747 matches
-
cu invidie, cu asemenea ochi pofticioși, strălucind a speranță... A fost, și de această dată, prea târziu. * S -ar cuveni să ne intereseze în mai mare măsură formidabila experiență de viață pe care au traversat-o românii bucovineni ajunși în pustietățile canadiene la începutul celuilalt veac. Au emigrat din răposata Austro-Ungarie (Bucovina se afla sub sceptrul kesaro-crăiesc), cutezând o aventură de care, probabil, astăzi nimeni n-ar mai fi capabil. Din puținele date ce le dețin privindu-l pe bunicul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
întâmplă cu un necunoscut. Și totuși, pe vremuri, eram foarte cunoscut, eu, Ovidiu, cel mai iubit poet din Roma. Numai patul ăsta tare acceptă intimitatea trupului meu. Numai coliba asta sărăcăcioasă, de lângă Tomis, îmi îndură amărăciunea și dezolarea. Trăiesc în pustietate. Am vrut să șterg orice urmă a mea. Mă simt exact ca măgarul ce se duce în ascuns să moară singur. Nimeni n-o să afle vreodată de sfârșitul meu: voi avea o moarte anonimă și o groapă neștiută, undeva, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe dâra interioară rămânând nemișcat, captiv între patru pereți. E, de fapt, numai o călătorie imaginară. Am vrut să înfrunt, în chip conștient, o astfel de experiență, dar, ca s-o fac, trebuia să părăsesc Roma și să ajung în pustietatea asta. E groapa mea de spovedanie, cum spune Aia. În zid mă înfrunt pe mine însumi. Demoni mărunți Devoțiunea față de Zalmoxis, după spusele ei, se manifestă în întregime în numeroasele rituri, în timpul cărora sunt exorcizați demonii mărunți care trăiesc în afara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
occidentale, cadrilul, valsul, mazurca, pe care Barbu Lăutarul le cânta cu aceeași virtuozitate și sensibilitate. Storcea lacrimi cu romanța de o melancolie „sălbatică” „Tu-mi ziceai odată”, cu marșuri naționale și cântece țigănești, revărsări sentimentale și „izbucniri nebune, melancolice ale pustietăților”, cum citim În foiletonul din săptămânalul francez, care l-a făcut vestit În Europa pe genialul virtuoz român, cel care Îl uluise pe Liszt. În volumul amintit, Viorel Cosma reproduce integral acest foileton, citat mereu trunchiat. Imaginea pe care o
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
sau pătrunde În nisip, dar o mică parte ajunge și În Lacul Eyre (B.Danielsson, Operațiunea Bumerang, Editura Științifică, București, 1966, p. 195).. 25 regiunii centrale, peste pustiurile arse și roșii și peste câmpiile ei de piatră, peste Înspăimântătoarea ei pustietate 34. Fenomenul evaporării joacă și el un rol În crearea așazisului miraj al deșertului australian, deosebit de mirajul optic saharian, cunoscut sub numele de Fata Morgana. Mirajul deșertului australian e cunoscut aborigenilor care au creat În jurul lui câteva legende În care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Însoțite de xilofonul din Africa apuseană până la lurele și țiterele Scandinaviei vechi și ale Greciei, din toate timpurile, muzica a conferit reprezentărilor omului un suflu dumnezeiesc și a Înălțat În sfere mai curate deopotrivă pe actorii și spectatorii teatrelor din pustietate ca și pe cei ai teatrelor de operă moderne 268. MITURI ȘI LEGENDE Numeroase mituri vorbesc despre strămoșii totemici, legende mitologice despre originea lumii, a aștrilor cerești și altor fenomene ale naturii, despre originea omului, despre potop, despre șarpele-curcubeu și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
văzute și nevăzute. Obiceiurile, forma și culoarea animalelor se explică prin anumite Întâmplări mitice. Astfel, oposumul are o gură atât de mare pentru că a râs odată prea tare de un cerb, căruia Îi jucase un renghi. Animalele trăiesc astăzi În pustietate și nu În locuințe, pentru că cu mii de ani au fost Înșelate de un om viclean. La fel, miturile, legendele și ritualurile În legătură cu urcarea la cer sau zborul magic (aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim), simbolurile curcubeului și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Donald Horne, autorul cărții The Lucky Country („Țara norocoasă”), vorbește despre abandonarea celor mai bune tradiții egalitariste pentru a se scălda Într-o automulțumire de sine. O bună parte a secolului al XX-lea, Australia a fost privită ca o pustietate culturală, de către restul lumii, și uneori chiar de australieni. Deschiderea spre valorile occidentale devine tot mai pronunțată. Se Întreprind tot mai des călătorii spre Londra și În alte mari orașe europene, de către intelectuali și artiști: scriitorul Patrick White, pictorii Sidney
