1,929 matches
-
Porcului cu crame, și pivniță de piatră, și teasc, și alte case și cu tot venitul... ― Se înțelege, dragule, că o danie către locurile sfinte nu se făcea doar din “vârful limbii”, cum s-ar spune, ci cu cățel și purcel... sau, în două cuvinte: “cu tot venitul”. ― Iată ce aflăm dintr-un “suret” (rezumat), făcut după hrisovul din 2 aprilie <1628> al lui Miron Barnovschi Moghila voievod. În acel hrisov se spune că vodă a dat mănăstirii Balica “ci este
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
orgoliilor și puterii?! Primarul, Atanase Demirov, un om foarte bogat și foarte rău, avea cârciumă, peste o mie de oi, 500 hectare de pământ pentru izlaz și foarte mult pământ. Noi aveam o scroafă pe care o așteptam să facă purcei însă la îndemnul primarului vecina Caramaci a tăiat scroafa. Nu m-am putut abține și i-am dat o palmă pentru care primarul i-a spus șefului de post Coșereanu să-mi facă acte de dare în judecată. Am fost
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dolari pe zi". În curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E închis pentru două zile, cât va dura "Balul strugurilor". Ne așezăm la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
i se atârnă, berbecului, o talancă. Și-n buză, ți se bagă, un cârlig, ca cel cu care undițarii apucă peștișorii, din apă, și-i scot la mal. Și cârligul acela, ți-l agață,în buza de sus, ca unui purcel, sârma,în bot, ca să nu mai poată râma, prin legi, pentru a-și da seama, dacă, prin alea mai este ceva inteligibil. Dar, stai puțin: dacă ți se leagă aparatul ăla, de gât, strâns, ca să nu ai posibilitatea să fraudezi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
predicatorul, legănându-și fundul. Odată, după ce vorbise, Neculai sări peste marginea șanțului și se tologi acolo într-o râlă. Trase din traistă un codru de mămăligă, un ou copt și un castravete. Era soare. Scorțoșată de noroi, o scroafă cu purceii guzuind sub burtă grohăia în șanț. Fără grabă, Neculai băga dumicații în gură. Clefăind robit, nu băga în samă nimic. Când îl ajunse sațul, zvârli cojile și se întinse pe iarbă cu pălăria pe obraz. Soarele înclina către pădure. Dinspre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
află cu toții într-un câmp care i hrănește și-i apără. Unii, mai îndrăzneți, își încropesc și un fel de coteț în care-și cresc, cu resturile de mâncare, câteva păsări ori, dacă au ceva mai mult noroc, chiar un purcel, astfel că, sfârșitul lui decembrie le oferă, din nou, prilejul să se simtă ca acasă, în sat...-tac, tic-tac, tic-tac... IV.1. Epaminonda Apostol, născută în anul ...., luna ....., ziua ...., în localitatea...., județul.... Dar nu datele absolut biografice ale profesoarei de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mult. N-am avut mult de așteptat. A-nceput cam pe la unu, Înainte de prînz. Doamne, parc-am simțit că s-a dezlănțuit ceva În mine. El era acasă, venise mai devreme, era În curtea din spate, scotea slănina de pe un purcel pe care-l cumpărase. „De ce Dumnezeu l-ai cumpărat?“ - am strigat. Of, of, dragul mamei, ce risipă, ce cheltuială! cum i-am spus și lui, dacă nu eram eu, cheltuia și ultimul ban ca să umple buzunarele măcelarilor și cîrciumarilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu putea să le țină piept, Înțelegi! „De ce, măi omule, ce te-a apucat să faci una ca asta?!“ Aveam În cămară șuncă și slănină cumpărată de el, șase hălci de șuncă afumată, și acum mă pomenesc că vine cu purcelul ăla. „Ai să ne omori, măi omule, cu atîta carne de porc“ - am zis, că doar aveam o mulțime de păsări și peste cinci kilograme de friptură pe care le trimisese de la piață. „O să ne Îmbolnăvim cu toții, o să ne cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să nu cunoască anumite detalii. Mai curînd Wilkins și Weems, dar dacă-i așa, Sludden a fost mai deștept decît ei. în loc să împartă cinstit Unthankul Mare în numele consiliului, nenorocitul de Sludden, fostul meu bărbat, l-a pus cu cățel și purcel în brațele Cortexinului. — Sludden? — Sludden, Gow și toți ceilalți băieți veseli. Cu excepția lui Grant. Grant a obiectat. Grant poate reușește să înceapă ceva. — Nu te înțeleg, zise Lanark mîhnit. Sludden m-a trimis aici să susțin ca Unthankul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că Jacques a văzut întâmplător cum e luat un purceluș abia născut de lângă scroafă, ca să fie dus la tăiere. Rândașul i-a explicat limpede: „Numără țâțele și numără purceii. Unu-i condamnat!