2,217 matches
-
de o profunzime nesfârșită. Atmosfera se încărca de tensiune, devenea electrizantă. Joaca devenea serioasă ... doi pioni pe tabla de șah a destinului. Palmele bărbatului au cuprins fața ... căldura lor odihnitoare toropea simțurile. Obrajii se alintau în căușul lor reconfortant, aerul răcoros nu era de ajutor. I-am simțit buzele moi pe ochi, coborau lin pe nas, obraji, ocolind strategic gura. Traseul urma porțiunea de sub bărbie, pe linia grumazului in jos, poposind pe corsaj. Depunea săruturi ușoare, mărunte absorbind ultimul strop de
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
un cântec, Tu fluierul, ce ajutat de muze Ai reușit trăirile-mi confunze Să le trezești la viață c-un descântec. Voi adormi cu pieptul vâlvătaie Precum o floare prinsă de arșiță Mai însetata că o garofița Ce soarbe-avid din răcoroasă-ți ploaie. Te-oi adună pe gene și pe buze Pe trupul meu vei curge că un val Mergând în josul apei, în aval Credinței noastre fi-vom călăuze Apoi ne-om încerca și noi norocul Jucându-ne cu apă și
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
bărbaților sau la replicile care își mai așteaptă încă autorul să le eternizeze în operă! Cît despre cursurile de vară ale centrului cultural, ele se vor ține pe punte și pe dealuri, la umbră și la soare, în apa cea răcoroasă cît și în desișurile molcome ale pădurii. Fișe analitice, texte grilă, sinteze și diplome la sfîrșitul cursurilor, inscripționate pe o coajă de copac. Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 4 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 318
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
celor vii, nu se poate referi decât la moartea spirituală, pedeapsa sufletelor în iad, care, iată, se poate ameliora și chiar anula în această stare intermediară, de până la judecata universală, prin scoaterea din iad în așa-numitul „refrigerium” un loc răcoros, după care nu se mai poate schimba nimic[91]. Este de fapt o datorie firească a celor vii să se roage pentru cei adormiți, datorie despre care sufletul omenesc însuși dă o mărturie ontologică de necontestat: „Când datorezi cuiva recunoștință
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
-ului. Amândoi eram transpirați din cauza căldurii din restaurant și de la efortul făcut la dans, iar afară era răcoare, așa că Miruna a resimțit din plin schimbarea atmosferică, scuturându-se de frig. Nu mai era temperatura plăcută din incinta salonului, ci una răcoroasă de mai, când uneori, încă mai cade bruma. I-am propus să luăm un taxi, stația fiind în apropiere, însă a refuzat elegant. M-am bucurat de acest refuz, căci eu doream să nu se termine așa de repede această
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi plac chitarele. Îmi place formă și ...simțul lor.Si sunetul lor.Imi place să le ating ușor cu vârful degetelor și să simt răcoroasă lunecare a luciului... Îmi place s-o strâng în brațe și să-mi las fruntea pe curbă ridicată...pe coapsă chitarei.Intotdeauna am zâmbit ștrengar și ascuns când am întâlnit un băiat cu chitară ...întrebându-mă dacă în mintea lui
FEMEIE,CHITARA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356030_a_357359]
-
agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu, sprijinea Pământul pe umeri. Nu-ți trebuie brațe vânjoase pentru a-l sprijini. Destul să întinzi mâinile spre cer, ca-n banerul publicitar
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
din piesa Titus Andronicus, de Wiliam Shakespeare. Lacrimile celor ce plâng au rol de solvent al mineralității. Topesc, spală, dar și fertilizează. Lacrima are putere precum apa de a stinge “toată văpaia mâniei și a iuțimii”. Plânsul are un aspect răcoros, ca și apa, și unul fierbinte, ca focul - dizolvă și călește - până când sarea devine cristal. În ultimul capitol, Minimalism etic, autorul își motivează titlul eseului Minima moralia dintr-o respectuoasă antipatie față de Aristotel, cu Magna Moralia, zice el, și apoi
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
CATEDRALA DIN CARPAȚI ) Din Brașov, urmând drumul național, paralel cu Oltul, traversezi cochetul oraș Făgăraș cu cetatea sa, apoi în dreptul localității Cârța, la sensul giratoriu, se ramifică un drum la stânga spre masivul muntos. După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă, pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
