1,709 matches
-
Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna pe fiul Fionei. Dar avea și nevoie de el, instinctiv, ca o armă împotriva celor doi frați, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu Tom. Într-o frântură de secundă, Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul, Tom își îmbrățișă moralicește rivalul, absorbindu-l în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață. Atunci, rolurile ar fi fost inversate, el ar fi fost prizonier, râvnind la vizitele ei și ea ar fi fost liberă și plină de mister. Din această sămânță otrăvitoare crescuse tortura care o împinsese să se ducă să-l caute. Diane era atât de disperată, încât primul impuls a fost să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
folosite de Brandy pentru a mă descrie pe mine înfășurată în vălurile mele. Nu doar o poveste care zice și-apoi, și-apoi, și-apoi, și-apoi până când mori. Când te-am întâlnit pe tine, zice, te-am invidiat. Am râvnit fața ta. Mi-am zis că fața aia a ta îți va cere mai mult curaj decât orice operație de schimbare de sex. Îți va oferi descoperiri mai mari. Te va face mai puternică decât aș fi putut fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
are o poreclă. El nu se individualizează nici măcar printr-o critică sau negație la adresa lui Hristos: nu are nici un gest de tip Toma Necredinciosul. Numele său este grecesc (și înseamnă bărbat, bărbăție), drept care lui i se vor adresa niște greci care râvnesc să îl cunoască pe rabinul Ieshua, despre care se auziseră atâtea. Dintre ceilalți ucenici, doar Filip mai are nume grecesc. Care este, deci, importanța lui Andrei? El este pur și simplu primul chemat între ucenici și atâta tot. De ce primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
atunci când se face deosebirea între plăcerile bune și cele rele. Plăcerile rele, cele ale omului de rând, țin de a avea: a te căsători, a face copii, a întemeia o familie, a căuta să câștigi cât mai mulți bani, a râvni la onoruri, a aspira la bogăție, a viza o reputație, a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt într-altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor, cu obligația de a-și satisface stagiul militar. Sărac, exilat, provincial - dacă ne este îngăduit să utilizăm acești termeni și să comitem anacronisme... -, ținut departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
simplificare, avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodemos, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci, el începe să înregistreze eșec după eșec și se vede pus în situația de a-i apăra pe dușmanii săi din ajun - pe Gabinius, de exemplu, care făcuse totul pentru a-l trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
e trist, domnule judecător, e că oameni, oricât de respectabili, sunt aruncați pe drumuri fără nici o vină, cu eticheta - vă închipuiți! - că sunt oamenii „vechii societăți”. Chiar tratați ca infractori. În loc să îmburghezească proletariatul, ei proletarizează burghezia, la care de fapt râvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, în ce privește partea întâi nu-i adevărat decât cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cât vorbesc mai vehement împotriva burgheziei, încărcând-o cu toate relele lumii, cu atât ei înșiși se îmburghezesc mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
circulând prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mândră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care râvnea permanent, în primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări în acest sens, punea pe seama lui (după cum am mai arătat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imaginația. Din nefericire, ori de cîte ori Îi era stimulată imaginația, Christina sfîrșea prin a deveni de o gelozie feroce, ceea ce o Întrista. Se gîndea că, dacă el e un tip așa deosebit, care scrie romane, toate femeile Îl vor rîvni, iar una dintre ele i l-ar putea fura. Astfel că, după ce Îi vorbise atît de frumos despre ce scrie În Zohar, se Întoarse În camera lui, pentru a-l preveni: — Vic, să nu cumva să mă minți vreodată! Știi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl lovi și mânia Celui de Sus. Nemernicul și scârba pământului Își făcuse mendrele numai cu vaci. Într-o zi i-a ieșit În cale o iapă neagră, nărăvașă, pe care stăpânul nu izbutise s-o Înhame vreodată. Țârcovnicul a râvnit la ea de cum a văzut-o. Chisăliță i-a făcut Îndrăcitele ouă cu o singură izbitură de copită. Iar după aceea subțiratic glas a căpătat ostoitul de munca dracilor. S-a cumințit, s-a Întors acasă, s-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se petrecea așijderea. Urmașul, generos și din pricina vinului băut pe ascuns, s-a arătat gata să-i cumpere bunului său Fiu femeia la care râvnea. „Nu e de vânzare”, a făcut stăpânul ei, „abia am cumpărat-o și eu și Încă nu m-am bucurat de ea. Dacă vrei, așteaptă până mâine, ca să văd de ce e În stare, și poate ne tocmim.” Urmașul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai funcționarilor: și-ar fi dat seama imediat că În fața lor se găsea un omorâtor de nemți, nu i-ar fi acordat viza și l-ar fi lipsit, poate, pe viață, de vederea nepotului său pe care atâția ani Îl râvnise”. Pe atunci, Însă, viitorul Repetent nu putea bănui că viața colonelului avea să dureze Încă zece ani buni pe care el, Repetentu, nu se știe bine dacă i-a apucat au ba. În seara În care cei trei băieți Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un caracter În care se Împleteau trăsăturile unui porc și cele ale unei curci tâmpite Foameangât, după o expresie pe care Agapie o folosea des și cu vădită plăcere nu numai când Îi era foame cu adevărat, ci și atunci când râvnea la o femeie, când stătea la vreo coadă imensă la cinematografele unde rulau filme americane, când aștepta autobuzul care nu venea și, În general, când Încerca