1,122 matches
-
foioase în care predomină fagul, stejarul, dar mai ales carpenul și plopul apoi paltinul, frasinul, teiul și salcia, jugastru și ulmul care în ultima perioadă a început să se cam usuce. Spre Baranca și mai ales în Lunca Prutului crește răchita și lozia din care se confecționează coșuri, paniere și alte produse de uz gospodăresc. Una din bogățiile acestor locuri o constituie pajiștile de fân care se află în jurul pădurilor, în poienile pădurilor și în locuri ce nu pot fi cultivate
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Bașeu, construită de mai mulți frați numiți Boz. Fântâna Părpăuțului-fântână cu izvor puternic sub dealul cu același nume, construită de locuitorul Ilie Părpăuți din satul Bașeu. Fântâna cu Răchiți-fântână situată în sudul satului Vatra care avea lângă ea mai multe răchiți de unde i s-a tras și numele. în prezent fântâna nu mai există, iar terenul din jurul fostei fântâni este foarte mlăștinos. Fântâna Rece - fântână situată în pădurea Floroi, în partea de nord a unui deal. Nefiind în fața soarelui, apa este
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Este în momentul de față o parte a satului Vatra și parțial Hudești. Lunca Prutuluiteren împădurit la marginea de nord a satului Baranca, pe malul drept al râului Prut. Lunca este bogată în arbori de esență moale ca plop,salcie,răchită, lozie ce se mai folosesc pentru confecționarea de împletituri pentru uz gospodăresc. Lupeni-sat din centrul comunei care în prezent se numește Hudești. Denumirea satului se trage , probabil, de la marele vornic Lupu Costache (1716), fiul lui Gavriliță Costache, căsătorit cu Ruxandra
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mai mare capacitate de producție din județul Dorohoi, adică 318.570 litri spirt anual. Se folosea secară, porumb și mai târziu cartofii. Lângă velniță existau patru grajduri pentru îngrășat vitele cu borhotul rezultat de la fabricație. Zăvoiul Bărănciipădure tânără de salcie, răchită, plopi și lozie situată pe malul drept al Prutului și cu vegetație de baltă. Zăvoi înseamnă desiș de copaci pe marginea unui râu. fi cultivatu moșia. Herghelia domnului Gherghel scote cai frumoși care se vendu cu preciuri bune. Neavând pământ
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
care se puneau peste pământul bătut. în fața digului, spre a-l apăra mai bine de apele agitate de vânt, se băteau tarași și șarampoi din stejar sau esențe care creșteau în mod natural pe malul apelor și care protejau iezătura(răchită sau salcie). La noi, la Hudești, iazurile au fost făcute la început de către lipoveni, dar mai apoi cu mijloace mecanizate, întărite cu beton armat și cu deversoare de evacuare prevăzute cu grile de fier. Fiecare iaz de la Hudești este prevăzut
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mixtă de construcții, un atelier de fierărie, o secție de tâmplărie, două secții de tricotaje și o secție de broderie unde lucrau bărbați și femei din satele comunei. în satul Baranca exista un atelier de confecționat împletituri din nuiele de răchită, subordonat Ocolului silvic Darabani. S-a mai construit o brutărie comunală care asigura necesarul de pâine pentru populație. După revoluția din 1989 în localul brutăriei s-a adus o presă de ulei și s-a amenajat fabrica de cașcaval, iar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
au apărut ca o necesitate de a proteja culturile din grădini. Se amenajau garduri din coceni de porumb, din bețe de floarea-soarelui sau și din stuf la Bașeu și la Baranca. Cele mai reușite garduri erau cele din nuiele de răchită împletite în mod artistic „în coada rândunelei cum ziceau localnicii, adică: orizontal, pe țăruși bătuți în pământ și cu o apărătoare în formă de „V după care se puneau paie mărunte sau uneori unse cu lut cu paie. La casele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
XX-lea mai avea șura fără geamuri sau cu geamuri foarte mici, cu o singură încăpere pentru toate animalele țăranului, o poiată mică cu o ușă după mărimea ei prin care se intra „pe brânci, un coșar din nuiele de răchită pentru depozitatul porumbului, o iesle tot din nuiele de răchită pentru hrănirea animalelor mari, așezate afară în mijlocul ocolului de vite, un cuptor din cărămidă pentru copt pâinea sau mălaiul și la unele case fântâna din care se scotea apa cu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
