1,506 matches
-
lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru apărarea feței, pe brațul stâng. Rostri: astfel era numită tribuna oratorilor din Forul roman, împodobită cu ciocurile de metal ale corăbiilor dușmane pe care romanii le incendiaseră în anul 338 î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
metal și lemn pe suprafața internă. Este foarte elastic, ușor și, în același timp, extrem de rezistent. Astfel de scuturi au fost descoperite la Dura Europos, în Siria, și la Fayum, în Egipt. Secutor: adversarul rețiarului; se apăra cu scutul și pumnalul. Sesterți: un soldat câștiga 900 de sesterți pe an, iar un procurator - între 60.000 și 300.000. După șaisprezece ani de serviciu, pretorienii erau lăsați la vatră și primeau 20.000 de sesterți pe an. Un sclav costa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un fel de deschizător menit să învingă rezistența pasivă a adversarului. De altfel, tracul B are ca simbol o creastă cu un grifon, care este pe jumătate vultur, pe jumătate leu. Sica: sabie scurtă; era totuși mai lungă decât un pumnal. Arma predilectă a gladiatorilor, deoarece este rezistentă și ușor de mânuit. Fiind ușoară și având dimensiuni reduse, poate fi ascunsă sub haine și de aceea este arma preferată a sicarilor, al căror nume provine din acest termen. Statuia Victoriei: statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se arătau peste coroanele unui pîlc de platani, În contururi de catedrală. Am lăsat taxiul să plece și am pătruns Într-o grădină Înfrunzită, semănată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Bine, vă las singuri să vă cunoașteți. Julián, ai să vezi că Jorge, dincolo de mutrișoara aceea de copil alintat și fudul, nu-i atît de prost pe cît pare. Are ceva din taică-su. Cuvintele lui Aldaya căzură ca niște pumnale asupra băiatului, cu toate că zîmbetul său nu cedă nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. — Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate. Tata vorbește mult despre tine În ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prezența casei, să o explorez Înainte ca Bea să apară și să pună stăpînire pe ea. M-am oprit o clipă să contemplu fîntîna și mîna Îngerului ridicîndu-se din apele cu tente stacojii. Degetul arătător, acuzator, părea ascuțit ca un pumnal. M-am apropiat de marginea bazinului. Chipul sculptat, fără privire și fără suflet, tremura sub suprafața apei. Am urcat treptele ce duceau spre intrare. Ușa principală era Întredeschisă cîțiva centimetri. Simții un val de neliniște, căci credeam că o Închisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți! Mii de pumnale Îmi străpunseră gîndul. O nouă serie de lovituri făcu ușa să se clatine. Tata se Îndreptă spre ușă și ridică căpăcelul vizorului. — Ce doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori o dărîmăm În șuturi, domnule Sempere. Nu mă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
putea citi În suflet. M-am lăsat În voia ploii Înghețate, umblînd fără nici o țintă. Pășeam cu privirea În pămînt, purtînd după mine imaginea Nuriei Monfort, neînsuflețită, Întinsă pe o lespede rece de marmură, cu trupul presărat cu lovituri de pumnal. La fiecare pas, orașul se destrăma În jurul meu. CÎnd am ajuns la o răscruce de pe strada Fontanella, nu m-am oprit nici să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ce alte amenințări putea azvîrli asupra ei don Ricardo, pe lîngă faptul că o ținea Închisă de luni de zile În dormitorul acela, ca pe o deținută. Penélope știa mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui Julián, un tînăr de nouăsprezece ani, pierdut Într-un oraș Îndepărtat și ostil, abandonat de toți, abia supraviețuind din zadarnica speranță de a o revedea. De ce anume voia să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă ea În felul acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv Întemeiat, nu mîna lui avea să Împlînte acel pumnal În sufletul prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe doica fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul de la etajul al treilea a fost ziua În care a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și un fular, cu mănuși și gabardină, era o umbră printre atîtea altele. Nu-mi spunea niciodată unde se ducea. Mai Întotdeauna aducea bani sau bijuterii. Dormea dimineața, așezat drept În fotoliu, cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o armă cu două tăișuri, cu resort automat. Lama era plină de pete Întunecate. Pe atunci am Început să aud pe străzi povești pe seama unui individ care spărgea vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero, care poate că era postat lîngă intrare. Din zid se desprindea un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul lunii pe lamă. Un cuțit, probabil un pumnal cu două tăișuri, era Înfipt În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și Penélope, adolescenți, zîmbeau către o viață ce le scăpase pe negîndite. Lama pumnalului străpungea pieptul lui Julián. Am Înțeles atunci că nu Laín Coubert sau Julián Carax lăsase acea fotografie ca pe o invitație. Fusese Fumero. Fotografia fusese o momeală otrăvită. Am ridicat mîna să smulg cuțitul, dar atingerea Înghețată a revolverului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și Întoarse capul, mușcînd pumnul lui Carax. Era posedat de o furie bestială. I-am auzit clănțănitul dinților sfișiind pielea moartă și am văzut buzele lui Fumero mustind de sînge. Ignorînd durerea sau, poate, incapabil să o simtă, Carax Înșfăcă pumnalul. Îl desprinse brusc din perete și, sub privirile Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa bibliotecii, cu groaza Întipărită pe chip și cu mîinile tremurînde pe buze. Tăgăduia În tăcere. Am vrut s-o previn, Însă un frig mușcător Îmi străbătea brațele și picioarele, croindu-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând, monstrul îl încleștă în ghearele-i lungi și ascuțite ca niște pumnale, străpungându-i platoșa și zalele; atunci Rolando i-a mai înfipt o dată sabia în trup, cu furia deznădejdei și aceasta a fost lovitura de grație. Rinaldo a intrat apoi în peștreă unde a găsit calul minune, cu frâul și șeaua
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce al tuturor prigonitorilor noștri. Mi am dorit și eu să cunosc Jilava și soarta nu m-a iertat. Prin surghiunul ei, prin beznele ei, mi-a fost hărăzit să trec în trei etape, ultima dată ferecat în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
preot, ne-am salutat și, în cimitirul Central din Bacău, suntem megieși cu mormintele. Încă o dată, Dumnezeu să îl ierte și mie, voi, cititorilor, iertați-mi mărturisirea și să nu-mi fie mie povară această destăinure. Dar și netăcutul e pumnal ucigător greu de suportat, precum și legionarofobia. Comunismul rămâne retrograd și criminal, producând victime nevinovate pe toate tărâmurile: sociale, în școli, în biserică și mai ales acolo unde-i viață creștină, căci el vrea să incendieze și devasteze templul sufletului, credința
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se afla lungul Drum al Mătăsii, care străbătea China și Persia, ajungând În Însoritul Samarkand și pe țărmul Mării Caspice. Iar mai departe se aflau munții Caucaz, unde deprinsese, cu ajutorul lui Amir, primele tehnici de luptă cu sabia, arcul și pumnalul. Parcă toate se petrecuseră Într-o altă viață. Chiar de a doua zi, tânărul Își cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se sfârșise. Dar bătălia pentru Moldova continua. 10 ianuarie 1475, bazarul din Luoyang, China Ștefănel trecuse de zecile de tarabe cu mătăsuri și privise cu curiozitate miile de arme expuse spre vânzare. Erau acolo cele mai diverse tipuri de săbii, pumnale, zale de război și cămăși subțiri de zale, platoșe, apărătoare de genunchi, de cot sau de umăr, lanțuri, buzdugane, dar armele de care dispunea un Ninja nu mai existau În lumea aceea veselă și multicoloră. De fapt, nu existau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea Își schimbă În mod neașteptat traiectoria, căzând la câțiva pași de țintă. Războinicul mai făcu un pas spre călugăr, dar se prăbuși, lovit În frunte de un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rapid Încât să doboare toți arcașii care te ochesc și că o săgeată, doar una, te va atinge? Sau că brațul tău nu va fi atât de iute și că o sabie, doar una, va ajunge la tine? Că un pumnal va sosi din spate? O infinitate de lucuri se puteau Întâmpla. - Dar nu s-au Întâmplat. - Nu s-au Întâmplat până acum. Dar mâine? Dar În luptele care vor veni? - Va fi liniște... - Va fi liniște? Cât? O lună? Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din Încheietură. - Nu e prea greu, dar nu sunt obișnuit. E o armă care nu e folosită În Italia. - Nu toată lumea e făcută pentru spadă. Sunt luptători excepționali făcuți pentru arme lungi, ca sulița sau halebarda, alții pentru aruncări de pumnal, alții pentru arme grele, ca măciuca sau buzduganul. - Bine, și acum se să fac cu el? Căpitanul luă unul din scuturile venețiene de pe marginea sălii și spuse: - Lovești cât poți de tare, cu mișcarea cu care ai rotit spada. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]