1,075 matches
-
de galbini, ea strașnic s-o bucurat... că ea nu cât să-l fi avut în viața ei, dar nici nu l-a văzut. Împăratul când o pus mâna pe basma, alunele a-nceput a durăi pe masă ș-o rămas inelu-n mijloc. Fata a zis: - Iaca, tată, inelul meu, pe care nu se știe cum l-am prăpădit. Împăratul a-nceput a striga: - Cine-a adus basmaua cu alunele? Logofeții a spus că baba cea de la poartă. De grab - au
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu îi asigură că a înțeles, clătinând din cap, și trase piedica revolverului. Rămas singur se plictisi repede. ― Care din voi știe o poezie? Bătrânii se priviră contrariați. Cârnul ridică arma plimbînd-o de la unul la celălalt. ― Mai repede! Cel mai mult îmi plac poeziile cu fluturași. Număr până la trei... ― Poate ne spui dumneata una
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de datorie față de ,,general’’. Fiind bolnav și bătrân a decedat dar a fost îmbălsămat pentru a rezista o săptămână, fiind vizitat de toți infractorii ,,grei’’ din țară , cei din comunitatea lui, pentru a trece în ,,pelerinaj’’ și a-și lua rămas bun, preluând conducerea un alt frate de-al lui poreclit ,, ministrul’’, să nu se piardă obiceiul și datina țigănească. Activitatea lor nu-mi mai este cunoscută prin ieșirea mea la penșie dar sunt șigur că încă mai dau bătaie de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
fiind în spațiul unui vis care nu se încheie decât odată ce Hergé, artizanul din spatele acestui mecanism al fanteziei, dispare. Dar și aici paradoxul mitic al lui Tintin este sesizabil - moartea lui Hergé nu este dublată de aceea a lui Tintin. Rămas neterminat, ultimul album va fi dus la bun sfârșit, iar Tintin îl privește, din pragul eternității sale senine, pe creatorul său. Ca și Sherlock Holmes al lui Conan Doyle, Tintin se desparte de cel care i-a dat viață. Despre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vinului, și amintește moartea și învierea sa. Apoi, se roagă din nou la Duhul Sfânt, ca el să transforme și inimile noastre, atunci când îl primim pe Isus Cristos, pentru a deveni tot mai mult asemenea lui. După cum, în rugăciunea de rămas bun, Isus însuși s-a rugat pentru ucenici și pentru toți credincioșii, la fel în rugăciunea euharistică cuvintele de mulțumire devin o invocație pentru întreaga Biserică, ca ea să fie unită în iubire, și să-și desfășoare în pace activitatea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și am rugat-o pe Marta să ia barca și să-l aducă pe Dinu. Rămas singur, îmi treceau prin cap tot felul de grozăvii. Mă temeam mai ales de o cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. "Mai bine..." mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai. stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... Înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai răbdare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închiși. Sudoarea îi încrețise părul pe fruntea osoasă. Doamna Rieux suspină și bolnavul deschide ochii. El vede chipul blând aplecat asupra lui și, sub valurile mișcătoare ale febrei, zâmbetul tenace apare încă o dată. Dar ochii i s-au închis numaidecât. Rămas singur, Rieux se așează în fotoliul pe care tocmai îl părăsise mama lui. Strada amuțise și tăcerea era acum totală. Frigul dimineții începea să se facă simțit în odaie. Doctorul ațipise, dar prima trăsură care trecu în zori l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
multe amintiri. Cu scuze pentru unele mici greșeli de tehnoredactare (din greșeală s-a trimis la tipografie penultima corectură) îmi permit a vă ura multă sănătate și succese cât mai mari. În așteptarea altor lucrări - (s.s.) C. Mitulescu întâlnirea de rămas bun care trebuia să aibă loc duminica trecută s-a amânat pentru duminică 5 septembrie 2010. Pe lângă grupul vechi, obișnuit întâlnirilor de acest fel se adaugă colegele profesoare Elena Popoiu și Mihaela Tudor, foste cândva eleve, la care se adaugă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
șunca. Nimic. Trebuie să vă spun că sper să pierdeți tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cele necesare pentru mutare, făcând o selecție pentru a aduce doar strictul necesar, Acum că ați văzut spațiul de care dispunem, probabil ați înțeles că nu e loc pentru multe lucruri. Erau pe trotuar, pe punctul de a-și lua rămas bun, dar Marta adăugă, De fapt, e ca și cum nu ne-am muta, casa olăriei e în continuare a noastră, de acolo nu putem aduce aproape nimic, e ca și cum ne-am scoate o haină ca să ne punem alta, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o voce care părea îndurerată, Și mi-o spui în ziua când pleci, Ar fi fost inutil s-o fac înainte, ca și acum, de altfel, Și totuși mi-ai spus-o, Era ultima ocazie, ia-o