foarte mici, cu o singură încăpere pentru toate animalele țăranului, o poiată mică cu o ușă după mărimea ei prin care se intra „pe brânci, un coșar din nuiele de răchită pentru depozitatul porumbului, o iesle tot din nuiele de răchită pentru hrănirea animalelor mari, așezate afară în mijlocul ocolului de vite, un cuptor din cărămidă pentru copt pâinea sau mălaiul și la unele case fântâna din care se scotea apa cu frânghia sau cu cârligul dacă era mai în față. Loznița
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
De la tată, de la mumă / De la frați, de la surori, / De la grădina cu flori “. Solistul mai adaugă apoi și câte o strofă mai ironică: ―Taci mireasă, nu mai plânge, Că la mamă tot te-i duce Când o face plopul mere Și răchita micșunele... „ După această despărțire, mirele cinstește pe socrii săi și pe toți cei de față, iar tatăl fetei o ia de mână pe mireasă și i-o dă mirelui, făcându-le urarea de a trăi mulți ani fericiți, de a
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
se bea 40 de pahare, câte unul pentru fiecare mucenic care au fost uciși de către împăratul roman. O sărbătoare importantă este la 23 aprilie, Ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe purtător de biruință. în preziua acestei sărbători, locuitorii pun ramuri de răchită sau de salcie la case, la fântâni, la grajduri, la porți și la crucile celor adormiți. în ziua de Sfântul Gheorghe preotul sfințește ramurile de salcie sau de răchită și când miruiește participanții la slujbă dă câte o crenguță sfințită
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
purtător de biruință. în preziua acestei sărbători, locuitorii pun ramuri de răchită sau de salcie la case, la fântâni, la grajduri, la porți și la crucile celor adormiți. în ziua de Sfântul Gheorghe preotul sfințește ramurile de salcie sau de răchită și când miruiește participanții la slujbă dă câte o crenguță sfințită de salcie fiecărui participant. Dacă se întâmplă să fie în Postul Mare în această zi se dă numai dezlegare la pește și vin. Sărbătoarea cea mai importantă a anului
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Prutului a determinat pe unii dintre locuitori să se stabilească în acest sat al comunei. Unii din locuitorii acestui sat confecționau din lemn de plop sau salcie diferite obiecte de uz casnic: linguri, fuse, polonice, chersâne, coveți, căușe, coșuri din răchită, rogojini din papură și altele. Acestea erau vândute în satele comunei sau la târgurile de la Darabani și mai rar la Dorohoi. Prin mijlocul satului trece drumul de la Darabani, Bajura, Oroftiana și mai înainte mergea până la Herța. Acest drum este pietruit
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
îi arse o biciușcă usturătoare pe spinare, încât calul săltă în două picioare, necheză puternic, se îndreptă în galop spre un colț al curții, se întinse ca un arc și sări ușor peste gardul nu prea înalt din nuiele de răchită. Îndată ce se văzu în ulița goală, porni aiurea, nehotărât. Când stăpânul venea în grabă, strigând în fel și chip, o luă la goană. Țăranul alerga neîncetat, dar aproape să-l prindă de grumaz, calul se smucea și gonea mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Betula pendula) - care este întâlnit la altitudini de peste 600 de metri pe versanții umbriți. În lungul pâraielor întâlnim foarte des aninul negru sau alb (Alnus glutinosa sau incanta) și salcia (Salix alba sau Salix rosa), iar în lunci tufișurile de răchită și cătină (Hippophaes rhamnoides) Vegetația arbustivă este alcătuită din: - alun (Corylus avellana), - lemn câinesc (Ligustrum vulgaris), - gherghinar (Rodomus pentagina), - soc (Sambucus nigra), - mur (Rubus idaeus), - măceș (Rosa canina), - corn (Cornus mas), - sânger (Cornus sanguinea), - păducel (Crataegus monogyna), etc. La adăpostul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
