20,576 matches
-
ceea ce îi desparte, se străduiesc să se explice, să transforme vina în întîmplare nefericită, să se dezvinovățească, să pedepsească în cunoștință de cauză. Redus la teatralitatea sa elementară, celebrul text shakespearian devine o problemă personală, nu filozofică. Spectacolul coboară la rădăcina răului, acolo unde crima se petrece fără mijlocitori: cel care o înfăptuiește este și cel care profită de pe urma ei, cel care vrea să o pedepsească trebuie să o facă el însuși. Nu există determinări sociale, economice sau politice ale păcatului
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
un sentiment autentic, ci o manipulare ideologică. Primul lucru evident în mai toate textele este natura "religioasă", irațională, misterioasă a dragostei de țară. Aproape nici un element civic nu limpezește acest sentiment care pare să depășească persoana concretă și prezentă, înfigîndu-și rădăcinile într-un humus colectiv ancestral. Tradiționalismul de toate nuanțele a cultivat acest fel de sentimentalism național. îți iubești țara fiindcă în ea au trăit strămoșii tăi. Nici o responsabilitate actuală nu pare să decurgă de aici. Orizontul viitorului pare, și el
Ce fel de patriotism cultivă școala by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16976_a_18301]
-
a îngerilor, sfinților, zînelor, demonilor) printre oameni. J. Grimm (Deutsche Myth. Vorrede XXIX) consideră, de altfel, coborîrea zeilor pe pămînt, fie din obișnuință, fie pentru a-i pune la încercare pe oameni, fie în căutare de aventuri, ca una dintre rădăcinile profunde ale mitologiei indogermanice. Numeroase mituri, precum cel al lui Lycaon, al lui Abraham, Hecale, Filemon și Beaucis, al lui Hyrinus stau mărturie în acest sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
vine cîte o revoluție culturală punînd urechi de măgar inșilor a căror istețime capitalistă i-a promovat pe treapta cea mai profitabilă a societății. Cu alte cuvinte, spiritul burghez (atît de natural pînă și la ei) să nu prindă cumva rădăcini mai puternice pe solul revoluției comuniste... Ceva ca Achab, unigambistul, căpitanul obsedat de balena albă Moby-Dick... * * * Întoarcerea în autobuzul 104 căruia K. Îi spune "La Centquatrième" ca unei divizii de infanterie. Ideea venindu-mi în cap în acest vehicul supraaglomerat
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
pune sare pe rană ex-președintele Radioteleviziunii: "Piața Universității, prin sămînța de intoleranță pe care a semănat-o, la un moment dat, față de tot ce nu era Piața Universității. Această intoleranță s-a răsfrînt după aceea în alte intoleranțe. Piața este rădăcina intoleranței românești de astăzi, societatea românească s-a scindat atunci". Iresponsabile cuvinte! Deci tot ce ține de discursul antitotalitar, pacific și urban, în protocolul său purgator, al Pieței, ar fi fost cauza răului ce ne-a inundat: mineriadele, corupția, pauperizarea
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// Și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// Și nu-i nimic străin - a'mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu prisos! -/ că tot plătind uitucilor la rate,/ cuțitul mi-ajunsese pân-la os.../ Dar am rămas așa cum scrie-n carte -/ priviți-mă și-o să vedeți ușor
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește rama" (...Și femeia a creat bărbatul). Simțul tactil: "o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
dublă a lui Ichabod răspunde preferinței lui Tim Burton pentru ilustrarea concomitentă a două lumi paralele, în cazul de față lumea celor vii (unde eroul se zbate să rămână) și lumea morților (simbolizată prin imaginea copacului - cu aspect organic - la rădăcinile căruia Cavalerul îngroapă capetele victimelor sale). Jocul realitate-aparență e ilustrat perfect și de cele două personaje feminine, tânăra Katrina (Christina Ricci) și mama ei vitregă (Miranda Richardson); ele reprezintă cele două laturi opuse ale unui singur tip de eroină de
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
ale Călărețului nu erau deloc întâmplătoare, ci coordonate de la distanță de puterile negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei răi (care dispar misterios între rădăcinile copacului morții) și proiectând în eternitate personajele pozitive și îndrăgostite, sub cerul new-yorkez din care curge zăpada noului secol. Dincolo de fantezia absolut debordantă, care te face să te gândești la mintea celui mai neastâmpărat copil, dincolo de încifrările incitante pe care
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
forța de seducție a unui curent de gîndire suficient de generos ca ofertă și de accesibil ca jargon, autorul acestei cărți procedează mai curînd la o demolare potolită, dar meticuloasă, axată pe o singură ramificație a postmodernismului, însă una cu rădăcini extrem de puternice: constructivismul social. În romanește conceptul de constructivism social nu a devenit uzual încă, poate datorită faptului că scrierile unui Stanley Fish, de pildă, sau ale unor feministe radicale așteaptă să fie traduse. Dar dacă termenul în sine poate
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
nenumărate particule. Beția de nuanțe a realului e copleșitoare: "La Dalles muzică de cameră de Mozart: o biată femeie cu păr roșu, bluză albă și fustă mov, aplecată asupra pianului, cu mîini care ies mereu, inutile, din masa sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei corp. Peste umărul unei doamne din fața mea citesc pe program: Lola Gălățanu". Frecvent personajul pus în scenă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o realitate ostilă. Și, tot pe
