1,221 matches
-
ochilor depinde, însă, și de persoanele care nu sunt chiar fair play (deschid ochii mari), ori de excitație (spectatorii la fotbal), ori de mimică (privirea de dormitor). Orientarea privirii poate să însemne și un dispreț, și atenție, și nestatornicie, însă pupilele mărite înseamnă atenție. Mulți privesc mâinile în clipele de răgaz. Ținuta mâinii poate fi intenționată sau nu: oratorii, care fac gesturi largi, exagerează. Acțiunile de tranziție arată nerăbdarea, (fumatul), ori altele distrag atenția (atingerea obiectelor): încrucișarea brațului (ascultare distantă), așezarea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
-ar fi lăsat-o dacă ar fi atins-o. „Un frumos exemplar de acvilă regală“, zise Salon. „Dar trebuie să mai lucrez la ea vreo câteva zile. Tocmai Îi alegeam ochii“. Și-mi arăta o cutie plină cu cornee și pupile de sticlă, ca și cum călăul sfintei Lucia ar fi strâns toate relicvele carierei lui. „Nu-i tot așa de ușor ca pentru insecte, unde-s de-ajuns cutia și un ac. Nevertebratele, de exemplu, trebuie tratate cu formalină“. Simțeam În nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă el, mincinos și Înfumurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-o de la el. Trebuie să acționăm În grabă, peste puțin se luminează. În timp ce voi rămâneți aici În meditație, eu acum mă voi retrage Încă o dată cu el pentru a-i smulge revelația.“ „A, nu, domnule conte!“ Pierre ieșise În fața semicercului, cu pupilele dilatate. „Timp de două zile ați vorbit cu el, fără să ne preveniți, și el n-a văzut nimic, n-a spus nimic, n-a auzit nimic, ca maimuțele cele trei din poveste. Ce mai vreți să-i cereți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plac amestecând cele două lucruri. În timp ce căutam capitolul nouă, l-am întrebat: - Știi cine e Iustinian? A clătinat din cap că nu. - A fost împăratul Bizanțului între anii 527 și 565 și a avut o soție pe nume Teodora. Instantaneu, pupilele i s-au mărit. - Acum am să-ți citesc ce-a scris despre ea istoricul Procopiu. Am început să-i traduc capitolul din greacă în longobardă. Începea cu Teodora pe când era o fetiță săracă și orfană, după care descria, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o clădire de cărămidă cu trei caturi. M-a însoțit un funcționar înalt și slab, care m-a frapat prin înfățișare. Avea un guler de argint de care atârna un medalion în formă de ochi, cu o piatră neagră în locul pupilei; de culoare neagră îi erau și tunica, și hlamida, și tichia mulată de postav, cu șireturile desfăcute atârnându-i de-o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cele ale unui sol imperial! În glasul lui se citeau teama și disperarea. - Dă-i hlamida puterii într-o parte, am strigat, și-o să vezi că are un guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul în formă de ochi. - Și ăsta e tot al tău. Pupila este un fragment din Kaaba 1, ține departe demonii și spiritele necurate. M-am uitat la el dezamăgit. - Altceva nimic? Doar marfă falsificată în schimbul vieții tale? Și ce-are asta de-a face cu viața lui Rotari? S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i se aprinseseră În spatele ochelarilor - o idee. Trase aer În piept și se avântă. — Voi nu mai aveți aici discotecă. Nu mai aveți un cinematograf, un teatru, o sală de conferințe. Nu mai aveți nimic. Locurile de recreere sunt apanajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să Întâlnească o fată drăguță, să fie fericit. Măcar un pic. — De cât ai nevoie? Îl Întrebă, scoțând din buzunarul pantalonilor carnetul de cecuri. Zero ezită, nesigur. Ochelarii lăsaseră pe nasul tatălui său două scobituri adânci și roșii. Fără lentile, pupilele sale minuscule păreau nespus de opace, aproape stinse - și Îndrăzni: — Douăzeci, spuse Înroșindu-se. Îi părea o cifră enormă, monstruoasă. Nu mai văzuse niciodată douăzeci de milioane la un loc. Elio semnă cu un gest repezit, fără să discute. Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Pentru felul cum merge, nervos, grăbit, ca și cum ar pierde trenul. Pentru atenția cu care atinge lucrurile, căci știe că se pot strica. Pentru că e prezentă chiar și atunci când te ignoră, pentru umbra aceea de șiretenie care i se cuibărește În pupila ochiului, pentru lipsa ei de entuziasm și pentru sobrietatea ei, pentru toate lucrurile pe care nu la cunosc despre ea. Pentru că am douăzeci și trei de ani și prefer s-o găsesc astăzi, În loc să devin bărbatul de care ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se temea - nu ziua În amiaza-mare, pe o stradă ca Tiburtina, străbătută de sute de camioane și traversată acum În mare viteză de autobuzul pentru Roma - la geamuri văzu chipuri indiferente, martori muți ai abjecției lor. Bărbatul acesta agitat, cu pupilele dilatate și cu mâinile tremurânde era totuși Antonio. Și chiar dacă-i devenise străin, de parcă nu l-ar fi cunoscut niciodată, nu s-ar fi căsătorit cu el, nu l-ar fi iubit, noaptea Îl