KorAP: Find »[drukola/base=punctiform & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...29 >

716 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au permis clasificarea catenelor grele ale imunoglobulinelor în tipurile enumerate mai sus. Zona de articulație dintre CH1 și CH2 se numește „balama”, regiune de articulație sau „țâțână” și conferă catenei grele și implicit heterotetramerului imunoglobulinic o oarecare flexibilitate. Catenele H

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
ale catenelor imunoglobulinice, dar nu ocolește nici regiunile constante ale acestora. Această heterogenitate de secvență se reflectă și în sarcina electrică foarte diferită de la un tip de imunoglobulină la altul. Variația secvenței de aminoacizi din catenele imunoglobulinice este consecința mutațiilor punctiforme apărute în decursul evoluției, dar, mai ales, ea reprezintă rezultatul interacțiunii cu o imensă diversitate de epitopi ai antigenelor, față de care organismul a fost nevoit să sintetizeze anticorpi cu situsuri de cuplare pentru antigene, de o egală diversitate cu a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
clasele de imunoglobuline, diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor ușoare ale moleculelor imunoglobulinice determină tipurile și subtipurile acestora. La om, catena λ se prezintă sub forma a trei-patru subtipuri. Asemenea markeri antigenici sunt generați prin mutații punctiforme reprezentate în special de substituții de nucleotide în segmentele genice imunoglobulinice și exprimate ca substituții corespunzătoare de aminoacizi în catenele ușoare imunoglobulinice. De exemplu, markerul antigenic desemnat Kern+ prezintă în poziția 153 aminoacidul glicina, pe când markerul antigenic Kern- prezintă în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
diferitelor subclase de imunoglobulină sunt produse de celule diferite și diferența în secvența lor de aminoacizi este mică. 2.1.3. VARIAȚIA ALOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Alotipurile imunoglobulinice sunt variante imunoglobulinice codificate de alele distincte din același cistron, apărute prin mutații punctiforme succesive ale genei de tip sălbatic. Asemenea mutații recurente ale genei normale a+ au generat seria polialelă a1, a2, a3.... an, reprezentând un marker alotipic distinct. Fiecare individ are o anumită combinație de asemenea gene alele, de exemplu a+a1

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cromozomi omologi ai unei perechi, astfel că în oricare celulă va fi utilizată doar una dintre cele două alele. La nivelul populației de celule a clonei vor putea fi însă exprimate ambele alele codominante. Variantele alotipice sunt rezultatul mutațiilor genice punctiforme care determină substituții de baze azotate în segmentele genice și respectiv, de aminoacizi în regiunile CH și CL ale catenelor imunoglobulinice. 2.1.4. VARIAȚIA IDIOTIPICĂ A IMUNOGLOBULINELOR Idiotipul imunoglobulinic reprezintă o populație omogenă de molecule imunoglobulinice sintetizate de celule

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
pentru acele celule care produc anticorpi în care mutația a indus creșterea afinității pentru antigen. Mutația somatică într-o clonă în curs de diferențiere (clona „1”) de celule B face ca specificitatea de receptor originală să se modifice prin mutație punctiformă în ADN ce codifică regiunile hipervariabile. Acestea produc subclone variate (fig. 3.17). Mutațiile care cresc afinitatea receptorului pentru antigen favorizează acele celule B pentru expansiune clonală ulterioară și formarea celulelor cu memorie. Astfel, când antigenul este din nou întâlnit

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în care are loc combinarea cu specificitate celulară a acestor segmente genice se realizează reunirea a câte unui singur exemplar de segment genic, rezultând un exon sau un exon VDJ, respectiv, un exon VJ. Prin hipermutație somatică pot apare mutații punctiforme la granițele de sudare V-D-J prin mecanismul de reparare ADN predispus la erori. Diversitatea și secvența de nucleotide poate fi generată și prin mecanismul de conversie genică în cadrul căruia sectoare ale secvenței de nucleotide a unui exon (VJ sau VDJ