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
funebru de vulturi ce plonjează cu mare rapiditate spre Înșfăcarea posibilei victime...Lipsa de oxigen, altitudinea, oboseala se fac simțite, Îmi curge puțin sânge din nas și sunt amețită. Fac un popas și constat că am rămas singură, eu și pustietatea Înghețată, Într-o lume ce pare eternă... Privesc În sus spre cărarea ce urcă abrupt spre Înălțimi amețitoare, unde se vede un petec de cer siniliu, privesc În jos și abia deslușesc cu greu motelul și coechipierii, ce par mogâldețe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
romantic, la tonurile Înalte, repezi pline de viață și optimism. Acest lucru Îmi sugera unele considerente generale despre rolul muzicii În deschiderea 412 drumului spre sferele mirifice, spre transcendental, conferind omului un suflu dumnezeiesc, deopotrivă actorilor și spectatorilor teatrelor din pustietatea aborigenilor, cu bețele sunătoare și bătaia ritmică a tobelor, ca și pe cei ai teatrelor de operă modernă. Ca și În alte destinații orientale, cei veniți din zona europeană sau americană trebuie să rețină câteva reguli de comportament: nu se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Paten Bromo, templu hinduist dedicat lui Shiva, din secolul al XVI-lea. Pelerinii aduc ofrande zeului și se roagă, atât la urcușul spre Înălțimile vulcanului Bromo, cât și la coborâre. Loc de reculegere și meditație, În această sublimă și ucigătoare pustietate!!! Caii ne-au lăsat conștiincioși la jeep-urile noastre, În care ne-am urcat revenind În stațiune. Era ora 9 dimineața, și după atâtea peripeții, am luat cu asalt sala de mese, unde am Înfulecat În grabă micul dejun. Ne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aeriană spre Beijing, cu plecare la 23:05. Zborul peste Hymalaia se realizează În plină zi, ceea ce oferă o adevărată grandoare a peisajului, prin unicitatea sa: văi prăpăstioase săpate de ghețari În curgerea lor foarte Încetinită, În milenii, o mare pustietate de steiuri pe care nici apa nu stă, nici vegetația nu crește, drumuri fictive, șerpuite prin clisuri de argilă roșie ca focul, semn a unor temerare așezări omenești. Marile pustietăți montane alternează mereu cu zone Îmblănite de conifere, În peisaje
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ghețari În curgerea lor foarte Încetinită, În milenii, o mare pustietate de steiuri pe care nici apa nu stă, nici vegetația nu crește, drumuri fictive, șerpuite prin clisuri de argilă roșie ca focul, semn a unor temerare așezări omenești. Marile pustietăți montane alternează mereu cu zone Îmblănite de conifere, În peisaje ondulate și de un verde Întunecat. Pe acolo nălucesc uneori ape, iar spumele țâșnite ca din șampanie sugerează cascade. Apoi drumul cotește spre nord-est, plutește peste golfuri maritime și intră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
două încăperi; mai târziu, o să le dărâm pereții și o să-mi lărgesc salonul și sufrageria. Mobilierul din casă e foarte redus. Și nu am adăugat decât foarte puține din lucrurile mele. Nu există decât un singur pat. Nu aștept oaspeți.) Pustietatea asta mi se potrivește; spre deosebire de James, eu nu sunt colecționar de troace. Ba chiar am început să îndrăgesc unele dintre piesele de care m-am văicărit la început că sunt obligat să le cumpăr. Îmi place îndeosebi o oglindă mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stranie și neplăcută. Plutea o mare cantitate de praf, dansând lenevos și aerian în lumina soarelui, iar parfumul trandafirilor se îmbina cu praful și cu un iz de lemn vechi, mucegăit, conferind locului o aparență de scos din uz, de pustietate și de vagă nebunie. Părea lăcașul potrivit pentru o convorbire stranie și extrem de importantă. Mă simțeam speriat. Mi-era oare teamă de Fitch? Am așteptat în biserică mai bine de un ceas. M-am plimbat în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trag îndărăt și s-o țin în casă cu forța. Dar nu știu ce instinct stupid m-a îndemnat să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la „capela de odihnă“. Nu m-am dus să-l văd. Incinerarea a avut loc două zile mai târziu, într-unul din acele uriașe locuri înverzite din nordul Londrei. O asemenea „grădină a amintirii“ îți inspiră un incomod sentiment de pustietate în comparație cu senzația de aglomerație volubilă pe care ți-o dă un cimitir. A fost o ceremonie rigidă, lipsită de orice grație, executată în pripă de slujitorii însărcinați cu această treabă, care ne-au lăsat să așteptăm afară în timp ce se descotoroseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
