1,696 matches
-
permisiunea domnitorului, îi ajutase pe ruși în războiul acestora cu turcii (1711), lucru care îi supărase pe aceștia din urmă și îi făcuse să-l suspectezea pe domn de necredința față de ei. O altă rudă, unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, râvnind să-l pună pe tron pe propriul său fiu Ștefan, a uneltit la Poartă, țesând intrigi care i-au alcătuit domnului o reputație proastă în ochii turcilor. Iar aceștia, desi îi dăduseră domnuia “pe viață”, n-au ezitat să-și
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
Despre familie (I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită... (...) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze.... Tudor Mușatescu În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Cum, unii peste alții, ne cățărăm spre gol, / Și sinelui aducem obol după obol // Sărmană bogație, oricât am aduna / Până în ceasul morții, ne-a mai rămas ceva // De înzestrat copiii, căpătuit nepoții, / De pus în paradisul avutului, cu toții - // Sărmană bogăție, râvnită în ascuns, / Oricât ai fi de mare, nu ești îndeajuns // Aceeași bogație, în imnuri, ne conduce, / În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce - 16 iunie 2009“ (Sărmană bogăție). Poezia lui Liviu Jianu are darul de a-ți tăia respirația pentru că
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
deci neputincioasă. Este un reflex condiționat fără obiect. Omul se roagă în pod sau în pivniță: „mă rog în pivniță” („Porcec”). Un astfel de impuls apare și când se află în cârciumă. În acest cosmos cu legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Mai exact, transcendența este absență, iar „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CREPUSCUL Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 581 din 03 august 2012 Toate Articolele Autorului pluteam fierbeai și ne iubeam Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri vieți cenușii umplându-ne cu vise Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea-albastră cenușie se-nviora Era târziu și totuși ni se părea mustea din luminările încinse. dezlănțuirile aprinse Și
CREPUSCUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340869_a_342198]
-
răutatea de bunătate, zgârcenia de dărnicie, vrăjmășia de dragoste, desfrânarea de curăție, mândria de smerenie, invidia de bucurie pentru binele aproapelui, calomnia de respectarea onoarei semenului. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Înspre această stare au râvnit nevoitorii de la Rîmeț și râvnesc și maicile de astăzi, dimpreună cu duhovnicii lor, în acest loc râvnit de reconfortare duhovnicească. Documentele puține scrise nu expun explicit viața sfinților de aici. Inscripția din biserica veche îl pomenește pe Arhiepiscopul Ghelasie, acest
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
dărnicie, vrăjmășia de dragoste, desfrânarea de curăție, mândria de smerenie, invidia de bucurie pentru binele aproapelui, calomnia de respectarea onoarei semenului. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Înspre această stare au râvnit nevoitorii de la Rîmeț și râvnesc și maicile de astăzi, dimpreună cu duhovnicii lor, în acest loc râvnit de reconfortare duhovnicească. Documentele puține scrise nu expun explicit viața sfinților de aici. Inscripția din biserica veche îl pomenește pe Arhiepiscopul Ghelasie, acest vlădică cu viață sfântă, care
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
bucurie pentru binele aproapelui, calomnia de respectarea onoarei semenului. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Înspre această stare au râvnit nevoitorii de la Rîmeț și râvnesc și maicile de astăzi, dimpreună cu duhovnicii lor, în acest loc râvnit de reconfortare duhovnicească. Documentele puține scrise nu expun explicit viața sfinților de aici. Inscripția din biserica veche îl pomenește pe Arhiepiscopul Ghelasie, acest vlădică cu viață sfântă, care-și păstorea „oițele” umblând din munte în munte, călare pe măgar, cum
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
prăfuite S-au risipit iubirile stelare - Brodate-n psalmi, zidire și-nălțare - Dar urme desuete, surghiunite În turle reci, lovesc în matca nopții Cu clopote de-argint bătând a vină. Străfulgerări de palidă lumină, Plângându-și armonia-n pumnii sorții Râvnesc la chinul dulce-al strălucirii Din ochi rotunzi, iviți din sânul ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin pânze moi trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
