1,075 matches
-
e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mai mică lucire de triumf în privirile sale - și vorbește destul de mult, precum și cu o uimitoare știință și precizie, ca să devină celebru o jumătate de ceas mai târziu. De atunci, cucerește în ochii tuturor studenților de la Drept excepționala și mult râvnita poreclă de "Ursu". Examenele pe care le dă în acel an și în cei următori îi confirmă eminența. Așa cum a fost un elev și un seminarist model, Salazar va fi tot timpul un student model. Obține întotdeauna, la examene, cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e un animal din Patagonia care se hrănește numai cu metal, de-i zice Carbuncul. Căpătase o dexteritate de neegalat. Arunca magnetul exact în locul potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
solemnitate regizată de cele patru clase gimnaziale de care amintea cu importanță, ca și funcția de a cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o anume știință superioară a relațiilor și a comportamentului social adiacent, îi dădeau echilibrul râvnit. Avea 60 de ani, părea mai în vârstă, era înalt, zvelt, cu ochii aprinși de o vioiciune veche ce stăruia să iasă mereu la iveală. Spre prânz - acum la pensie - după unele trebăluiri mărunte în gospodărie, neînsemnate, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
directe. Acum era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu lustruirea și alegerea vorbelor ca o râvnită pedanterie neologistică despre care era convins că dă persoanei lui; „importanța cuvenită”, era un spectacol care-mi încântau în secret ființa, cu atât mai mult că el nu-și dădea seama cât de descoperit era, și priveam cu bucuria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafe, în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul calificativ de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii. Din sutele de colete, am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și filme documentare, pe care le-am folosit ulterior pentru seri culturale, expoziții, donații. Observasem, atât din corespondența primită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să tot sunăm la restaurant să rezervăm o masă din ce în ce mai mare.) Joey și Jacqui erau încolăciți unul în jurul celuilalt în mijlocul unui separeu lung și noi ceilalți ne-am cam înghesuit să prindem locuri cât mai aproape de ei. Locurile cele mai râvnite au fost cele față în față cu îndrăgostiții. —Uită-te la fața lui Joey, mi-a șoptit Teenie. Era ciudat: Joey nu începuse să zâmbească sau așa ceva - încă avea un aer ciufut - dar, când urmărea cu degetul conturul chipului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
starea în care se găsea, m-am hotărât să-i cer scuze. Nu mi-a dat răgazul s-o fac. „Când orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se revarsă umplând cu apă vie vasul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar de el știute, doar de el râvnite și doar lui menite a le atinge, la capătul acelei necontenite plutiri. Nu mai văzusem timbrul acela la Ghidale. Credeam că-i cunosc toată colecția, de altfel, nu prea mare. Mi-a spus că nu-i dădea voie tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bilete, autobuzul plecase de mult, se făcuse iarăși târziu pentru a mai prinde slujba din G. Acum, în sfârșit, în stația de la statui, văzând lumânarea din mâna omului aceluia, îmbătat de mireasma busuiocului, am simțit că atinsesem preotul bisericii râvnite. Am dat să-i sărut mâna și, cu zel duhovnicesc, să aprind și lumânarea pentru a începe cât mai grabnic spovedania. Sufletește eram pregătit, după cele câteva replici schimbate cu marele Mihai. Nu aveam însă chibrit. „Părinte, o facem fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pară bine că ajunsesem să stau la masă cu Bumbu și să beau cu un renumit profesor, lucru la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc nu cu mulți ani înainte, în loc să mă simt onorat de o astfel de companie râvnită poate de alții, așa cum și eu în studenție mă simțeam important dacă în pauza dintre două ore de curs, între ceilalți care ne strângeam în jurul lui, catadicsea să-mi adreseze câteva cuvinte, în loc de toate acestea mă lăsam dus într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit. Să continue el ceea ce eu am început. Puținul pe care eu l-am început. Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În brațe; nu ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să am tărie în cuvânt, Precum e apa înghețată-n ciuturi... Iar în poeme-adânci, multicolore, În graiul nostru vechi, de la izvoare, Să transformăm gândirea în visare Și-orice cuvânt în armonii sonore... Fie, ca versul nostru să-nflorească În mult râvnitul spațiu mioritic, Să fie melancolic, dar și critic Rostit, în dulcea limbă românească...
?N SPA?IUL MIORITIC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83809_a_85134]
-
ÎNTÂLNIRE Mă-ntreb ades când mă trezesc Din somnurile repetate, Cât mă mai chinui să-ntâlnesc Râvnitul zeu, din lumi uitate?... Mai este mult? Ades m-abate Un gând, spre zări de infinit, Pe drumul spre eternitate, Dar pasul, parcă-i mai trudit... Și gândurile-n sfat, șoptesc, Rănită, vremea se contractă, Nu mai rămân, nu mai
?NT?LNIRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83811_a_85136]
-
MĂ VOI CUNOAȘTE Mă voi cunoaște-n pâclele de fum Și în întoarcerile doar în vis râvnite, Că niciodată nu mai plec de-acum Cu nave de-așteptare, putrezite... Ori în a urmelor migrare de cocori, Spre care suduri lâncede de soare? Când vântule, din amintiri, cobori, Trecând târziu, prin calma mea paloare... Sau în acele nerostiri
M? VOI CUNOA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83825_a_85150]
-
stilista către Page Six și apoi a făcut propriile ei cereri de apariții În presă. Ei bine, nu mi s-a părut prea greu. Poate că cei de la Page Six vor fi interesați să afle că unii dintre cei mai râvniți burlaci din oraș s-au Întreținut cu anumite manechine brazilience care nu numai că erau minore, dar mai aveau ani buni până când puteau intra la un film pentru adulți neînsoțite de părinți. Și chiar au fost interesați, iar când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
primărie nu mai răspândea nedorita iluminație stradală. Idealismul acelui primar (pe care conducerea de partid ni-l adusese din altă comună, că ai noștri erau cam neisprăviți și primeau reclamații Încă Înainte de a-și odihni curul pentru Întâia oară În râvnitul scaun cu brațe și picioare În formă de labe de leu - rămășiță despre care se cam uita că era de obârșie neagră, capitalistă, căci fusese salvat - scaunul - din conacul unui boier Caragea, un om norocos de felul lui, pentru că plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe ea toate ștampilele, parafele și semnăturile, ca să nu mai facem Încă o dată nesfârșirea asta de coadă!”. Pe holul Îngust, zeci de oameni se Înghesuiau, se Împingeau, asudau și se Înjurau până să apuce, Într-un sfârșit, să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să încep să citesc iar The Mirror. Îmi plac fetele alea de la 3 a.m. Cred că ar fi distractiv să ieși cu ele. Gata, gata, ar trebui să mă pun pe treabă. Am o întâlnire cu unul din cei mai râvniți bărbați din lume, și eu mă gândesc la o ieșire în oraș cu alte trei femei. Revino la realitate, timpul nu e de partea ta. Să începem cu începutul. Cu ce naiba o să mă îmbrac? Mă duc până sus și deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]