791 matches
-
în tăcere, parcă neștiind ce să-și spună. Să știi că arăți foarte bine, zău așa! comentă Georgiana, cercetând-o nedumerită, aproape ostilă, cu privirea. Ești neschimbată și, totuși, parcă n-ai fi tu. Ai devenit o... cucoană, ce mai! răbufni ea. Păi sigur, dacă stai acasă toată ziua și n-ai copii, cred și eu! Ce n-aș da să am și eu un bărbat ca al tău, care să mă țină acasă ca în puf! — Am lucrat o perioadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic! S a găsit oul s-o învețe pe găină! răbufni Georgiana, continuând să pufăie din țigară. Până la urmă, veni și înghețata Iuliei. Clara mai conversă puțin cu Georgiana, din nou doar despre prezent, consultându-și din când în când ceasul și așteptând ca pe jar ca Iulia să termine înghețata
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
familie destul de placidă, ca să zic așa... Cu tatăl tău care asculta muzică simfonică mereu... Cu fratele tău comod și vesel, care probabil e și-acum neschimbat... își opri fraza în aer, așteptând ca Bobo să preia subiectul. — îți închipuiai greșit! răbufni Bobo încruntat, ridicân du-se de pe taburet și apropiindu-se de ea. Spune-mi, Cclara: de ce-ai venit aici? Să mă vezi pe mine sau să mă întrebi dde Edi? Ce cauți aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi totul, indi ferent cât de crunt: ce s-a întâmplat în noaptea când Eduard a intrat în mare după Anda? Bobo continuase să tacă mult timp, cercetând-o prin pleoapele lui pe jumătate căzute. — Ce vrei să-ți spun? răbufnise el într-un târziu. Ccă de atunci nu sse mai știe nimic ddespre ei? Clara icnise, simțind că nu mai are aer, și se lăsase moale pe taburet. — Sau vvrei să-ți spun ccă a rămas schilodit pe viață, și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prinsese de la invalizi sufocați sub pături și sub tifon pătat de sânge și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la noi, să ne salveze Iar când Cărare, cel de-al treilea, s-a depărtat, nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
corespunzător, cu perciunii retezați scurt, îl flancau permanent, fără nici o îndoială, cu misiunea evidentă de a-i bloca orice încercare de a se apropia din mulțime, undeva, mai pe lângă vreo mașină din alaiul Dictatorului. Vai! Memoriul e la mijloc, îl răbufni pe Mircea amintirea convorbirii prostești pe care o avusese la cârciumă, cu prietenul său de încredere. Se prăbuși în rana lui permanentă, acaparatoarea frică generală, ca într-o prăpastie! Nedefinită, îndepărtată, frica lui rituală al doilea val de frică se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu roșcate coarne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și Iov, făcându-i semn din cap, a tăgadă: Mănâncă fără grijă, pe săturatelea, că asta nu e Koșon! Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
peste pieptul rece și scofâlcit: Să stai așa, învelit, ca să transpiri! porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Aș putea să-mi permit să vă fac invitația la un pahar!? Era o întrebare politicoasă, ce includea, totodată, o poftire și un ordin. Aceasta pentru că Vladimir, cu cât avea mai multă băutură la bord, cu atât mai puternic îl răbufnea pornirea țăranului de-ai porunci femeii: la urma urmei, e o proastă de muiere care își duce viața într-un hotel! Cine știe de unde o fi venit și cine o fi cules-o de pe stradă?... Umplu cele două pahare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rămânea... Rămânea doar ceva în aer: putoarea lor de indieni murdari! Da' pentru ca să te folosești de asta, trebuie câini de vânătoare. Altfel nu dai de nimic... Lămuri chestiunea și făcu un gest definitiv de încheiere. Ghidul cu cercel de platină răbufni, însă, indignat: Eu sunt trapper la bază, omule. Așa să știi: trapper din tată-n fiu. De aceea m-au și ales călăuză la Marea Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a fratelui meu O'Piatră, invers: de la Lună la Pământ! Tăcerea care urmă, dilatată de absența oricărei intervenții de vreun fel, lăsă să se remarce doar pufăiturile de așteptare răbufnind din luleaua cu vatra presată succesiv și de căscatul ținut discret în batiste de mătase al doamnelor. Din fotoliul de piele, care-i ardea sub fundul strâns în blue-jeans, tânăra hipistă lansă, prima, o părere sinceră și democrată: O, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la un whisky în sus își dădea drumul la limbă, că bărbatul în cauză vede lumina ca pe o locomotivă de mare putere, duduind cu toate farurile aprinse. Nu înțeleg, Profesore, ce vreți să obțineți, interogându-ne astfel pe noi răbufni ofuscat directorul de colegiu, care remarcase că răspunsurile date ulterior de asistență aveau menirea surclasării implicite a indicațiilor oferite de el însuși. Tăcu, încercând să se afunde mai mult în fotoliu, efectuarea mișcării de frecare pe suprafața de piele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