gura: Fie-o deschide goală, în zadar, Fie-o deschide ca să scoată... pâra. Ai parte, ai carte Făcu omul școli înalte, O spun diplomele clar; A ajuns tobă de carte Cât a fost... parlamentar. Ciolanul europarlamentarului român Osul cel european, Râvnit de dâmbovițean, Nu-i ciolan ca pe la noi: Ăla-i os cu... fibre moi. Vin , la genul feminin Nu bea vinul singurel, Ci îl soarbe cu vecina. Și n-are mustrări defel: El - cu vinul, ea - cu... vina. Previziune electorala
CU EPIGRAMA PE... ICI-COLO de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342088_a_343417]
-
și a dorului de absolut. Și mai știu că mi-aș dori din tot sufletul să am puterea ca această frumusețe a sufletului meu să umple și sufletule voastre însetate de iubire, de frumusețe și de pacea atât de mult râvnită de mulți dintre noi.. Sufletul meu este un dor nesfârșit de tine, de tot ceea ce reprezinți tu ca entitate, ca OM! Uneori oamenii din jurul nostru uită prea repede, că și noi femeile avem un suflet la fel ca al lor
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
să se facă în sângele propriu al martirului. Mucenicul este omul logic ori singurul înțelept într-o lume desacralizată. Sfântul Ignatie, în momentul sacrificiului său, era convins că abia acum începe să fie ucenic a lui Iisus Hristos. Nu mai râvnesc nimic", zice el, "din cele văzute și nevăzute ca să ajung la Iisus Hristos... Ajuns acolo voi fi om". Mișcarea lui spre Dumnezeu este angajată spre un Amin continuu. Adevărul vieții sale este rezultat din adevărul trăirii lui în Dumnezeu. El
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
să mă nărui, Alții spiritu-mi înroabă Stea să fie și să stărui... Unii-n pricini mincinoase Mă încontră și mă-nfoaldă, Și cu vorbe mocirloase Mă desfidă și mă scaldă... Alții doar cât să se salte Simulându-și un alt sine, Râvnind sfere mai înalte Mizerându-mă pe mine Pentru că învers în slove Pe cei demni cum nu-s aceia Și că stihu-mi un alcov e Unde spovedesc femeia... Cel mai abitir mă-mproșcă Demagogii, politrucii: Pui de cuci ce sug la cloșcă
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
mărturisește Iisus Hristos. Aceste trei praznice reprezintă icoana Judecății de Apoi. Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul stau de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului mijlocind pentru lume. Ei ocupă aceste două locuri de mare cinste pe care le-au râvnit cândva cei doi Apostoli frați, Iacob și Ioan, și nu le-au primit pentru că erau deja rezervate (Mat. 20, 20-23). Maica Domnului, prin rugăciune, a fost mijlocitoare pentru oameni în viața pământească și continuă această mijlocire în viața veșnică pentru că
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
române, atunci când regiunea din nordul vechii Galii traversa o perioadă de mare nesiguranță. Pe la mijlocul secolului al III-lea Imperiul Român trecea printr-o criză profundă care i-a zdruncinat structurile politice, economice și sociale. Regiunile Belgiei actuale sunt din ce in ce mai mult râvnite de germani. Confruntându-se cu această amenințare de destabilizare, administrația română organizează o defensivă în teritoriu. Către anul 260 armata română ia poziții de garnizoana de-a lungul bazinului Meuse. Aceste posturi, stabilite pe drumurile principale, țin uneori și loc
RUINELE CASTELULUI MONTAIGLE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342374_a_343703]
-
de bogate în felurite piese argument. Creșteam în Buhușiul de odinioară, curat, ca o grădină cu tei, salcâmi, castani și flori, învățând să respect profesorii, părinții, oamenii din autobuz, de pe trotuar, din magazine, mă obișnuiam să fiu idealist, să nu râvnesc bani fără limită, cu dubioasă proveniență și mașini năprasnice, mă lupta în sinea mea vrerea de a acumula cunoaștere, citeam cărți cu foșnetul hârtiei și mirosul acela de carte, învățam, în clasă lecții de cultură generală solidă și cuprinzătoare, primeam
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
