743 matches
-
21 - 71 Str. Popa Soare - nr. 16 - 72 Int. Precupeții Vechi Str. Precupeții Vechi Str. Prepeliței Int. Procopie Dumitrescu Str. Prof. dr. Mihail Georgescu Int. Prof. Gheorghe Costaforu Str. Prof. Gheorghe Costaforu Str. Radu Cristian Str. Radu de la Afumați Int. Râmnic Str. Răspântiilor Str. Răsuri Str. Romulus - nr. 1 - 27 Str. Romulus - nr. 2 - 24 Int. Rondă Str. Rondă Str. Rovine Str. Rumeoara Str. Salcâmilor Str. Săgeții Str. Schitul Dârvari Int. Securei Str. Semilunei Str. Serg, Dumitru Dardiac Int. Serg. Ion
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
Scurt însemnând 5 ani. Și plăteam rata o treime din salariu. Nu aveau voie să-mi rețină mai mult, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia. Mama mea între timp a vandut casă de la Râmnic, eu am putut sa achit anticipat împrumutul pentru avans, pentru că atunci aveai această posibilitate. Acum la bănci nu se poate așa ceva, să plătești anticipat, trebuie să plătești pe perioada pe care ai contractat-o. Și l-am plătit, în vreo
„[C.E.C.] nu aveau voie să-mi rețină mai mult de o treime din salariu, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia” () [Corola-website/Science/296006_a_297335]
-
years. And I was paying one-third of my salary. They weren’ț allowed to retain more, because back then I was supposed to make a living on the rest of it. În the meantime, my mother șold the house în Râmnic, I could pay off the loan în advance, because it was allowed back then. Nowadays you cannot do this, the bank doesn’ț allow it. And I paid off the loan în 2 years, I think. That was în 1980-1981
„[C.E.C.] nu aveau voie să-mi rețină mai mult de o treime din salariu, pentru că atunci se considera că trebuie să mai și trăiesc din banii ăia” () [Corola-website/Science/296006_a_297335]
-
în cartierele "Valea Răii" și "Stolniceni". Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în "„orașul domniei...numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a "județului Vâlcea" la 8 ianuarie 1392, fiind "primul județ atestat documentar
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
A. Sacerdoțeanu, "„unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”". Că Râmnicu Vâlcea era "oraș domnesc", reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"„orașul domniei mele la Râmnic”". Tot așa, Matei Basarab menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"„orașul domniei mele la Râmnic”". Tot așa, Matei Basarab menționa că "am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic". Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către boierii Rudeni. Pe dealul care străjuiește orașul în partea de nord, în Cetățuia construită pe el la 2
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
a domnilor, scaun obișnuit al Banilor și a noii episcopii. Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a Râmnicului, a dus la incendierea urbei și transformarea ei în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Turcitul
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
1705 Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii, a fost hirotonisit ca episcop cu "Sfatul și cu voia prea luminatului și învățatului" domn Constantin Brâncoveanu. Urmare a acestei numiri, în secolul al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfășura o bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul, cel care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul, cel care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al lucrării sale „Literatura română veche” este numit "„Epoca lui Chesarie de Râmnic”". Au ieșit de sub tipar în continuare "„Gramatica slavonească”" (1755), "„Trâmbița românească”" (1769), ciclul "„Mineelor”" (1776 -1780), întâia ediție a "„Observații sau
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost "Tomul bucuriei" și "Antologhion". Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul "capitală a tipografiilor", iar un capitol al lucrării sale „Literatura română veche” este numit "„Epoca lui Chesarie de Râmnic”". Au ieșit de sub tipar în continuare "„Gramatica slavonească”" (1755), "„Trâmbița românească”" (1769), ciclul "„Mineelor”" (1776 -1780), întâia ediție a "„Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii românești”" a lui Ienăchiță Văcărescu (1787) și multe altele. Alt important
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
tot în această perioadă să contribuie la "românizarea aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul" La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
aproape a tuturor cărților", traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic, la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis "de zugravi" sub conducerea lui "Ioan Zugravul" La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul "Deșteaptă-te, române!" compus de
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
oarecare Stan și copiilor lui " ocina la Păușești, partea lui toată oricât se va alege". Istoria acestei obști este o permanentă lupta pentru apărarea drepturilor ei strămoșești în fața tendințelor de aservire ale unor boieri vecini sau, mai tarziu, ale Episcopiei Râmnicului și Mănăstirii Sărăcinești. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea documentele vorbesc despre o altă familie de boieri și anume boierii Păușești, familie ce apare și în pisania bisericii Sărăcinești alături de boierii Sărăcinești, ctitori ai acestui lăcaș. Numele boierilor Păușești provine