ca pe un rămas bun, De ce, Nu am nimic să-ți ofer, sunt o specie pe cale de dispariție, nu am viitor, nu am nici măcar un prezent, Prezent ai, acest moment, această încăpere, fiica și ginerele dumitale care te iau cu ei, acest câine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îmbrățișează-l pe Marçal din partea mea, L-ai îmbrățișat deja, ți-ai luat rămas bun de la el, Da, dar mai îmbrățișează-l o dată. Când ajunse la capătul coridorului, se întoarse. Fiica lui stătea în prag, îi făcea un gest de rămas bun cu o mână în timp ce-și astupa gura cu cealaltă ca să nu izbucnească în suspine. Pe curând, spuse, dar ea nu-l auzi. Liftul de mărfuri îl duse la garaj, acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și am rugat-o pe Marta să ia barca și să-l aducă pe Dinu. Rămas singur, îmi treceau prin cap tot felul de grozăvii. Mă temeam mai ales de o cangrenă, ignoranța mea în materie de medicină fiind desăvârșită. Mă și închipuiam cu brațul tăiat, apostrofat de Moașa pentru că nu mai puteam ciopli pietre funerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care nu existase altădată pe masă, un deget îngălbenit de tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de ceva înainte să cobor în hangar, înainte să decolez, rămas bun, domnule... înainte să simt prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! „Ai răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deloc ușoară, dar e caldă și miroase ca o franzelă franțuzească cu un ușor iz de whiskey. — Ce dulce! Sherrill Îi Înmînează lui Wakefield paharul de whiskey cînd intră În mașină. Suvenirul tău. Neva flutură mîna În semn de bun rămas. Ea și Sherill rămîn În casă „ca să pună la punct niște amănunte“. În timp ce microbuzul Îi duce Înapoi În parcare, ea Îi ia mîna și i-o pune Între coapse. Animăluțul culcușit acolo pulsează. Își pune picioarele În poala lui. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rug al memoriei. Preface în cenușă doar ce-ți amintești. Vrei?" I-am spus că n-aș vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aș mai ști ce e cu mine. Ea s-a supărat și mi-a întors spatele. Rămas singur, m-am apucat să sculptez un bloc de marmură. La început, am crezut că mă voi găsi pe mine adormit în piatră, căci începuseră să apară picioarele unui bărbat. Apoi au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai fața nu reușeam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil și, în scurtă vreme, moare, având în minte imaginea idilică a celui rămas acasă. În acest timp, pe malul apei stă celălalt erou. El se culcă pe pământul tăbăcit și în fiecare dimineață privește în josul râului, așteptând ca prietenul său să se întoarcă ori să-i dea un semn. Viața i se scurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
invitat la masă și a încercat să-l facă să rămână, dar se hotărâse deja. Și fii atentă, se mută în Bahamas. — În Bahamas ? spun siderată. — Și-a luat o casă acolo ! Arată foarte mișto. Săptămâna viitoare e petrecerea de rămas bun, continuă Lara. Și eu o să fiu transferată la biroul lui Derek Green, îți aduci aminte de el ? Șeful de la taxe și impozite ? E un tip foarte drăguț, deși se pare că-i sare cam ușor țandăra... — Ăă... super ! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
față, după care mă uit la ceas. E șase fără douăzeci. Petrecerea e la șase. Pe la și zece etajul unsprezece o să înceapă să se golească. Arnold e unul dintre cei mai îndrăgiți parteneri : nimeni nu-i va rata discursul de rămas bun. Plus că la petrecerile Carter Spink discursurile se țin devreme, ca, dacă e cazul, lumea să se poată întoarce la lucru. Și în timp ce toată lumea îl va asculta, eu mă voi strecura în biroul lui Arnold. Ar trebui să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să zic ? N-am nimic de zis. MÎine dimineață o să fie În avion, către vechea lui viață. Iar eu voi rămîne aici, cu viața mea. Tot restul zilei parcă am plumb În picioare. Toată lumea nu vorbește decît de petrecerea de rămas bun pe care o dă Jack Harper, dar eu plec de la serviciu cu o jumătate de oră mai devreme. Mă duc direct acasă și-mi fac niște ciocolată caldă. CÎnd Connor descuie ușa de la intrare, mă aflu pe canapea. Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun, așezîndu-mă mai bine În scaun și ascuțindu-mi violent creionul. Din fericire, toți ceilalți sînt prea ocupați cu bîrfa pentru a mă băga În seamă. Jack e gay ? Jack e gay ? De asta nu m-a sărutat azi-noapte de rămas bun. Vrea să rămînem doar prieteni. O să-mi facă cunoștință cu Sven, iar eu va trebui să mă fac că nu mă deranjează absolut deloc, ca și cum aș fi știut tot timpul... — Jack Harper e gay ? spune Caroline uluită. — Așa cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]