fericită, a ajuns la pădurea ce își deschidea bolțile pline de ramuri înmugurite, pe care un noian de păsărele scoteau triluri fermecătoare și, fără să și oprească dansul, a intrat pe cărările înguste unde a simțit, ca într-o mângâiere răcoroasă, iarba proaspătă plină de rouă. S-a aplecat să-și plimbe palmele micuțe prin picăturile transparente în care înotau steluțe vii de lumină și apoi le-a dus la gură să și umezească buzele ce, brusc, se uscaseră și căpătaseră
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
ar fi fost teamă că strivește sub el furnicuțele harnice, libelulele care semănau cu niște aeroplane în miniatură, lăcustele sprințare sau chiar ciupercuțele fragede și pe care, dacă nu erai atent, puteai oricând să le strivești cu piciorul. Umbra era răcoroasă și odihnitoare iar poienițele, pline de flori și lumină. Undeva în apropiere se auzea o ciocănitoare, dar unde s-o fi ascunzând oare că Rică nu reușește deloc să ajungă la ea? Găsește o potecă și care, speră el, îl
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
un zeu înjunghiat la beregăți, împroșcând tot cerul la apus cu un sânge de purpură. Ziua cu duhorile ei trecuse pe nesimțite, căldurile se ostoiseră și se lăsase cu aripile ei nevăzute pânza albastră a înserării cu mângâieri de vânt răcoros prin salcâmii proaspăt înfloriți, cu parfum de zambile și busuioc crud. Se ivise spre Cornul Caprei printre salcâmi o lună șuie și se-aprinsese paraclisierul cerului cu o mie și una de luminițe care se jucau ca licuricii pe sus
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
sau în tigaie, când are un aspect și un gust nemaipomenit. Pentru prima dată am mâncat aici pepene verde sau galben cu feliuțe de „halloumi”, un fel de mâncare foarte agreat în perioada de vară, foarte potrivit pentru zilele caniculare, răcoros și foarte, foarte gustos. Alături de „halloumi” brânzeturile cipriote se regăsesc și în alte sortimente deosebite, cum ar fi „feta” (asemănătoare vestitei noastre telemea!) - din amestec de lapte de oaie și capră și folosită adesea în asezonarea salatelor grecești, sau „anari
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
paste de icre -„tarama salata”‚ „tahini” - pastă din semințe de susan, „tzatziki” - preferatul meu, conținând castraveți proaspeți, ceapă, usturoi, verdeață, ulei de măsline și suc de lămâie - toate într-o baie de iaurt grecesc din lapte de capră, un preparat răcoros și delicios, de care nu te saturi. Din patiseria cipriotă, foarte bogată și variată, de altfel, amintesc aici tradiționalele „spanakopita” - plăcinta cu spanac și „tiropita” - mini plăcinte cu brânză. Deserturile sunt în general foarte dulci dar deosebite: „loukoumades”, sunt un
DESPRE BUCĂTĂRIA CIPRIOTĂ ŞI REMARCABILELE EI DELICII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355140_a_356469]
-
luna prin plopii desfrunziți și cum foșnesc prin frunze iubitii-nlantuiti cum pleaca-n șiruri line și pasarile-n zbor și se așterne pacea pe noi ca un covor ce zici de-o toamnă blîndă cu muzici cristaline cu zile răcoroase și nopți duioase, line... IARNĂ Și deodată bate vîntul Se spulber' florile-n grădină Miroase-a fin uscat pe dealuri Mai cînta greierii-n surdina Și brumă grea cade pe struguri E timpul de cules și cerul Se tulbură și
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Cei care ajutau la tăiatul porcului erau omeniți cu pomana porcului. Un gest al gospodarului, care sacrifica animalul, de a mulțumi pe cei invitați, pentru toată osteneala de care dădeau dovadă la ajutorul pregătirii și depozitării cărnii porcului, în cămările răcoroase, ca provizii pentru iarna grea ce urma să vină. Se mai spune în popor că femeile, care nu țineau ziua de Ignat, erau pedepsite de o ființă lacomă și rea, numită Inătoarea, în zona Teleormanului. Această reprezentare mitică a Panteonului
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
