21,569 matches
-
Dar să știi, nimic nu mă împiedică să fiu și să rămân o mamă iubitoare. Și discuțiile lor se încheiau aici, într-un climat de pace și bună înțelegere. Timpul trecea și nimeni nu știa ce poate fi dincolo de cuvintele rămase undeva într-un spațiu ce putea fi considerat tabu. În cele mai multe situații, când cei în cauză află ce implicații au fost țesute la adăpostul întunecat al unor minți îmbolnăvite de planuri diabolice, ori e prea târziu, ori privind cauzele care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei, se profilau dureri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
turistică: cu ramificații în țară și cu mult dincolo de granițele acesteia. În calitate de administrator al acesteia, nu i-a mai rămas dram de timp și pentru altceva. Turiști veneau, turiști plecau; o marjă își lua zborul, o alta reapărea, pe locul rămas, pentru atât de puțin timp, liber. și părintele turiștilor îmbătrânea. Îmbătrânea văzând cu ochii. Fără vreo altă preocupare, fară vreun hobiu, care să-l mai scoată din morișca în care-și înfundase viața. Toate, până la pensionare. La două-trei săptămâni, după ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai locuia demult cu directorul Casei de Cultură din orașul X. Se mutase la Roji, la bloc, unde urma să locuiască până se limpezea situația căsniciei. Și, cum Roji fusese plecată pe o săptămână într-o excursie în Unagria, Iozefina, rămasă singură și probabil decepționată, fusese găsită moartă, în acel apartament de la etajul patru, după câteva zile, aproape în stare de putrefacție, cu toată atmosfera rece de noiembrie. Relia vorbea cu mine sprijinindu-și un braț de mâna mea vârâtă în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu o ulcică aburindă. Ce ai acolo, Măriuță? - a întrebat-o Cotman. Ceai călduț. M-o trimis Costache să stau cu Hliboceanu cât mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și a început să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman. Drumul n-a durat prea multă vreme... De! Acum mânau doi armăsari, nu o pereche de boi. Pe când înserarea se pegătea să cadă, au ajuns la crâșma din drum. Gata sunteți, oameni buni? - i-a întrebat Hliboceanu pe cărăușii rămași să-i aștepte. Ni s-o lungit urechile de când vă așteptăm - a răspuns Amnar. Eu zic să gustați întâi ceva și apoi să porniți la drum - a venit cu propunerea Costache. Au mâncat pe fugă și au ieșit din crâșmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vinci să picteze fiecare placă de faianță din sala de baie a personalului DHRA și să sculpteze tronurile. Ajuns În Purgatoriu În 1880, Gustave Flaubert a dat mare bătăi de cap Tribunalului, care a considerat cartea sa Bouvard și Pécuchet, rămasă neterminată, drept „o capodoperă Închinată reconversiei profesionale“. Mulți dintre membrii DHRA se recunoscuseră În cei doi eroi ai cărții, care au renunțat la meseria de copiști pentru a se dedica pe rând agriculturii, grădinăritului, științei despre păstrarea hranei, chimiei, anatomiei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suratele pe distanța a sute de kilometri fictivi pentru a-și asigura un aspect statuar, deșelându-le În mod organizat, fără a le oferi măcar bucuria unei călătorii de-un metru. Din interiorul cuștii verticale a ascensorului răzbăteau vaietele oamenilor rămași captivi, aruncați de sus și-n jos, ca Într-un shaker. Cealaltă ieșire fusese deja blocată. Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp la ultimul etaj al mallului din Roma. De pe unul dintre pereții acestei nemișcări, ca o fâșie de tapet prost lipită, s-a desprins o secundă care a căzut Încet, rotindu-se cu nehotărâre, asemenea unei frunze. Apoi, sub spațiul rămas gol a Înmugurit o muscă. După ce-a executat câteva rotocoale prin aer, ea a aterizat, ca o gimnastă pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp, și-a frecat picioarele, apoi s-a strecurat sub un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzit și un fragment din Traviata. Pe scurt, era o hărmălaie de parcă fetele s-ar fi Înmulțit nu prin clonare, ci prin diviziune fulgerătoare. Însângerat și Învinețit, m-am extras din zona ostilităților, fluturând În semn de pace o fâșie rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
protejam! Să nu intre nimeni peste ei! Pe la ora 4:00, rupți de oboseală, suntem adăpostiți într-o sală de clasă a Liceului sanitar, aflat în apropiere. Adormim cu capurile pe mese, având drept cântec de leagăn strigatele oamenilor, puțini rămași, din piață. Brusc, pe la 8:30 ne trezim într-un vacarm infernal! Oamenii care trebuiau sa fie la muncă, s-au adunat din nou în piață. Se cutremurau clădirile de strigătul lor! De fapt s-a cutremurat, până a căzut
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
că România deținea această insulă risca să răstoarne echilibrul de forțe nu doar În zona Pacificului, ci În Întreaga lume. Din fericire, În cele din urmă, după tratative foarte dificile, marile puteri au ajuns la o Înțelegere cu guvernul român, rămasă bineînțeles secretă, iar evenimente de la sfîrșitul anilor ’80 aveau să scape cancelariile occidentale de coșmarul „noii ordini mondiale“ ceaușiste. De prisos să mai adaug că Însăși răsturnarea de la putere a lui Ceaușescu, așa zisa Revoluție din Decembrie, are o legătură