“ Durerea lui Jacques pentru puiul condamnat la moarte nevinovat a fost atât de mare, suferința lui atât de concretă și de fizică, încât mama și papa au renunțat să mai crească animale. Și Jacques, și eu ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un pat cu paie numai doarme tînăra-i nevastă, În mocnitul întuneric fața ei lângă fereastră... 685Și tot sufletul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Doi în gura podului, Doi în vatra focului, În prijma norocului. Decât te găsiam cu doi, Durduleano hăi, Mai bine-mi periau doi boi Ș-o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva. A fost toată viața un visător, iar eu l-am moștenit. Ne anunța periodic tot soiul de minunății - anul viitor va duce familia, cu cățel, cu purcel, În Toscana; un tablou pe care tocmai Îl cumpărase de ocazie de la un negustor era cu siguranță o operă de tinerețe a lui Manet, așa că, după ce-l va vinde, va reface toate camerele de la stăreție - iar mai apoi nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-și prelungească sejurul cu o săptămână. Avea să-și reorganizeze programul, să găsească o pipiță, să intre În vorbă cu oamenii. 6 În noaptea de vineri spre sâmbătă dormi prost și avu un coșmar. Se visa În chip de purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amintirilor. Acei oameni puteau și Krog nu putea. Așa că, până la urmă, am făcut câte un fel de dreptunghi fără colțuri atât pentru chipul lui Selat, cât și pentru cel al lui Dilc. Am scrijelit apoi niște linii precum codițele de purcel În loc de păr. Le-am făcut niște urme În loc de ochi. Un triunghi fără o linie pentru nas. O linie dreaptă pentru gură. - Ție, Selat și ție, Dilc, am zis privind țintă la scrijeliturile mele de pe pământul nisipos. M-am tot uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
curioasă asemănare cu Baronul Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate, egoism, gustul pompei, fumuri considerabile. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
hectare, mai Întâi, o colibă, iar, mai apoi, din asta, crescuse o neînsemnată căsuță, pe care paznicul de câmp o folosea, drept adăpost, la vreme rea, dar, și pentru paza propriu-zisă, pe care o făcea. Își ținea, tot acolo, doi-trei purcei, câteva păsări, un câine, un măgăruș, o văcuță cu vițel, ca să aibă și o gură de lapte, mai la Îndemână, când Îi era poftă. El, Însă, Își păzea, cu inima și cu sufletul, nu doar cu bâta, În primul rând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fetele de se crăcesc (nu știu cine folosea această expresie...) <vic50>: cea mai proastă afacere în tirg... <maya>: tu nu ai considerat-o pe fătuca destul de bună? <vic50>: bună la ce? avea calitățile ei. De la munte, părinți bogați, ciobani necolectivizați, urda, cas, purcel, miel, salba de aur... <maya>: lol <vic50>: nu avea miere <maya>: grrr <vic50>: cam simpluta. Nu cred că auzise de beethoven pînă atunci nu îmi spunea nici fizic prea multe... Nu mai țin minte cum arata, deși am mai intilnit-o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
și în adevăr că are dreptate: omul strânge până la o vreme, dar apoi nu mai are nici un sens să adune. Ce-o să mai trăiești? să zic cincisprezece-douăzeci de ani ("ca mâine te-ngrop", gândi Stănică în sine). Copii n-ai, purcel n-ai, cățel n-ai! Aruncă, domnule, banii în dreapta și-n stânga, petrece, fă-ți poftele, căci și asta e creștinesc, fiindcă trăiește un negustor român după dumneata și te binecuvântează. De altfel e și o lege economică: bogăția înseamnă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
La stânga elanului emotiv, trădare. La dreapta, galanterie scurtă și împărtășită... Fața lunguiață și neprihănită, dinții subțiri, dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în picioare, ajutîndu-se de coarnele de metal ale paturilor, își reluau mersul lor cu pași mici, astazo-abazic, faciesul imobil. Dar tot mai aveau minte să se tragă (unii) pe lângă niște prosoape mari și jegoase, să se frece de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi striga să aibă grijă de meseni. Se spetise cărând și bău și ea câteva rachiuri în bucătărie cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi fu așezată în față. Fina Smaranda luă lacomă banii și-i flutură deasupra mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios carnea rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a adus grămada de haine, i-a pus-o sub cap și-a zis celor care făcuseră o roată împrejur: 146 - Las', că-i mai fericit! A scăpat și ăsta. N-are mamă, n-are tată, nu cățel, nu purcel, o să-i fie mai bine. Îmi spunea când a venit că s-a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]