8,125 matches
-
ne poate duce pe calea cea dreaptă, arătându-ne rostul vieții. Aștept... ... Oare va ninge iarna aceasta? Tabloul de afară este asemănător cu sentimentele mele. Întunericul mă înfioară, mă face să mă simt ca într-un cimitir clădit din case pustii, iar copacii seamăna cu niște fantome care bântuie localitatea și care, datorită vântului, produc niște sunete îngrozitoare, care mă sperie și fac să simt cum îmi trec fiori prin suflet, iar inima parcă ar vrea să-mi iasă din piept
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
vreme de la intrarea în adîncurile pădurii, au ajuns la mlaștină. Toți erau voioși și nimănui nu i-ar fi dat prin minte că pot interveni pricini de harțag din te miri ce. Locul unde ajunse grupul era aproape în permanență pustiu. Adică pe acolo nu trecea nici un drum, nici măcar o cărare. Și nu trecea pentru că aproape oriunde puneai piciorul, dacă nu erai atent, te scufundai în nămol. Și nici animalele, fie ele sălbatice sau domestice, nu treceau pe-acolo din aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai bine ca niciodată, că degeaba o mai așteaptă în poiana lui de mult pustie... Ilinca nu putea fi niciodată aidoma celei din visele lui. Dar totodată își dădu perfect de bine seama că nici o altă făptură din lume nu va mai putea fi frumoasă ca ea!... Atunci își aminti o întîmplare tristă din iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
potasiu, cu o temperatură de peste cinci mii de grade, din care mai ajung la suprafață căte un vulcan cu lava lui incandescentă. Aurora: Ce s-ar întămpla dacă ar exploda odată miezul incandescent și radioactiv al Pămăntului? Evelin: Un Pămănt pustiu, fără viață care va aștepta iar milioane de ani ca să revină la viață. Din cer vor cădea iar meteoriți cu viață și amoniac... Aurora: și tu vei aștepta momentul cănd să aduci sămănța de om. Auzi, Evelin, discutăm de căteva
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
incandescentă a început să se răcească și să se grupeze, datorită forței de gravitație - vom reveni - în milioane de galaxii, sori, planete, normal s-a născut și antimateria: în lupta lor a cîștigat materia. Dar Universul primordial a rămas destul de pustiu, așa că la nevoie Pământul poate găsi oricând un loc în Univers. în același timp, miliarde de ani lumină, materia a început să prindă viteză către epicentru, către punctul Marii Implozii, încăt se crede că peste miliarde de ani lumină se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și cufundat în binefăcătoarea pace, poetul uită nu numai lumea, dar și pe sine însuși. Devenit una cu nemărginirea mobilă a firii, el își pierde identitatea, persistând doar o pură încântare fără nume: Mi-e drag de mult acest colnic pustiu Și-acest frunziș ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi nasce il di natale" "este funestă ziua de naștere pentru cel care se naște", reducând astfel la nimicnicie vastul spațiu selenar pustiu care se întinde în celebrul poem în contrast cu nemărginirea cosmică, astrală, desfășurată în Miorița. * Este bine cunoscut de asemeni faptul că viziunea cosmică reprezintă una din trăsăturile esențiale ale creației eminesciene. Acest fapt nu numai pentru că orizontul în care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecaseră împreună. Înțeleptul n-ar fi vrut să-l ia și pe Lupino. Dar tînărul lup se trezise dimineață răscolit. Am primit un semn, tată! Ascultă ce am visat: se făcea că plecasem în căutarea mamei. Ajunsesem într-un loc pustiu, întins ca o poiană fără de sfîrșit, lipsită de copaci. Dintr-o dată, din mijlocul pustiului s-a înălțat o stîncă golașă; în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
O oaie, două oi, trei oi, patru oi... Ce plicticos, să nu reușească el să adune mai multe patrupede de-astea. În fine, bune și patru decât deloc. Ar fi fost cumplit ca imaginea să se oprească la o pășune pustie. Nu tu cioban, nu tu oi, nu tu numărătoare! Doar că de data asta oile aveau o problemă. Pentru prima dată în viața lor imaginară behăiau. Behăiau, de bună seamă, perceptibil numai pentru el. Și poate și pentru ele. Cert
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
galben. Așadar, Manole. Gigi Pătrunjel își reconstrui întregul chip, ajungând cu eforturi maxime la un rânjet crispat ce se voia mimica unei suprize plăcute. Își privi fostul coleg de liceu ca pe un gangster care îl inghesuise într-o stradă pustie și îi pusese țeava unui pistol la tâmplă. Cu Manole împărțise patru ani aceeași bancă. Se pregătea încă din clasa a X-a să intre la Arhitectură, ceea ce nu îl împiedica să-i fure lui Gigi Pătrunjel caietele de matematică
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