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
argumente:a)nomenclatura a suferit revizie recentă fără a se clarifica ce este o alelă, în ceea ce privește alotipul;b)alotipul devine o problemă reală, de semantică, deoarece se pare că variantele Gm reflectă substituții unice de aminoacizi care sunt consecința mutațiilor punctiforme din secvența ADN ce codifică pentru catenele γ, adică din cistronii catenelor γ. Recombinările intracistronice care apar prin crossing-over sunt evenimente rare, dar în absența lor, cartarea markerilor prin metode genetice este imposibilă. În termeni de Genetică clasică, orice unitate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
de aminoacizi. Homogenitatea anticorpilor este esențială, din care cauză se analizează proteinele de mielom, dar trebuie totodată să se facă corelații numai după ce un număr de proteine ale fiecărui tip Gm vor fi secvențiate, deoarece proteinele individuale pot avea mutații punctiforme unice și nereprezentative. Atât markerii alotipici cât și subclasele catenei γ reprezintă consecința unor evenimente evolutive relativ recente și, în consecință, majoritatea markerilor individuali Gm se limitează la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
segmente, generându-se astfel, un exon VDJ sau un exon VJ. Hipermutația somatică reprezintă un mecanism major al asigurării diversității Ig și TCR la specia umană, ca și la speciile de murine. Diversitatea suplimentară a Ig este aportată de mutațiile punctiforme la nivelul exonilor regiunii V a segmentelor parțial asamblate VJ sau VDJ, datorită ineficienței mecanismelor de reparare a leziunilor din ADN, mecanisme care predispun la erori. La iepure și la găină s-a constatat că mecanismul major al diversificării în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
supraviețui. Mutația Lepore afectează și capacitatea de sinteză a hemoglobinei tip Lepore de către celula heterozigotă, care este mai mică decât capacitatea de sinteză a HbA normale. Se poate constata că evenimentele mutaționale realizate la nivelul genelor globinice (fuziuni genice, mutații punctiforme, mutații de modificare a cadrului de citire - frameshift) nu au efectele deletorii dezastruoase pe care asemenea evenimente le au atunci când afectează genele imunoglobulinice sau protooncogenele și care conduc la malignizări sau alte condiții patologice severe. 16.1.5.1. Anemia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
comună în împerecheri eronate „în afara fazei” de omologie a secvenței codificatoare din ADN, urmate de cross-over neomolog (crossing-over inegal). Mutații în genele globinelor umane În genele globinelor umane au fost identificate diferite tipuri de mutații, cele mai frecvente fiind mutațiile punctiforme (fig. 16.15) care afectează un singur codon, conducând la formarea de codoni sinonimi care codifică pentru un același aminoacid, în virtutea redundanței (degenerării) codului genetic ori la formarea de codoni nesinonimi (mutație missense) care se finalizează cu substituție de aminoacizi

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
substituit cu valina (β6 glu → val) sunt alterate proprietățile fizico-chimice ale hemoglobinei cu modificarea elasticității moleculei acesteia, a afinității sale pentru oxigen, precum și inducerea instabilității sale structurale. La specia umană, în genele globinelor au fost identificate peste 300 de mutații punctiforme, dintre care zece sunt prezentate în figura 16.15. Se poate constata că unele dintre acestea au efecte severe, atunci când sunt în condiție homozigotă, sau conduc la apariția unor variante hemoglobinice denumite, de regulă, după numele localității în care ele

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
31 de aminoacizi. Mecanisme mutaționale similare au fost identificate și în cazul altor hemoglobine anormale precum Ikaria care are o catenă α-globinică cu 172 de aminoacizi (Passarge, 2001). 2. Hemoglobina Constant Spring: alungirea lanțului prin mutație în codonul stop Mutațiile punctiforme pot determina unele substituții de aminoacizi în catenele α- și β-globinice care să nu se asocieze cu efecte clinice patologice manifeste, dar care pot constitui fundamentul genetic al remarcabilului polimorfism al hemoglobinelor umane. În regiunea clusterului genic al β-globinelor umane

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mutațiilor genelor globinice arată că evenimentele mutaționale au loc la nivelul genelor structurale sau în regiunile adiacente implicate în reglarea activității acestora. mutațiile sunt de o mare diversitate ca extindere, de la o singură pereche de nucleotide sau câteva perechi (mutație punctiformă), ajungând la sute și mii de perechi de nucleotide, incluzând deleția integrală a unor gene pentru globine, ca în cazul talasemiilor. 16.1.5.3. Hemoglobinele în talasemii Talasemiile se caracterizează biochimic prin absența sintezei uneia dintre catenele hemoglobinice. Termenul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
purtătoare ale genei mutante β6 S, 60% din hemoglobină este normală și 40% este de tip mutant, aici fiind vorba de un raport de codominanță între alela normală β6A și alela mutantă β6S. Analiza electroforetică a ADN permite evidențierea mutației punctiforme ce are loc în gena pentru catena β, în cazul anemiei falciforme. Această mutație schimbă o pereche A-T într-una T-A la nivel de secvență genică din ADN, afectând cel de al șaselea codon. În ARNm purtător al