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră Îndată de pe scaune, Își luară armele și se repeziră către rezerva lui Iuffo, apoi la fereastra rămasă deschisă... Era deja prea tîrziu. La acea oră, trupul lui Iuffo se legăna nepăsător pe valurile Pacificului de Sud, În vreme ce sufletul lui Își făcea desigur intrarea În Iad. Astfel, presimțirea colonelului Pruritanal se verifica sută la sută, deși nu fusese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
clapei, maiorul Smith opri casetofonul. Nu mai era nici plictisit, nici obosit. Dimpotrivă, era bine dispus și se simțea Într-o formă de zile mari. Fiindcă Îi venise, În sfîrșit, ideea pe care o așteptase atîta vreme. Începuse să Înțeleagă... Rămasă singură acasă, după ce Bill plecase trîntind nervos ușa, Naggie răsfoia absentă revista Întîmplări adevărate, ale cărei pagini o ademeneau cu titluri dintre cele mai promițătoare. Ca de obicei, titlurile, Împreună cu cele cîteva explicații de sub ele, spuneau aproape tot ce era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu condiția să facă dovada că pretențiile sale au cît de cît un suport În realitate. Nu știam cît va trebui să aștept. Era frig și Începuse să ningă. Între timp, protestatarii Își terminaseră treaba, cei mai mulți plecaseră, iar dintre cei rămași, cîțiva se certau În jurul unei cutii de carton căreia Îi dăduseră foc; erau nemulțumiți fiindcă primiseră prea puțini bani. Printre cei care așteptau să intre În clădirea Parlamentului, am remarcat o blondă cam plinuță, cu ochii mari și apoși, sub
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai bate capul degeaba, și dînd dovadă de o excelentă dexteritate reușește să strecoare firul dintr-o parte în alta a rănii zgîndărindu-l cu vîrful cuiului înainte și înapoi. Ține degetul aici, îi zice, ca să pot face nodul, calculează distanța rămasă, o împarte ochiometric, încă trei o să-i ajungă, adaugă, Dendé îl aprobă dînd din bărbie, cînd te gîndești că alții se freacă ani buni de zile pe băncile facultății să învețe chestii din astea banale, mi se face rău, anunță
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci nimic. — Dați-mi voie, spuse Poștașul reușind să-și agațe paltonul în cuiul rămas liber. Dacă aș fi știut că se face atîta deranj, n-aș fi îndrăznit. — Vino după mine, îl întrerupse Angelina, nu e nici un deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu tot felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului care dă la rîndul lui semne de neliniște, intrați odată sau așteptați să înghețăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ziua și s-a zgâit la trecători cu privirea ei ironic-inocentă. Prada nu a fost Însă pe măsura așteptării. Sunt zile de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani sau exasperați de mâinile Întinse, pe lângă care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se lungește apoi pe pat, și-și pune geanta sub cap, În chip de pernă. -Știi pentru ce am fost la mititica? Pentru crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe străzile din jurul gării. După ce Îi mușca de artera carotidă, Îi tranșa. Organele genitale erau conservate deoarece individul le atribuia puteri magice. Când se simțea slăbit, Haarmann deschidea pur și simplu un borcan și Își pregătea o masă fortifiantă. Carnea rămasă fusese vândută pe piața locală și hainele, Împărțite cunoscuților. Și, fiindcă proteina de origine animalieră nu era niciodată În plus, nu-și permitea nimeni să-l suspecteze. În afară de Manetti, desigur. Colegul ei local se Împăca mai greu cu ideea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din teancul de hârtii - era chiar prima pagină a romanului Mâinile sus! - și mi-am notat ce trebuie să cumpăr ca planul meu să aibă succes. Din cauza devastării, acum aveam nevoie de mai multe, decât mă așteptam. Numărându-mi banii rămași, mi-am dat seama că nu am destul să ajungă pentru cumpărături și pentru ultima lună de chirie. Mi se părea ironic. Dacă aș fi vrut să-i plătesc d-nei Britz, eram obligat să-mi abandonez planul. Dar dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi prinsesem, chiar, un văl În păr, sperând că nimeni nu o poată astfel să bage de seamă mâhnirea din ochii mei. În mod inevitabil, am ajuns amândouă atât de târziu la Saint Thomas, că nu mai erau nici măcar pernuțe rămase. Nu era de mirare că Sanford Își dorise o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru. Locul este atât de Încăpător, că Încap Înăuntru Disneyland și șase sute de prieteni. Când ușa masivă din stejar se Închise În urma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ridică încet, apare un degețel scurt cît o bucățică de creion, care se îndoaie puțin în timp ce se apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]