nuci multe, Bună dimineața, la moș ajun” Acum repertoriul s-a îmbogățit cu alte colinde învățate la școală sau din mass media. Gazdele așteptau pe colindători cu darurile pregătite așezate în trecut în sită, iar acum în coșuri împletite din răchită, împodobite cu ștergare populare. Darurile constau în covrigi, nuci, mere, bomboane sau zahăr cubic. Uneori colindătorii făceau urări suplimentare care sunau cam așa: „Câtă șindrilă pe casă, Atâția galbeni pe masă”. Din conținutul unei astfel de urări, rezultă vechimea acestui
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
de la ea, ci de ici de colo. Am uitat să precizez că piua în care se punea sămânța de cânepă la bătut cu pilugul era un fel de buduroi, prevăzut cu o scobitură, anume făcută în corpul lemnului care fiind răchită, se scobea ușor și adânc. Aici, înăuntru, se așeza sămânța care primea loviturile pilugului (chilugului). Julfa rezultată era ceva delicios, o delicatesă , căreia, deși i se zicea „hrana săracilor” nu prea era la îndemâna oricui. O aveau numai bunii gospodari. Cei
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
puteai fi elev. Însă eu țineam numaidecât să devin elev. Nu aveam atunci conștiința că trebuie să învăț. Școala însă mă atrăgea. Era altceva. Altceva decât să am grijă de cârdul de rațe, care mereu se pierdea prin tufele de răchită de pe malul pârâului care traversează grădina. Altceva, decât să duc gâștile la păscut pe imaș și, din când în când, să văd unde mai sunt și dacă sunt toate. Și multe alte ”îndeletniciri” pe care mi le repartiza mama în
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
care o ”culegeam” dintr-o lutărie. Scrisul pe o astfel de suprafață se putea șterge ușor dacă nu erai atent. Un adevărat chin. Tot domnul Caia este cel care îmi cerea să aduc la școală vergele lungi și elastice, din răchita ce creștea pe malul pârâului. Vergelele le folosea pentru a bate la palmă pe elevii care nu erau cuminți. Și eu am primit lovituri la palmă. Așa erau timpurile. Domnului învățător Caia îi port un respect deosebit. Împreună cu preotul Andrei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn al copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bătut capul, spunându-mi, că, așa ceva nu poate fi adevărat. Doar erau iepurașii noștri-cadou. La luncă Cum se desprimăvăra, noi, copiii nu ne gândeam decât la lunca de pe malul Sucevei. Era o plăcere să vezi cum reînvie fiecare salcie, fiecare răchită sau arin! De aceea și grupul de pe ulița noastră era printre primii care cobora la gârlă. Treceam primul "braț" al râului pe o punte improvizată dintr-un buștean prăvălit peste maluri și lunca ne aparținea. Întâi ne îndreptam spre sălciile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plânge sufletul", Nu vroiam nicidecum să-i facem rău... Bucuroși, ne-am așezat pe iarba crudă și moale, pe pământul reavăn, ne-am împletit câte o coroniță și îndată ne-am jucat "de-a zeii". Cine era ca noi! Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ne admiram coronițele de mâțișori, ce ne încununau capetele. Nu vroiam să ne despărțim de ele. Când Ghiță ne-a strigat să ne adunăm toți la un loc, ne-a zis să nu ne speriem și să-l însoțim la răchita cea bătrână, de lângă bulboană. Am ajuns repede. El aluat o nuia lungă și când a scormonit cu ea în scorbură a scos un șarpe lung și subțire, de culoare verde, cu dungi negre. Ne-a spus că e un șarpe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
teamă să mai intru în apă. Ghiță, văzându-mă atât de abătută, a încercat să mă lămurească cum e cu acești șerpi, aducând și câteva argumente. Apoi, ca să uităm această parte a întâmplării ne-a îndemnat să ne urcăm în răchită, fiecare pe câte un crac. Pe mine m-a luat aproape de el, să nu-mi fie frică. Acolo sus, toți eram fericiți. Striam și glăsuiam ca păsărelele din luncă. Apoi ne lăsam în jos ca maimuțele pe câte-o ramură
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Berlin, care-i mai departe decât Deva. Grâie tinere ciocârlii salcâmi înfloriți. Asfințit splendid: aur topit (16 Mai). Cuconu Ilie Leu acceptă automobile și aeroplane, radiofonie etc. Nu poți fi om mare pentru femeia cu care trăiești. Trunchiuri scurte de răchită, ciumpăvite și tunse: par niște adunări de gnomi. [POLONIA ȘI GERMANIA] Omăt pe munți. Pământul de cultură lucrat tot în răzoare. Se vede că-i strâmtoare. Vaci și capre păscute pe marginea drumului. Trecem Prutul înainte de Sviatin și Nistrul după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]