visa. Noaptea, fără a prevedea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spuse, o Îndoi. Valentina Îi Întoarse un zâmbet disprețuitor și nu se mișcă. — Lasă-mă să urc, ordonă Antonio. N-am chef să mă enervez. Portarul avu impresia că tipul acela era cam sărit, ca sub efectul unui drog. Avea pupilele ca ochiul de pisică și Îi tremurau mâinile ca unui bolnav de parkinson. O clipă se temu că avea de gând să-l lovească - și totuși, Împietrit, se ținu tare. — Nu se intră fără invitație. Antonio Își pierdu răbdarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i Însoțea niciodată. Nu avea timp și lucrurile vechi Îl Întristau. Nu știu, Kevin, admise el. Nu toate lucrurile au o explicație. Dar gaura aceea din cupolă Îi părea o rană În iluzia cerului. ÎI părea ca un ochi, o pupilă - dar la ce se uita? Este ceva de văzut În infinit? Între coloane Îi propuse lui Kevin să-i cumpere un balonaș de plastic aurit În formă de șopârlă - sau era un crocodil? -, dar Kevin refuză: Îl prefera pe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai repede de-atât nu se poate, acuși o să înceteze, și atunci deodată Remus a rânjit, închizându-și ochii, și am văzut că are dinții vopsiți în negru și pleopele în roșu, iar în mijlocul pleoapelor erau desenate, cu cărbune, două pupile mari și negre, și când am văzut asta, am început iarăși să transpir, știam că acum o face pe nevăzutelea, acum precis o să dea greș și o să-mi vâre cuțitul în vreun deget, știam că n-o să mai rezist, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se referă la Ryannon, zeița celtă ale cărei păsări aveau puterea să Învie morții și să trimită la moarte pe cei vii. Toate astea nu se bazează evident decît pe... Se Întrerupse, dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre birouri. Senzația de rău o cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare și se prinse de partea verticală a unei etajere pentru a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a vorbi... - Care cadrează prost cu o mamă care și-a sufocat cu sînge rece gemenii În vîrstă de numai șase zile. - Așteaptă să ai și tu copii, Marie, și atunci ai să afli cum e adevărata suferință. Irisul pupilelor ei se Întunecă, ajungînd albastru Închis. - Dacă vei avea vreodată copii, preciză ea. De fapt, ce vești mai ai de la skipperul tău? TÎnăra femeie Își impuse să rămînă calmă spentru a continua cu glas ferm. - Loïc a primit, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Întindă, fiind mult mai Încercat de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Asta în cazul în care n-am pierdut complet aiurea zece minute. Habar n-am. Acum punctul doi, limbajul trupului. Mă încrunt, încercând să-mi amintesc regulile de la televizor. Dacă o femeie e atrasă de un bărbat, i se dilată pupilele. De asemenea, se va apleca în mod vizibil în față, va râde la glumele lui și-și va expune încheieturile și palmele. Mă aplec spre imaginea mea din oglindă ca să văd cum dă, și-mi întind mâna. Arăt ca Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum sunt bine. Îmi scutur părul. Sunt gata să merg mai departe... și să încep o nouă relație... sau ceva mai puțin pretențios... orice... Chiar și o aventură de o noapte. Mă uit la el, făcând eforturi să-mi dilat pupilele și, ca să știu o treabă, îmi duc și mâna la ureche cu aerul cel mai firesc de care sunt în stare. Urmează o tăcere totală și încordată, întreruptă doar de bâzâitul insectelor. Poate că n-ar trebui să te grăbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în sus pe masă. Și, în plus, stau și ușor aplecată în față, îmi dau seama brusc îngrozită. Și probabil că am pupilele cât casa. N-aș putea fi mai explicită de atât nici dacă mi-aș scrie “îmi placi” cu markerul pe frunte. Îmi duc repede mâinile în poală, îmi îndrept ținuta și-mi iau o expresie impenetrabilă. Încă n-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe suprafață oglinzii.) Bzzz... Na! (Pupătură macabră.) Țoc! (Extaz, își apropie ochiul de oglindă, se privește atent în ochiul stâng.) Uuuu... Își mângâie ochiul, clepfăie, își smulge câteva fire de păr din geană.) Na! Nnnna! (Mirat până la demență, își privește pupila, și-a lipește de fața oglinzii, fluieră nemulțumit; își lustruiește oglinda de pantalon, reia contemplarea schimbându-și mereu poziția corpului; se oprește și se privește în tăcere câteva zeci de secunde; scârbit.) Vax! (PARASCHIV apare, speriat, în deschizătura din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
când în când - trebuie să-l sun, n-am mai vorbit cu el de două săptămâni - e ok, dar, cum să spun (a căutat cuvântul ridicând ochii în tavan și, când l-a găsit, și-a coborât privirile asupra mea; pupilele îi străluceau), e insipid, e nivelat. Se complace. Nu avem ce discuta, așa că stăm unul lângă altul și ne uităm aiurea. Tăceam. Țineam un cot pe masă și-mi sprijineam bărbia cu o mână. - Trec printr-o perioadă destul de... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]