să arate că aștepta ceva cu nerăbdare ori chiar Îi era dor de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Imperiului Mongol spre apus, în stepele nord-pontice și, prin Asia Centrală, spre Mediterana, a înlesnit pentru prima oară, după mai bine de șase secole, negustorilor mediteraneeni contactul direct cu interiorul lumii asiatice, accesul nemijlocit la sursele produselor orientale, pe cât de râvnite în Europa, pe atât de greu de procurat și de scumpe din cauza barajului islamic și bizantin în Mediterana Răsăriteană. Constituirea unui stat mongol în stepele nord-pontice • O. Cristea, Recucerirea bizantină a Constantinopolului și acțiunea flotei venețiene împotriva insulei Daphnousia, în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar tehnica navigației se dezvoltă foarte mult46. O etapă importantă asupra căreia vom arunca o privire este și Epoca Clasică, a democrației ateniene 47. Referindu-se la această epocă, Tucidide afirma: "Trăim sub o rânduială politică ce nu are de râvnit legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degrabă o pildă pentru unii. Numele său este democrația, fiindcă cârmuirea statului nu se reazemă pe puțini, ci pe cât mai mulți"48. O viziune despre conducerea cetății ce ne impresionează și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
părinți; înșelare, trădare; inferioritate.Condiția umană, Editura Științifică, București, 1973, p. 78. 11 Kant arată: ,,A fi fericit este în chip necesar dorința oricărei ființe raționale, dar finite, și este, deci, un inevitabil principiu determinant al facultății ei de a râvni. Căci mulțumirea cu existența ei întreagă nu este o posesiune originară și o fericire care ar presupune o conștiință a independenței ei și a aptitudinii ei de a-și fi suficientă ei însăși, ci o problemă impusă de însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ar presupune o conștiință a independenței ei și a aptitudinii ei de a-și fi suficientă ei însăși, ci o problemă impusă de însăși natura ei finită, fiindcă ea are nevoi, iar aceste nevoi privesc materia facultății ei de a râvni, adică ceva care se raportează la un sentiment de plăcere sau de neplăcere, care servește subiectiv ca principiu, prin care este determinat ceea ce lipsește și de care avem nevoie pentru a fi mulțumiți cu starea noastră proprie. În ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
intelectului, care exprimă o raportare a reprezentării la un obiect, după concepte, iar nu la subiect, după sentimente. Ea nu este, deci, practică decât în măsura în care senzația de plăcere, pe care subiectul o așteaptă dela realitatea obiectului, determină facultatea de a râvni. Dar conștiința unei ființe raționale despre plăcerile vieții, care însoțesc neîntrerupt întreaga ei existență, este fericirea, iar principiul de a face din ea principiul suprem de determinare al liberului arbitru este principiul iubirii de sine". Critica rațiunii practice, Editura Științifică
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
manierele sale elegante și acea calitate deosebită de a fi "campion", în tot ceea ce întreprinde, au fost motivele pentru care Autorul îl îndeamnă să-și scrie jurnalul. În ipostaza (insolită pentru el) de scriitor, Fred mai deține un avantaj, mult râvnit de Camil Petrescu într-o bună parte a vieții sale: este bogat, nu depinde financiar de nimeni și, ca atare, însemnările sale nu pot fi suspectate de ipocrizie și oportunism. Prin erou, autorul a dorit, pe cât se poate presupune, să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
orice preț că lumea este analogă textului ce l-a zămislit pe el, asemeni adică muntelui de romane de epocă ce zac prăfuite în bibliotecă. Conținutul metafizic al artei nu este, totuși, reductibil la un plus fabricat de către oameni. Transcendența râvnită de orice artist rezidă în elocvența și semnificațiile, adânci, multiple, ale Operei. Criticii spun frecvent despre scriitori ca "pot muri mulțumiți" pentru că, prin operă, realizează ceva ce dăinuie mai mult decât oamenii în general. Pentru creator, a muri nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
doamna Mihailidis găzduise, fără să o știe, încă de la nașterea lui, pe Vasile Stancu, fiul nedeclarat al bucătăresei, acum student, ziarist și periculos „socialistru”, fiica doamnei Angèle Mischianu, „amazoana” Roxane, e cucerită de acesta înainte de a-l vedea. Tânărul e râvnit și de gazda lui, o fostă curtezană. Discursurile rostite la adunările socialiste atrag și admirația nemărturisită a unei muncitoare, Firina, întreținuta unui avocat în vârstă. Deși îndrăgostită de unul de seama ei, Ionel Frumosul, femeia îl urmărește pe fascinantul orator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
-i față de problemele unității pe care o conduce. După această operație de cointeresare a celor de care depinde stabilitatea scaunului său, directorul s a asigurat de fonduri, de mobilier și aparatură performantă, de protecție împotriva invidioșilor și a celor care râvnesc la înalta sa calitate de lider, și începe să culeagă roadele strădaniilor sale. Declarându-se adept convins al principiului că în economia de piață nimic nu este pe gratis, înțelege că angajarea personalului auxiliar, a suplinitorilor, repartizarea orelor suplimentare, închirierea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Dacă școala intră în reparații capitale, planificate pe durata mai multor ani, concomitent încep și lucrările de construcții la vila de vacanță a directorului, lucrări care se încheie într-un timp record. Și la școlile rurale funcția de director este râvnită de mulți pretendenți, între care se duce o aprigă luptă. La acest nivel intervine și războiul orgoliilor, mai ales al soțiilor, care își dispută calitatea de primă doamnă. A fi director la o școală în mediul rural înseamnă să fii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]