și ploi, În deplină libertate, prin noroi. Pe la stâne strecoară spaima printre oi, Apucă ce-i place, sau ce-i de soi, Cu nasul în miere, cu botu-nroșit, Tratează albina... în mod iscusit. Își apără puii de omul zărit, Sigur îl atacă, de este rănit, Dar nici la hoit să nu fie deranjat, Iar de brusc apare, l-a și atacat. De om îi este frică... pleacă mereu, Dar să nu-l întâlnească instantaneu, Iar de
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
a necăjit. De picior îl prinde, poate să-l arunce Și de nu se mișcă... atunci el se duce. Omul, doar "o sută unu" a rostit, Zece metri-n fugă... ursu- a depășit. Pe un mistreț cu dragoste îl strânge, Puiul lui de foame astăyi nu mai plânge. De mistrețu-i mare, se luptă cu el, S-ar putea să moară în acest duel. Uneori câinii, când l-au atacat, Le-a atins coloana, s-a și fracturat. De ajutor omului nu
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
de fiecare dată când vine sau când pleacă, o zi o pierde prin aeroporturi și prin avioane. - Mă bucur mamă că te-ai gândit la noi cu tortul, replică Sorin, simulând că-i oferă o îmbrățișare. - Ca de fiecare dată, puiul meu, mama mereu va avea grijă de tine. Tu ești prâslea, sau cum se spune la noi oamenii simpli, rodul ultimei nopți de dragoste. - Lasă mamă că doar nu l-ai uitat pe tata după aceea, spuse râzând fiul cel
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
vor să ne dea înapoi tezaurul refuzat și deturnat „MeReU”. Rușii au vreun interes în mod sigur, deși la ei lingourile sânt mai în siguranță decât în seiful B.N.R.. Dacă se întorc acasă, mușterii pofticioși își vor umple buzunarele cu „pui de cloșcă”. Tezaurul României, evacuat în Rusia în timpul Primului Război Mondial, includea, pe lîngă multe obiecte de patromoniu național, 91,2 tone de aur, evaluate în prezent la 3,2 miliarde de euro. Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur
Uneltele de la Bucureşti ale vicontelui Étienne D. Bilderberg [Corola-blog/BlogPost/94156_a_95448]
-
în floarea primăverii timpurii umblând sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori și destul de greu și zgribulind de frig am fost și pe Dălina cu oile și mieii unde pe vremea aceea era o neviscă ce prindea păsărele probabil pentru puii ei cu mieii și oile-mpeună ziua era țesută cu flori și cu jocuri cu trâmbița ce legăna așa de dulce melodia aceea de primăvară subțire așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt Lornițul cu ochii mari ne privea
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
una roșie și una albă puritate și iubire... să ai grijă de mărțișor și să-l porți la piept în fiecare zi până când nu vom mai fi... mărțișorul este ... Citește mai mult Iubito îți dăruiescun mărțișorpe care te-aș rugasă-l pui chiarlângă inima tasă-mi audă bătăile inimii mele..un mărțișorlegat cu două petalede trandafiruna roșie și una albăpuritate și iubire...să ai grijă de mărțișorși să-l porți la pieptîn fiecare zipână când nu vom mai fi...mărțișorul este... XXXI
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
ciocul în văzduh. E cucul. Vreau să ies repede în prag să-l aud iar și să mă bucur că e așa de aproape .Până să mă mișc, pentru că m-a luat un cârcel în pulpa piciorului, cucul dispăruse. ,, În puii mei, tot ce-i frumos pierd. De când l-am cunoscut mi-am pierdut și capul.” - Miauu! mă trezește Geo din visare. - Mai vrei? Dar pisoiul o tulește afară. Cred că a vrut să-mi spună ,,săr’ mâna pentru masă”. Inteligentul
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
poarta, Vecinului Dospoli râzând Și oftând zicând că asta-i soarta, A murit ungurul, plângând. Povestea că se adunau păsări, Acasă la Voju Ioan “Celei” Trebuia să ducă și el ceva, Că de nu plăteai în lei. A prins un pui de uliu, Direct în centru el mergând, Undeva spre înserat, De pe poartă întrebând! Vojule am adus “cocoșul” ce să fac? Să-l bag cu găinile sau să-l las în sac? - Bagă-l în coteț, strigă gazda din casă! Fără
LUCA POŞTAŞUL DE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378284_a_379613]
-
povestit că n-a stat pe gânduri, Era într-o zi de sărbătoare, într-o joi, Dus la crijmă la Uzum a fost apoi Și a turnat pe gât o sută de coniac, Ca să aibă stâmpăr și să înece un pui de drac. Dimineața ceartă mare a mai născut, Cum sărăcie așa ceva el a făcut! Într-o seară tot la crijmă povestind, Mai râzând și mai glumind, Luca spune cu atâta amărăciune Încât satul începu în jur să i se adune
LUCA POŞTAŞUL DE LA VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378284_a_379613]
-
accesoriilor: fâșii de carne, rondele de castraveciori sau sfeclă roșie, vreo floare croită dintr-o felie de roșie cu sâmburii la vedere, dotată cu frunzulițe din pătrunjel și mărar. Imaginea platoului sugera altceva decât nesuferitul de orez și, unde mai pui, copilul meu devenea, ca și ursul, omnivor, el, cel căruia îi plăcea doar carnea! Când orezul era cu lapte, îl foloseam ca materie primă pentru un om de zăpadă așezat pe o farfurie sinilie-cerul, înconjurat de câteva bobițe de dulceață
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
priviră zâmbind, hotărând din acel moment că trebuiau să se mai întâlnească pentru a colora cât mai mult locuri în culoarea nouă și proaspătă care ieșea de sub mâinile lor. În acest timp, în cealaltă margine a împărăției, Nu-Mă-Uita îngrijea câțiva pui de ciocănitoare căzuți dintr-un cuib, când un câine uriaș se năpusti asupra ei, culcând-o la pământ. Dacă ar fi fost unul dintre animalele surorii sale, câinele nu ar fi atacat-o, se gândi fata, încercând să-și apere
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
doamna privighetoare are cinci, doamna cinteză are chiar zece, așa se cuvine în lumea noastră. Dacă tu ești singur, nu înseamnă că ești un exemplu bun pentru împăratul nostru. Și, apropo, ia-ți oul din cuibul meu, sări un mierloi, puii mei au ieșit deja din ou și soția mea e obosită de clocit. Cucul se retrase rușinat pe o creangă îndepărtată, dar nu părăsi sfatul păsărilor. Era curios să afle ce puneau la cale păsările care se credeau mai cu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]