întregii situații. - Văd așa cum e.” Lăsă vântul să se joace cu părul ei deși îi gâdila fața și-i producea o ușoară mâncărime. Și pe el îl lăsase să se joace cu viața ei, iar când se oprise, totul devenise pustiu, rece, fără rost. Ar fi vrut să poată crede în adevărul cuvintelor lui, dar era imediat înconjurată de alte chipuri de femei care îi râdeau în nas: „- Și pe mine mă iubește. Și pe mine. Ba pe mine. Doar pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grup de copii veseli năvăliră pe aleile parcului, aproape dărâmând-o. Deci, salvarea tot din exterior venea, dar ea trebuia să fie dispusă să o accepte, să fie deschisă. Nu mai putea accepta jocul lui. Prefera să se simtă goală, pustie decât să mai treacă prin noi și noi dezamăgiri. Ieși în stradă pentru a ajunge la stația de autobuz. Voia să se întoarcă acasă. Zgomotul traficului mult prea intens o obosi imediat, contrastând puternic cu liniștea de pe aleile parcului pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zugr?ve?te icoanele-n biserici" Îmb?ls?mă sufletul poetului cu ale sale „pove? ți feerice" (simbol al vârstei edenice), acum, cănd „ale vie?îi valuri" i-au mai l?sat „abia contururi triste ?i umbre" pe inima-i „pustie", tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând viziunea eminescian? a mor?îi că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de asemenea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
că regresie În r?ceal???i imobilitate este dominat, În plan terestru, de ruinele bisericii (surprinse de asemenea Într-o ipostaz? static?), sinistru monument În piatr? al „str?inelor dureri", triste?i ?i deziluzii: „Biserica-n ruin? St? cuvioas?, trist?, pustie ?i b?trân?, ?i prin ferestre sparte, prin u?i ?iuie vântulSe pare c? vr?je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trân?, ?i prin ferestre sparte, prin u?i ?iuie vântulSe pare c? vr?je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
gigan?i -, Sunt gânduri arhitectonici de-o groaz? m?re?ie, Au zidit munte pe munte În antică lui trufie, Le-a-mbr?cât cu-argint ca-n soare s? luceasc? Într-un lan? ?i s? par? r???riț? din vis?rile pustiei, Din nisipuri argintoase În mi?carea vijeliei, Ca un vis al m?rii sfinte, reflectat de cerul cald ?-aruncat În dep?rtare... Acolo se ridic trufa?e ?i eterne că ?i moartea piramidelor uria?e, Racle ce Încap În ele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sete și nici de altceva, de o tristețe confuză, În care se amestecau iarba uscată a câmpului din Moldova lui natală, chipurile transpirate și mototolite ale țăranilor, care păreau că nu știu ce caută În aerul fierbinte de vară, drumurile prăfuite și pustii ducând spre nică ieri, soarele ca o mămăligă inaccesibilă, tristețe de foame dintr-o copilărie a secetei, tristețe după copiii care Își băteau joc de el, tristețe de demult. Și fără să Înțeleagă prea bine de ce, o lacrimă i s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dar Împânzit de bănci, pe care vara ai fi făcut insolație, iar toamna ai fi visat la foșnetul frunzelor arămii, dacă nu ai fi avut sentimentul pustietății. La parterul blocului M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu dinți mari, de veveriță, după ce și-a băgat restul În buzunar. — Am și picioare
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
jos se dezlipește de buza de sus și atârnă leneșă, dezvelindu-i incisivii prea albi, în timp ce ea lasă apa să îi curgă din gură. Cava nosa stă pe canapeaua mult prea mare și mult prea încă pătoare și mult prea pustie și Cavanosa nu mai gân dește absolut nimic. Mintea lui Cavanosa refuză orice gând. Mintea lui alungă orice teamă și zece mililitri de lacrimi curate inundă brusc ochii lui Cava nosa, în timp ce în baie, Sophia pășește delicat pe un covoraș
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă opresc aici. Mă plimb, un timp. Îmi place că e destul de liniște. Din când în când, aud frânturi de replici din textul ăla idiot, cred că sunt pe-aici niște difuzoare de ultimă generație. Deschid ușile, cu răbdare. Camere pustii. Știu ce caut. Caut momentul în care s-au cunoscut. Momentul în care el s-a uitat la ea și a apreciat o anumită parte a anatomiei ei. Momentul în care lui i s-a părut nor mal s-o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nebuna. Să văd cum reușesc să mă strecor, doar o pisică ar încăpea prin găurica asta. Mă pun pe burtă și mă târăsc în încăperea luminată slab. Am intrat. Mă ridic și-mi scutur puțin hainele. Sunt pe o stradă pustie, între blocuri. E noapte. Îl văd pe omul care mă interesează. Personajul meu principal. Îi fac cu mâna, dar el nu mă bagă în seamă. Coboară din mașină în fața unui bloc anost. Intră pe o ușă, în fața căreia un bărbat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
nebuna îi întoarce spatele și fundul ei împinge în sexul lui. Sexul lui flasc. What the fuck, man. De unde și până unde. Nebuna a greșit. A ieșit la rampă, să-și primească aplauzele, și abia acum vede că sala e pustie. Publi cul a plecat să prindă ultimul tramvai. Dar totuși, ea mimează succesul, continuă să facă plecăciuni și să le trimită bezele spectatorilor invizibili. Partenerul ei de scenă e siderat. Cred că o să mă bușească râsul. Iar eforturile nebunei sunt
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]