furnicilor. În timp ce Greierele-dregător despecetluia cu gesturi iscusite pergamentul răsucit în șnur roșu de mătase, solii, în hainele lor pline de pulberile drumului străbătut cu destulă trudă, tropoteau spre umbrosul han al oaspeților de seamă. În locuințele cele simple ale greierilor, răbufniră contradictorii zvonuri și reflexii: Splendidă ocazie să mergem, ca vizită de răspuns, în ospeție la Cetatea furnicilor! glăsuiră chefliii amatori de pleașcă și de pomană, care visau totdeauna, lăsându-le gura apă, la butiile cu înmiresmate vinuri din hrubele adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât au stat așa, înghețați ca niște statui, încătușați de întunericul ce năștea fantasme înfiorătoare? O clipă? Un minut? Un ceas? Creierele lor timorate percep în sfârșit încetarea alarmei. Răbufnesc violent pe ușă precum o apă vijelioasă scăpată din stăvilar, cei din spate împing pe cei din față, nerăbdători să iasă la lumină. Afară, infern. Nu o metaforă, o realitate palpabilă impregnată de mirosul morții. Peste tot doar clădiri distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a mușca și sfâșia. Amândoi aparțineau rasei vânătorilor, dar unul învățase să-și domine pornirile atavice, iar celălalt rămăsese o sălbăticiune. Diferențele apăreau mai clar în domeniul viselor. Somnul primului visător era tulburat de amintirea unor terori fără număr care răbufneau din adâncurile subconștientului său. Femeia s-ar fi agitat fără încetare, dacă libertatea sa de mișcare nu ar fi fost îngrădită de pereții chesonului în care se găsea; mai trebuie adăugat și faptul că activitatea musculară era mult redusă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din umeri și se îndepărtă. Nu-și amintea să fi spart vreo sticlă și, atâta timp cât nimeni nu-i cerea socoteală, nu avea de ce să-și facă probleme. Și nu avea timp de pierdut. Rămâneau atâtea de făcut înaintea plecării. Vântul răbufni. Un climat într-adevăr infect, chiar dacă fusese încă și mai puțin blând înainte de punerea în funcțiune a stațiilor de epurare a atmsoferei. Irespirabilă, i se spusese la ultimul briefing înainte de plecare. Trăgând căruciorul după el, împinse tasta care comanda retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de conopidă emanat de sifon. Nimic nu durează însă la nesfârșit, nici măcar jocurile. Cu cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era că ei își întemeiaseră o familie, pe când noi, nu; iar asta făcea toată diferența. Când ajungi la 40 de ani și n-ai nici nevastă, nici copil, nimeni nu se gândește la Superman. „Țara asta nu ne merită!“, a răbufnit Mihnea, renunțând la ultima bucată de pizza. Se dezlănțuise: violent, sclipitor, aproape la fel de frumos ca Cezar. „Suntem sufocați, ocoliți. Cum îți vine o idee sau ieși cu-o chestie tare pe piață, băieții te ignoră sau îți dau direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-o să fii niciodată sigur. Și poate că-i mai bine așa. Tata a știut prea multe, Maurer la fel, și-acum amândoi sunt sub o lespede de piatră. Nici dracul nu-și mai aduce aminte de tine acolo!“, a răbufnit inginerul. Am tăcut din nou, din calcul și politețe. Mai ales din calcul. „O să-ți dau Pif-ul, ți-l las chiar mai mult de-o jumătate de oră. Poți să mi-l înapoiezi diseară, îți explic eu unde să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zbaterile și strădaniile episcopului uniat de a-și ridica națiunea la rangul de națiune politică s-a lovit de zidul rezistenței nobiliare, care avea tot interesul de a conserva "sistema" constituțională a celor trei națiuni. Pe fondul acestor eșecuri a răbufnit recrudescența ortodoxiei față de unire, prin acțiunile călugărilor Visarion Sarai și Sofronie de la Cioara, care au dus, în cele din urmă, la Edictul de Toleranță emis de Maria Tereza în 1759, prin care se recunoștea, după mai bine de o jumătate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ritm cu totul deosebit" (p. 4). Ritmul "cu totul deosebit" este formula eufemistică pe care autorii o găsesc pentru a descrie întârzierea cronică a societății românești față de occident. Totuși, chiar dacă este unanim recunoscută superioritatea civilizației și istoriei occidentale, mândria patriotă răbufnește în câteva puseuri de orgoliu naționalist. În această cheie poate fi interpretată afirmația făcută de Lambrino et al. (1939), care după ce admit implicit caracterul inferior al istoriei românești, susțin totuși că "de asemenea sunt epoci în istoria noastră, bunăoară aceea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În sincronie cu torsiunea ideologică înspre naționalism, ideea de independență revine pe matca în care a evoluat încă din a doua parte a secolului al XIX-lea. După cum vom vedea, momentele tensionate ale trecutului românesc în care contradicțiile sociale au răbufnit sub formă de răscoale sau revoluții au fost recriptate ca având conotații profund naționale. Sensul social al luptei de emancipare colectivă de exploatare economică a fost hibrizat cu o semantică națională. Naționalizarea luptelor de eliberare socială este cel mai bine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]