umane funcționează în două trepte: Prima, vorba; cea de-a doua - fundamentală - fapta; Fiecare profesor este o stea pe bolta culturii (umanității). Singura relație specială a omului este cea cu moartea: Ea îi determină în mod fundamental sufletul. Ne amenință pustietatea. Presimt că ne vom obișnui cu ea. Și totuși, egoismul ne poate arăta că așa cum suntem noi, sunt și alții. Că așa cum vrem noi, vor și alții. Că așa cum putem noi, pot și alții. Că așa cum aspirăm noi, aspiră și
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
iris, amintind parfumul violetelor. Notele de bază ale acestei compoziții sunt date de esențele din lemn de santal, de cedru și de vetiver, acea iarbă orientală, care știe să dea viață anumitor parfumuri. Safari oferă aventura de a călători prin pustietăți sălbatice și de a visa cu ochii deschiși la priveliști însorite și la animale sălbatice, stând acasă în fotoliu. • Ysatis de la Givenchy a fost creat în anul 1984 și este un parfum plin de grație, sofisticat și subtil. Prin el
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
locul, însă de aici nu reiese artificiul sentimentelor. „Aș vrea să se reție în această carte miraculoasă atmosfera de la Cavarna, pe care m- am căznit s-o redau cât mai bine. Spațiul imens care se întinde acolo în fața ta și pustietatea impresionantă. Noaptea nu auzeam decât zgomotul mării, al vreunei uși de la vreo magazie goală, bătută de vânt, și al șobolanilor care se jucau în pod.” <footnote Anton Holban, op. cit., p. 193 footnote> Holban consideră Ioana drept un poem în proză
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ca esential sub raport valoric a subiectelor abordate În Înțelegerea contemporană. Un exemplu este menționarea unor școli literare protoromâne funcționale după retragerea aureliană din Dacia romanizată. Se Întrevede situația că după retragerea romană, În ținutul dacic nu a rămas o pustietate; a existat o existență civilizată, o spiritualitate ce a continuat În forma de astăzi. Revelarea unor creații protoromâne combate “pustietatea” din sec. al IV-lea așa cum se susține În descrieri neavizate. A existat o cultură, o literatură și o istorie
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
după retragerea aureliană din Dacia romanizată. Se Întrevede situația că după retragerea romană, În ținutul dacic nu a rămas o pustietate; a existat o existență civilizată, o spiritualitate ce a continuat În forma de astăzi. Revelarea unor creații protoromâne combate “pustietatea” din sec. al IV-lea așa cum se susține În descrieri neavizate. A existat o cultură, o literatură și o istorie protoromână așa cum demonstrează Nestor Vornicescu prin citarea a numeroase nume. Au existat centre spirituale, cel dintâi centru fiind localizat la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Dinule, am hotărât să mă port bine"20. Importante de asemenea, pentru a cunoaște atmosfera în care s-a desfășurat procesul lotului "mistico-legionar", sunt pasajele din Jurnal ce cuprind relatări din timpul procesului. În sala de ședințe, dând impresia de pustietate, uriașă, ne așează în boxă, tot pe bănci ca la scoală, suntem mulți foști elevi ai liceului Spiru Haret -, acum unul lângă altul înghesuiți. Ne plasează pe rând cum intrăm: mă pomenesc între Noica și la dreapta, Vladimir Streinu, Pillat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
apare și în Cântec pe hârtie. Osul devine semn al jertfei, al ofrandei, al iubirii în aceeași măsură. Totul se aplatizează și aici, planurile se confundă, "un înger își desfrunzește din aripi albul arctic" e o construcție oximoronică, viață și pustietate alăturate, într-o demonstrație de pierdere în material a spiritului. Totul e scriitură, chiar și viața umană, nimic nu pare a avea suficientă consistență pentru a aspira la o existență de sine stătătoare, "amintindu-mi cum am fost un apostrof
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
primului amorez se remarcă această bidimensionalitate, totul se reduce la un univers banal, banalizat: un candelabru învelit în tifon, sugerând lumina care s-a stins, care e ascunsă parcă sub obroc, un univers lipsit de grandoare sub semnul morții, al pustietății. Imaginea e deformată, ca și cum s-ar afla pe o pânză pe care un ochi neatent confundă dimensiunile, în care distanțele sunt relative: "privind cum norii încep de Lună să se frece" - sexualizarea universului revine, însă mai atenuată decât în primul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]