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
în capitolul despre Virgil Nemoianu, mai multa admirație și mai puțina simpatie față de acest cetățean american care e drept că vorbește foarte mult despre literatura română în cărțile sale, dar fără ușoara exaltare a exilatului în Europa (.e. fără nostalgia rădăcinilor). Date pentru o mai bună conturare a premisei identificate se pot culege și din capitolele despre "exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol în acest volum, nu putem evita să menționăm că
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
umed,/ îmi aminteau prin silabele lor iubite/ ale cruciaților,/ imaginate doar și declanșînd fervori nebunești,/ turniruri și giostre, serbări florentine și pe/ Cosimo, Bătrînul, pictînd tinerețea fugară./ Le-am privit. N-am urmat sfatul de a/ încerca să le bandajez rădăcinile/ în folii umede/ și să încerc astfel să le trec prin mai multe/ vămi pînă acasă./ Am coborît în tăcere. încerc să le uit." Surprinzătoare sînt poemele cu rimă. Acestea par scrise cîndva într-un timp trecut și sînt într-
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
prea împacă". Aruncînd o privire în viitor, cronicarul își dă seama că acesta va reține, din zona poeziei care "dă în clocot", doar "ceea ce e cu adevărat substanțial, după abolirea cantitativului și repetitivului". Un plus de dramatism, o adîncire a "rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui ideal metapoetic: Nu întîmplător cele mai expresive poeme ale volumului se apropie de acest tip de abordare a realului
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
observație ar fi aceea că povestirile sînt clar separate tematic. În cîteva dintre ele se face simțită o puternică filieră (tematică) rurală de subiecte și de atmosferă. Dacă sursa este autobiografică sau nu, nici nu mai contează. Pentru că sînt evidente rădăcinile în tradiția literaturii române. Avem tone de proză orientată tematic spre lumea rurală chiar și după cel de-al doilea război mondial. Scriitorul român este încă atras de această �zonă", iată, și în mileniul trei. Veronica A. Cara este un
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit" (Interviu sau de ce n-or sta oamenii pe la casele lor). Mariana Bojan aspiră, prin urmare
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele lui atraseră atenția trecătorilor. Cînd m-am întors la hotel, mi-
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele lui atraseră atenția trecătorilor. Cînd m-am întors la hotel, mi-am găsit părinții
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai multe lemne pe rugul lui Hercule! Ha! Ha! Wagner! Un Hercule preschimbat în Omfala 3). Răcnetele lui atraseră atenția trecătorilor. Cînd m-am întors la hotel, mi-am găsit părinții foarte îngrijorați. Fuseseră avertizați că acest
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
abia atunci își căpăta o aură clasică acea perioadă. Mulți spun că adevărata miză a acestei generații a fost promovarea unei noi literaturi, cînd, în fond, noua literatură nu era decît un efect al muncii de legitimare, de găsire a rădăcinilor interbelice. Procesul a fost însoțit de distorsiuni ale conceptului de modernitate, distorsiuni care le-au însoțit pe cele ale �începutului de drum", aparținînd criticii interbelice. Așadar, cartea lui I.B. Lefter are o latură polemică deloc neglijabilă. Autorul nu enunță explicit
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
într-un mesaj vitalist, să pledeze pentru un activism deopotrivă politic și poetic în afara granițelor țării sale. E nu atît o întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
mi se pare puțin melodramatic și inexact. Fără îndoială, cultura a îndulcit multe dintre frustrările, revolta înăbușită, spaima și neîmplinirile mele. Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu cred că rădăcinile supraviețuirii ar trebui căutate mai degrabă în altă parte... Cînd veniți în România din New York, vă simțiți ca atunci cînd plecați, pe vremuri, ca reporter, din București la Bacău, să zicem? N-am exersat meseria de reporter, așa că mi-e
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
d-lui Virgil Nemoianu (tradus de d-na Carmen Bujdei), intitulat Iubirea și ura față de formalismul estetic, în care problema cu pricina este discutată într-un cadru mult mai larg și cu un accent în plus pe cauzele și pe rădăcinile fenomenului. în esență, este vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al artei și care susțin, fie că o știu, fie că nu, e ura aproape
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
instituie o direcție, oricît de ștearsă. În al doilea caz, limbajul cu totul aparte și viziunea singulară asupra pactului ficțional fac problematic însuși conceptul de literatură pornografică. Așadar, este destul de riscant să încerci ceva în cadrul unui astfel de discurs, fără rădăcini la noi, și după o perioadă în care el a dispărut cu desăvîrșire. Lipsa de tradiție a generat o sărăcire drastică a lexicului pornografic, a posibilităților lingvistice - scriitorul care se apropie de acest teritoriu trebuie să aibă o strategie perfectă
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]