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Mirelor", un erudit născut în Egipt care studiază la Constantinopol și Moscova, refugiat la mănăstire în iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefață istorică importantă deoarece prezintă o scurtă cronică a războaielor lui Radu Șerban. La chemare episcopului de Râmnic, "Ilarion", vine și-și desfășoară activitatea la Bistrița între 1694 - 1704 "Alexandru Dascălul". I se atribuie lucrările: "Otocenic" sau "Patetic", "Cheia înțelesului, O odă pentru cititori și "gogiomanii" Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Brașovului". Cei care au contribuit substanțial la
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
și Ozwaltd Martini). În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie, s-a procedat la împărțirea pământului, în afara celor 100 de moșneni, în proporție cu vatra de sat pe care o aveau în stăpânire. Până în 1905 se vindea pământul și simplu, și
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie, s-a procedat la împărțirea pământului, în afara celor 100 de moșneni, în proporție cu vatra de sat pe care o aveau în stăpânire. Până în 1905 se vindea pământul și simplu, și cu dreptul din
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
pălăria galben-roșcată și cu gust de usturoi. În "Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu", Basil Iorgulescu arăta că această comună făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era aflată la hotarul acestuia cu județul Slam Râmnic. Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila și Roșiori, având o populație de 1360 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
din satele Grebănu (reședința), Homești, Livada, Livada Mică, Plevna și Zăplazi. Comuna se află în nordul județului, în apropiere de Râmnicu Sărat, în zona primelor dealuri ale Subcarpaților Curburii și a unei câmpii piemontane dintre cursul Câlnăului și cel al Râmnicului Sărat. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203A, care leagă municipiul Râmnicu Sărat (DN2) de Murgești, în valea Câlnăului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grebănu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
Fauna reflectă caracteristicile zonei de interferență a elementelor central-europene cu cele asiatice. Sub raport economic o importanță mai mare prezintă: căprioara, mistrețul iepurele, vulpea cât și unele păsări (prepelița, potârnichea). În apele lacului de acumulare de pe Prut, a iazurilor și râmnicelor amenajate cresc: crapi, mrene, plătici, carași șalăi, somn, etc. În râul Volovăț sunt următoarele specii de pești: zvârloga, porcușor, mâreană, costruși, știucă, etc. Solurile reprezentative sunt cele ce aparțin clasei molisolurilor, reprezentate prin: cernoziom cambic și soluri cenușii. Alături de acestea
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
catagrafiile Țării Românești, ca urmare a anexării Brăilei de către Imperiul Otoman, care a organizat în jurul orașului raiaua Brăilei, ce ocupa mai bine de jumătate din teritoriul fostului județ. Satele rămase în Țara Românească aveau să fie înglobate în județul Slam Râmnic. Această situare la granița cu Imperiul otoman a făcut ca zona actualei comune Bordei Verde să devină de multe ori scena disputelor și luptelor dintre țăranii de pe moșiile vecine, fugiți „la turci” pentru a scăpa de asuprirea stăpânilor și bostangii
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
2006-prezent). În toamna anului 2001 a fost finalizată și sfințită capela din cimitirul satului. La Biserica din Marin au fost cărți vechi bisericești de mare valoare, care au fost transferate spre păstrare, în perioada comunistă, depozitului CRV din Șimleu-Silvaniei: Cazanii, Rîmnic, 1748; Strastnic, 1753; Evanghelie, Blaj, 1765; Penticostarion, Blaj, 1768; Minei, 1781; Apostol, Blaj, 1814. În anul 1997, în Marin s-a înființat și o casă de rugăciune baptistă. Situația populației stabile din Marin, după religie și naționalitate, o regăsim și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
a Subcarpaților de curbură, un sat de tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E. Numele așezării stârnește și astăzi o mică dispută între cei interesați, existând două teorii: La intrarea in comuna se regaseste Monumentul Istoric VN-IV-s-A-06614, Cimitirul ostasilor romani si germani 1916-1919. Cimitirul a
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
tip răsfirat, înșiruit de-a lungul unor platouri tăiate de văi adânci. Bordeștiul este situat la aproximativ aceași distanță de orașele Râmnicu Sărat (17 km NE) și Focșani (22 km SV), între văile Râmnicului Sărat (pârâul Slimnic) la V respectiv Râmnic la E. Numele așezării stârnește și astăzi o mică dispută între cei interesați, existând două teorii: La intrarea in comuna se regaseste Monumentul Istoric VN-IV-s-A-06614, Cimitirul ostasilor romani si germani 1916-1919. Cimitirul a fost amenajat in perioda 1930-1932 cu suportul
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]