căzută eu sunt). Nu e mai puțin adevărat că, oameni fiind, tot ce-i omenesc ne atrage cu putere, uitând adeseori să privim la cer, spre cele divine. Și după ce ne-am înfruptat cu voluptate din bucatele dulci ale păcatului, râvnim la miresmele sfințeniei pe care tocmai le-am neglijat sau le-am călcat, dinadins. Și astfel, răstigniți între cer și pământ, cu un braț ținându-ne strâns de țărână și celălalt în alonjă subtilă spre cer, devenim crucea înclinată, când
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
dorul Tău și nu știam că Te caut / Doar când mi-a ajuns suferința până la os, / am simțit cum Îți cobori Lumina / în mine ca într-un templu” (Ce nuntă, Doamne, Mire Miezonoptic). Că scriitoarea a ajuns la acel catharsis râvnit de fiecare, că s-a făcut pace și lumină în sufletul ei, e lesne de văzut și închipuit. Toate acestea sunt posibile, doar cu ajutorul și sub puterea lui Dumnezeu: “Lumina blândă se călătorește / prin mine ca printr-o odaie-nchisă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
deci sfatul unui brav brotac, Maestru și-n amor și-n strategie. Acesta, consultând și un gânsac, Decise că-i o pură erezie, Având și-un grad sporit de nebunie Căci nu au cum s-ajungă în ... iatac. Deci lebăda, râvnind și țări mai calde A intonat un cântec de adio Într-un andante, cert, fără de brio, Și-a refuzat ca-n lac să se mai scalde ... Iar peștișorul, renunțând la vis, Mușcând o nadă, chiar ... s-a sinucis! ȚAPUL ... POLITICIAN
SONETE (2) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340560_a_341889]
-
adultere Am renunțat la himere Cu sadism îmi urmez gândul pocit Sărutul îmi procură senzații Trăite ades ca-n infern Ador chiar păcatul etern Refuz să-mi mai plătesc obligații Modernismul nu are morală Îmi ofer dezinvolt trupul, La el râvnește tot grupul, Prețul plăcerii-i la învoială Trăitori în veacul pentru consum Dragostea se face pe bani Și nici nu mai știu de câți ani Îmi place ades sărutul postum La ce bun să am o viață cernită Chiar de
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
și mai naște un surâs Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus Peste lume ninge toamne , dacă primăveri mai vin Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin... Mai cerșesc un loc în Raiul cel râvnit de amândoi Doar dac-am întins o mână și prin Iadul cu noroi; Și sunt cel mai mare înger, te păzesc de cele rele Eu, de-am adunat tăciunii, diavolul căderii mele... Sunt iubitul ce-ți recită din poeme de
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
ascunsesem după dulap. Orice inițiere e violentă, dureroasă. Era mai simplu să mă cuibăresc într-o lume - creație a propriei minți, croită după slăbiciunea mea, decât să accept învățătura, să îmi înving demonii și să acced în lumea la care râvneam cu adevărat. Acum, parcă dinadins să îmi facă mai mult sânge rău, tot Unchiu era cel care, prin Tușa, îmi cerea iertare și mă ruga să nu renunț. „Păi da, are nevoie de mine”, mă amăgeam. Precum un câine turbat
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
nominalizare pentru prezidențiale. După ce ascultă discursurile pretendenților, delegații se întâlnesc spre a decide. Guvernatorul statul Illinois trage un semnal de alarmă: „Dacă acest sistem al convenției va fi adoptat de ambele partide, el va transforma guvernul nostru într-un premiu râvnit de aventurieri politici.” 1854. Apariția versiunii # 3. Republicanii și democrații. Incapacitatea de a discuta problema sclaviei și revoluția înregistrată de sistemul de comunicare produc dezechilibrarea sistemului. Revoluția din sistemul de comunicare îndepărtează oamenii de elitele politice. În 1833, progresul în
O invenție a presei – sistemul american al celor două partide. „Candidatul Kardashian”, „Candidatul Cârdășian” sau „Candidatul manciurian”? () [Corola-blog/BlogPost/338033_a_339362]
-
Știri Anul acesta, în Festivalul Național de Teatru, una dintre cele mai așteptate întâlniri cu lumea marilor creații teatrale contemporane ale Europei va fi reprezentată de un spectacol care, de la premiera sa de acum doi ani, e râvnit de mai toate scenele importante ale lumii: „Livada de vișini” de A. P. Cehov, în viziunea renumitului regizor Lev Dodin - cel care conduce (la propriu) de 33 de ani destinele teatrului Maly Drama din Sankt Petersburg. În februarie 2016 artiștii ruși
Cu „Livada de vişini” – Lev Dodin va cuceri Bucureştiul definitiv [Corola-blog/BlogPost/100250_a_101542]