8,903 matches
-
Contraceptivul și prezervativul sunt stâlpii moi ai altarului dragostei, votca și nicotina - agheasma și tămâia ei. Fantasmele comunismului, proletarul, muncitorul, lenin, anapauker, „sentimentul sovietic”, petrugroza, venind din coșmarurile vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Trebuie să închizi ochii. Așa. Să lași vântul să înceapă. Să-l auzi cum învie și dă roată străzii și scărilor de bloc și doar așa, cu ochii strânși, să simți bucuria lui șuierată de-a ieși la plimbare prin pungi și de a trânti geamuri și de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta poți face niște lucruri să dispară sau îl poți trimite pe Cristos la țară pentru o primăvară întreagă. Într-un fel sau altul, trebuie să rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui, cercetează rana cu aere de chirug, nu pierde ocazia s-o prindă de talie și să-i maseze spatele, fuge la cutia albă cu cruce roșie pe capac, vine înapoi cu o sticluță nedestupată de rivanol și c-o pungă cu vată, toarnă lichid până când mânuța roz și manșeta albastră a cămășii devin galbene, apasă cu un tampon uriaș și bandajează, în tot timpul ăsta o atinge, o mângâie, îi șoptește la ureche niște chestii pe care nimeni nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târziu s-a făcut foc și pară când un băiețel mai mic, tot în parc, i-a cerut lui Pușița un camionaș. Pușița era Matei, ați înțeles, iar băiețeii din parc erau răi și prost crescuți. Uca a cerut o pungă cu bisicuți în alimentara de la Valea Ialomiței, croșeta veste, căciulițe și botoșei (mie mi-a croșetat un fular alb-roșu, lung, îl înfășuram de două ori în jurul gâtului și tot îmi ajungea până la brâu), se trezea cu noaptea-n cap, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pustiu. La distanțe măricele se mai zăreau și alte nave, iar între ele, apa fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea la asfalt abia după jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se ducă “sus”, cum ziceam noi, după provizii. În zilele alea, cartierul nostru era un loc bun În care să cauți mîncare. După ce barurile și localurile de striptease se Închideau, majorității oamenilor le plăcea să arunce diverse pe caldarîm. Printre pungi de hîrtie, cutii de bere storcoșite, pachete de țigări și vomă, aruncau și destul de multe chestii hrănitoare, cîteodată chiar feluri de mîncare Întregi, neatinse. În afară de-asta, orașul Boston Începuse o adevărată campanie Împotriva boschetarilor, care În zilele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine nu era un snob. Era un tip scund și cu fundul mare. Avea fața lătăreață - părea mai lată decît lungă - și o gură foarte mică, pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă În engleză și uită-te la el cum Își strînge buzele. E ca și cum ai strînge șnurul unui săculeț sau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o actinie. Și, indiferent cît de banală e Întrebarea - „Cine a scris Război și pace ?” sau „Unde e toaleta?” - el Își Înclina ușor capul, În așa fel Încît să se uite la tine peste ramele ochelarilor săi, Își făcea gura pungă și, În general, se purta ca și cum i-ai fi pus cea mai profundă Întrebare posibilă. Apoi, actinia Își uita teama, șnurul săculețului se relaxa, gura lui se destindea În cel mai amabil surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ți oferea diamante furate. „O clipă, vă rog” spunea și se uita rapid În jur. Apoi, ghemuindu-se În fața seifului În așa fel Încît să nu lase să se vadă ce conține acesta, vîra iute articolul de contrabandă Într-o pungă simplă maro pe care scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
propria mea situație -, Încît nu l-am auzit pe Jerry apropiindu-se pe scări decît atunci cînd a fost prea tîrziu. Probabil că ușa nu fusese Închisă cu yala, fiindcă a apărut din senin În prag, respirînd precipitat, cu o pungă cu cumpărături Într-o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu cheia Îndreptată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar numărul clienților se rărise mult. Oamenii pur și simplu nu mai veneau În partea asta de oraș. Cred că, În mintea lor, acest loc dispăruse deja. CAPITOLUL 11 Într-o dimineață superbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iama În magazin În cele cinci minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți aruncate. Shine se ducea cu o pungă de hîrtie și le aduna una cîte una, și pe cele care nu erau chiar deteriorate de tot le punea Înapoi În raft, pentru raidul de a doua zi, iar pe celelalte pe arunca. La Început a fost plăcut, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate pungi lipicioase. CÎnd nu o găseai acasă, puteai fi sigur că stă la rînd undeva pentru cine știe ce gumă de mestecat cu aromă de fructe. — CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plimbare cu mașina. Capitolul 15 Avea oare vreo limită ironia lui Vaughan? Când m-am întors de la bar, el stătea aplecat peste rama geamului, răsucind ultima dintre cele patru țigări de hașiș cu marfa pe care-o ținea într-o pungă de tutun în torpedou. Două târfe de la aeroport, puțin mai mari ca niște școlărițe, cu fețe pătrățoase, discutau cu el prin geam. - Unde naiba crezi că mergi? îmi spuse, luându-mi cele două sticle de vin pe care le cumpărasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă purtat de benzi și scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am așezat la masă. - Stai puțin, era să uit, am zis eu, ridicându-mă. Am luat rucsacul de pe hol și am scos din el o pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr, niște telemea de oaie și o sticlă de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o băgă într-o pungă și ieși pe stradă, unde, bineînțeles, nu se întâmpla nimic. - Cerber! Ceeerbeer! strigă Alin. De sub un gard țâșni un maidanez gri-maro, poate din cauza prafului, și se năpusti în direcția lui Alin. Acesta se așeză pe vine și începu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stă? - Vizavi de Academia Militară. - Da, nu cred că o cunosc... - Hai, du-i zeului găina, te rog frumos... - Plec acum, da’ să mi-o arăți și mie cândva pe fată. - Bine, bine, ți-o arăt, zise Alin. Cerber luă punga în bot și porni agale spre o curte. Alin se întoarse în birou, dar mai întâi merse în bucătărie și îi băgă secretarei țâța la loc în sutien. Așezându-se într-un comod fotoliu de piele, Alin începu să scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care vrea să desfacă o banană și, în același timp, să se agațe de creangă. Fii atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul nu a împachetat volumul; ți l-a dat într-o pungă. Asta simplifică lucrurile. Ești la volanul mașinii tale, oprit la un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atent că lovești cu cotul vecinii: cere-ți scuze, măcar. Sau poate că librarul nu a împachetat volumul; ți l-a dat într-o pungă. Asta simplifică lucrurile. Ești la volanul mașinii tale, oprit la un semafor, scoți cartea din pungă, rupi țipla transparentă, începi să citești primele rânduri. O ploaie de claxoane; e verde; împiedici circulația. Ești la biroul tău, ai cartea plasată ca din întâmplare printre hârtiile de serviciu; la un moment dat deplasezi un dosar și cartea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Molepolole. Mă duc la Silokwolela. Mma Ramotswe zâmbi. — Eu merg tot într-acolo. Pot să vă duc chiar până acolo. Femeia scoase un țipăt de încântare. — Sunteți foarte amabilă, iar eu sunt o persoană norocoasă. Se aplecă să ia punga de plastic în care-și ducea lucrurile și deschise portiera dubiței din dreptul scaunului pasagerului. Apoi, după ce femeia puse punga la picioare, Mma Ramotswe intră în trafic și porniră mai departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]