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
generate trei genotipuri: normal homozigot (7kb/7kb), heterozigot (7kb/13kb) și mutant homozigot sau dublu mutant (13kb/13kb). Modelul Southern blot va evidenția cele trei genotipuri diferite (α/α, α/− și dublu mutant −/−) în cazul deleției și în cazul mutației punctiforme care anulează situsul de restricție, prin modele de bandare în electroforegrame diferite, în ambele cazuri condiția heterozigotă etalând două benzi, una reprezentând segmentul deletat, cea de a doua segmentul normal de ADN, în primul caz, respectiv prezența mutației și fragmentul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
întreaga secvență de aminoacizi a catenelor hemoglobinice, putându-se astfel evidenția multe modificări apărute în secvența de aminoacizi a acestora, ca o consecință a mutațiilor frameshift (de schimbare a cadrului de citire). Se poate face și demonstrarea existenței unei mutații punctiforme care modifică un situs de restricție (fig. 16.28). Bunăoară, o mutație care este răspunzătoare de efectul sickling din anemia falciformă apare în cel de al șaselea codon al genei β-globinei. Această mutație modifică un situs de restricție al enzimei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Aceste metode indică exact mutația produsă în gena globinică, fiind și metode de verificare, absolut necesare într-un diagnostic molecular. Metoda ARMS-PCR, descrisa pentru prima dată de Newton și colaboratorii, este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare cu specificitate alelică a ADN. Aceasta metodă nu implică utilizarea izotopilor radioactivi, iar genotiparea este posibilă prin simpla examinare a migrării produsului PCR specific prin electroforeză în gel de agaroză. Metoda constă în utilizarea a doi primeri

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
mutația produsă în gena globinică, fiind și metode de verificare, absolut necesare într-un diagnostic molecular. Metoda ARMS-PCR (fig. 16.30), descrisă pentru prima dată de Newton și colaboratorii (1989), este o modificare a metodei PCR care permite detecția mutațiilor punctiforme cunoscute prin amplificare cu specificitate alelică a ADN. Această metodă nu implică utilizarea izotopilor radioactivi, iar genotiparea este posibilă prin simpla examinare a migrării produsului PCR specific prin electroforeză în gel de agaroză. Metoda constă în utilizarea, în două reacții

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
reprezentat de unul dintre fii săi și anume Leopold - duce de Albany. Astăzi se știe că hemofilia (OMIM 306700) este o eredopatologie X-lincată exprimată prin absența din sânge a unui factor de coagulare. 16.2.2. HEMOFILIA DETERMINATĂ DE MUTAȚIE PUNCTIFORMĂ Gena implicată în sinteza factorului de coagulare are alela normală dominantă h+ și este localizată Xq28 - Xq27. Alela mutantă este recesivă și a fost desemnată h. În virtutea mecanismului cromozomal de tip Drosophila de determinare a sexelor la specia umană (femeia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cromozomului X. Exonul 14 este un exon mare care are 3106 perechi de nucleotide și codifică pentru domeniul B, pe când intronul cel mare dintre exonii 22 și 23 are 32 000 perechi de nucleotide (vezi fig. 16.37). Cele mai multe mutații punctiforme apar în secvențele ADN care cuprind și tetranucleotidul TCGA ce reprezintă secvența recunoscută de enzima TagI. Această secvență conține dinucleotidul CG care suferă ușor mutație, deoarece citozina sa este frecvent metilată, iar deaminarea metilcitozinei conduce la tranziția C → T. În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
tetranucleotidul TCGA ce reprezintă secvența recunoscută de enzima TagI. Această secvență conține dinucleotidul CG care suferă ușor mutație, deoarece citozina sa este frecvent metilată, iar deaminarea metilcitozinei conduce la tranziția C → T. În regiunile cu dinucleotidul CG sunt frecvente mutațiile punctiforme. Mutația lui TCGA în TTGA creează codonul stop TGA, ceea ce determină sinteza unei proteine truncate a factorului de coagulare VIII. Apariția unui codon stop în poziția 2307, adică aproape de terminalul 3’ al secvenței genice și de terminalul COOH al proteinei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
bp, ceea ce înseamnă că nu se află în risc de a face boala, deoarece la el nu există linkaje cu mutația. ura 16.39. Diagnosticul molecular al hemofiliei A prin metoda RFLP și pedigree (modificat din Passarge, 2001). În afară de mutațiile punctiforme sunt frecvente rearanjamentele din secvența de nucleotide a genei factorului VIII în care este implicat intronul lung dintre exonii 22 și 23 (Passarge, 2001). Severitatea și frecvența sângerărilor sunt dependente de activitatea reziduală a factorului VIII (tabelul 16.8). Hemofilia

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
induce hemofilie, prin mecanismul mutației inserționale, ceea ce explică apariția condiției patologice și în anumite cazuri fără antecedente familiale. Este foarte important pentru medicul care acordă sfatul genetic ca să știe dacă hemofilia este o condiție familială generată de apariția unei mutații punctiforme în linia germinală a unui strămoș dat al cazului index (propositus sau proposita) și care s-a transmis mendelian și X-lincat, sau este consecința unei inserții de novo a unui transpozon L1 săvârșită de timpuriu, în cursul dezvoltării ontogenetice a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]