de dor, Vreau timpul măsurat în clipe de amor. Cum soarele da strălucire dimineții, În mine vei găsi mereu esență vieții, Sortită e femeilor menirea Bărbatului iubit s-aducă fericirea. Topește-te în mine chiar de doare, Alunecă în vadu-mi răcoros, Și pierde-te în mine, caldă ploaie, Ce ar putea în viața sa fie mai frumos? Să fii tu apă, iar eu pe creste valul, Să nu lăsăm iubirea să depășească malul Iar cerul milostiv ne cheme-n adormire La
CE MI-AŞ DORI IUBITE CEL MAI MULT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355601_a_356930]
-
a trecut prin veacuri a fost un fel de umbră o copie anume și când un nou Bălcescu se duce dintre noi a mai trecut o dată Apusul peste lume! MOLDOVA ! Mai mult mireasmă și mai mult cântare Zăvoaie antice și răcoroase Pe lume a Moldovă cum miroase Rămâi o clipă ca trăsnit pe zare Cum este sufletul adânc în trup Atâta pace și atâta milă Ca barza în apus pe o colină Parcă din bolta neamului mă rup Plutirii noastre ea
BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346150_a_347479]
-
asemeni unei păpuși bizare de cârpă. Asculta scâncetul valurilor ce se spărgeau de stâncile încremenite la câțiva pași de casa lui și o nouă dorință se alătură cuminte și irealizabilă, celei cu cafeaua: o baie lungă și purificatoare în apele răcoroase ale mării. Închise ochii deranjat de lumina intensă a soarelui și adormi instantaneu. Când se trezi, răcoarea serii se străduia să usuce trupul lac de sudoare, ce fusese expus cu nepăsare razelor fierbinți și lacome și care-l arseseră ca
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mînă ca un jungher de spintecat cerboaice isterice pe mozaicul naosului. Iar cînd am obosit destul ca să pot adormi, m-am culcat în propriile cearcăne ca în niște hamace de aur, balansînd răcoros peste împărățiile mele subpămîntene. O să ajung să-ți sun la ușă rar, de două ori pe an, ca țiganu’, de Înviere și în Ajunul Crăciunului, și chiar dacă o să-mi răspundă bărbatul tău, o să-l dau la o parte și o să
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
Autorului Sînt momente cînd privesc din arama ferestrelor insecte lipite de becuri, zbătîndu-se inutil ca după o încercare nereușită de zbor în decoruri cu trepte largi și lustruite mai mult decît un tratat despre fericire, rămîn pînă tîrziu în noaptea răcoroasă și visez cu ochii deschiși cînd îmi vorbești de zbuciumul tău la marginea unui drum prăfuit de vară, un soi de fior ce te-a luat prin surprindere și care durează fără măsură de albastru în ceea ce consider esențial. Iubirea
SENSIBILITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369057_a_370386]
-
aducă aminte încă ce se întâmplase. Privirea tulbure, cețoasă. Voia să se ridice, dar efortul i se părea prea mare. Nedumerit, încerca să-și revină, să înțeleagă ce e cu el și cum a ajuns acolo ?! Vântul aducea o boare răcoroasă care îl înviora. A mai trecut puțin timp și simțea mirosul de brad pătrunzându-i în nări, înzdrăvenindu-l. S-a uitat în jur. Ea într-o poieniță ... iar el, lângă un brăduț a cărui creangă de jos îl atingea
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
adormind instantaneu. În acest timp, slujbașii moșiei pregăteau în cuhnie* smântânile, untul și zerul, pe când femeile băteau laptele în putinee. Iar argeaua răsuna de cele șase războaie la care lucrau femei din sat. Chelarul limpezea vinul din butiile din pivnița răcoroasă, fără să se atingă, nici măcar cu un strop de licoare. În pătule, oamenii, în ițari albi din cânepă albită la râu, reașezau drugile de porumb pentru a nu putrezi. * Bucătărie. Erau zile când Alexandru nu mai ieșea din grădinița cu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită în albastru iar în apropierea casei era o căbănuță răcoroasă unde ținea bidonul cu cârnați și costițe afumate conservate în untură, deseori bunica îmi șoptea și mă chema să-mi dea câte o bucată de cârnați cu unsoare pe o felie de pâine știind că-mi place tare mult. În
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită în albastru iar în apropierea casei era o căbănuță răcoroasă unde ținea bidonul cu cârnați și costițe afumate conservate în untură, deseori bunica îmi șoptea și mă chema să-mi dea câte o bucată de cârnați cu unsoare pe o felie de pâine știind că-mi place tare mult. În
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]